Mii de palestinieni sunt în greva foamei în închisorile israeliene – de peste o sãptãmânã,  protestând împotriva mãsurilor de detenþie pe termen nedeterminat, maltratãrilor ºi condiþiilor inumane de detenþie. Unii dintre cei care au ieºit, au povestit reporterilor despre viaþa lor în spatele gratiilor. Grupurile pentru drepturile omului din Cisiordania spun cã peste 2000 de palestinieni au intrat în greva foamei de mai bine de o sãptãmânã, iar alþii sunt gata sã li se alãture sãptãmâna viitoare. În momentul de faþã, existã aproximativ 5000 de palestinieni închiºi închisorile israeliene. În fiecare an, 700-800 de minori sunt arestaþi, ºi în total, 20 la sutã de palestinieni au trecut prin experienþa închisorilor israeliene. Yahya as-Sinwar a fost arestat în 1988 ºi condamnat la 462 de ani de închisoare. El a executat pânã acum 23 de ani de detenþie ºi are în prezent vârsta de 50 de ani. El este unul dintre fondatorii organizaþiei Hamas ºi a Universitãþii Islamice din Gaza. Israelul l-a acuzat de organizarea ºi conducerea Hamas, unitatea de securitate internã MAJD ºi uciderea trãdãtorilor palestinieni care au spionat pentru Israel. As-Sinwar spune cã nu au avut de ales, pentru cã aceºti oameni puneau miºcarea de rezistenþã în pericol. Vorbind despre anii petrecuþi într-o închisoare israelianã, As-Sinwar povesteºte cã diferitele tipuri de torturã sunt practici de rutina. “Ei ma þinut treaz timp de 10 zile la rând. Ori de câte ori am atipit, au turnat apã rece sau clocotitã pe mine – în funcþie de preferinþele lor personale. Eram legat braþele la spate, ma aruncau pe podea, iar un paznic de închisoarese aºeza pe stomacul meu sau piept, sau îmi aplica o presiune pe testicole – durerea era chinuitoare “, îºi aduce aminteYahya as-Sinwar . Potrivit lui as-Sinwar, Shabak [serviciile generale de securitate israeliene] se ocupã de torturã în timpul anchetei, iar Shabas [Serviciul de închisoare israelianã] tortureazã deþinuþii condamnaþi. “Ei au douã departamente – Naason ºi Metzada – care sunt responsabile pentru distrugerea psihologicã totalã a unei persoane. Aceste metode nu mai sunt utilizate nicãieri în altã parte în lume. “ El spune ca gardienii închisorii israeliene legau un prizonier de un scaun copil ºi îl balansau în el zile în ºir, sau puneau o persoanã într-o cutie de gheaþã (de obicei dupã acest tratament membrele persoanei respective trebuiau  amputate). “Ei practicã aceastã formã de torturã, atunci când leagã mâinile unui deþinut ºi lasã-l agãþat de 24 de ore. Sau când sufoca un prizonier, urmãrindu-l pânã ce acesta devine albastru, apoi îl lasã sã respire un pic, si apoi repeta acest lucru de mai multe ori “, a declarat as-Sinwar reporterilor.” Când l-au torturat pe un prieten de-al meu apropiat, l-au bãtut pe partea din spate a capului, cu un sul de ziare bine împãturite. O persoanã are dureri groaznice de cap dupã aceea, devine isteric, ºi toate organele interne i se deterioreazã. “ Potrivit as-Sinwar, aceste tipuri de torturã nu lasã semne ºi chiar un medic foarte experimentat va gãsi cã este foarte dificil de a descoperi eventualele semne de abuz. “Ei studiazã fiecare deþinut ºi îi aplicã tratamentul cel mai dureros sau umilitor pentru acesl condamnat. Pentru un palestinian, este mai uºor sã mor decât sã suferi umilinþe – ei ºtiu foarte bine ºsãumileascã poporul nostru într-un mod foarte crud “. As-Sinwar spune ca prizonierii nu primesc un tratament medical adecvat în arest: “Dupã ore lungi de aºteptare, în dureri, tot ce primeºti este nu un doctor, ci doar o asistentã medicalã, fãrã nici o experienþã, care îþi oferã un remediu pentru toate problemele – un analgezic. Lor nu le pasã dacã un prizonier trãieºte sau suferã dureri cumplite. “ As-Sinwar considerã cã greva foamei este singurul mod în care prizonierii palestinieni pot sã-ºi exprime protestul lor. “Deþinuþii din Israel primesc în mod obiºnuit doar 10 la sutã din cantitatea de mancare servitã în închisorile din alte þãri. Dupã mai multe zile de greva foamei condamnaþii arata ca niºte zombie. Gardienii închisorii trebuie sã îi care la interogatorii pe targã, ºi îi aruncã pe pardoseala de piatrã, în celulele închisorii lor. “

Celule de 1,2 pe 0,8 m

Toate gardurile din cartier dîn jurul casei lui Ayman Hatem Afif al-Shakhshir dîn Gaza sunt acoperite cu mesajele cetãþenilor de sãnãtate ºi urãri de bine. El a petrecut 19 ani într-o închisoare israelianã din pedeapsa de 550 de ani la care a fost condamnat, fiind  eliberat în schimbul caporalului Shalit. Ayman al-Hatem Afif Shakhshir provine dintr-o familie bine-cunoscutã de palestinieni. El a fost arestat la vârsta de 28 de ani. Cele trei fiice ale lui au crescut fãrã a-l avea aproape, iar douã dintre ele s-au cãsãtorit ºi au fãcut copii. Ayman a fost ºeful  uneia dintre Brigãzile Izz ad-Din al-Qassam, aripa militarã a Hamas. El a fost arestat sub acuzaþia de a fi luat parte la atacurile asupra personalului militar israelian desfãºurat în Gaza. “Nici unul dintre deþinuþi a avut mãcar un singur vizitator de cinci ani începând cu anul 2006. Tatãl meu a murit fãrã sã mã vadã o datã în ultimii 10 de ani de viata. Doar prin intermediul Crucii Roºii am putut primi scrisori ocazional – iar aceasta a fost singura modalitate de a pãstra legãtura cu familia, în timp ce copiii mei au crescut fãrã mine “, spune Ayman. El spune celula sa nu era propice încarcerãrii unei persoane. “Era o celula mica cu o suprafaþã de 1.2 m pe 0,8 m în care nu puteai sta jos, sau in picioare sau întinde picioarele, nu avea nici un mobilier, în care primeam de mâncare doar o datã pe zi, ºi era aºa de rea, cã de multe ori nu o puteam mânca . Eu ºtiu de trei prizonieri care au petrecut 25 de ani, fiecare în astfel de celule. “ “Propaganda israelianã face publicitate închisorilor lor în lume, ca ºi cum acestea ar fi hoteluri de cinci stele – dar toate acestea sunt numai minciuni. ªi ce se spune despre prizonierii care au posibilitatea de a-ºi completeze educaþia în ºcolile israeliene este, de asemenea, o minciunã. “ Ayman el însuºi a primit diploma de licenþã în apãrare socialã prin intermediul programului de învãþãmânt la distanþã al Universitãþii din Gaza, “Acum prizonierilor le sunt refuzate orice fel de drepturi de a primi o educaþie. În loc de educaþie, a fost pus la punct un întreg sistem pentru a distruge voinþa prizonierilor, acestora refuzându-li-se tot ceea ce o persoanã are nevoie pentru a se ​​simþi conectatã cu lumea din afara”, spune el. Ayman este convins cã pedepsele fãrã sens date deþinuþilor, cu închisoarea pe durata a mai multor vieþi (sute de ani de pedeapsã) sunt date cu unicul scop de distruge voinþa deþinuþilor. “Ei doresc ca prizonierii închiºi acolo sã înþeleagã cã acolo vor muri, cã este ultimul loc pe care îl vor mai vedea. Dar ei greºesc fundamental. Fiecare palestinian are o speranþã de ajutor de la Dumnezeu, iar aceasta nu îi poate fi luatã de nimeni. “

Naºtere cu mâinile ºi picioarele legate

Samar Isbeh a fost arestatã, atunci când ea avea vârsta de 22 de ani, în urma unui protest al studenþilor. Ea a fost condamnatã la doi ani ºi jumãtate de închisoare. Ea este acum 28, ºi trãieºte în Gaza, în timp ce soþul ei ºi familia trãiesc în Cisiordania. “Am fost arestatã la trei luni de la nunta mea. Am fost ºefã a Consiliului Studenþilor de la Universitatea Islamicã. Am organizat un protest împotriva ocupaþiei. Am fost arestatã în casa soþului meu, în Tulkarm. Douã zile mai târziu, soþul meu a fost arestat ºi condamnat la  9 luni de închisoare, deºi nu a avut nimic de-a face cu protestul organizat de mine”, spune Samar. Ea a fost deportatã în Fâºia Gaza ºi îi este refuzatã intrarea în Tulkarm, astfel cã ea nu îºi poate vedea nici soþul ºi nici copiii. “Am fost în sãptãmâna prima sãptãmânã de sarcinã cand am fost arestatã. M-au torturat în toate felurile. M-au torturat într-o celulã subteranã pentru 66 de zile. M-au legãnat zile în ºir legatã pe un scaun pentru copii, apoi m-au þinut într-o celulã friguroasã, folositã pentru disciplinarea deþinuþilor “, spune Samar. “Mâinile ºi picioarele mele mi-au fost legate, când am intrat în travaliu. Mi-au fãcut cezarianã, nu pentru cã l-am cerut, ci pur ºi simplu din urã. Mi-au lãsat copilul, dar l-au tratat ca un prizonier, de asemenea. Ei nu ne-au dat nici lapte ºi nici scutece, decât rareori, ºi atunci din cele expirate. Am fost deþinutã în condiþii teribile în timpul ºi dupã ce am nãscut. Nu mi sa permis sã ies la aer curat. Singurul medicament p care l-am primit vreodatã pentru mine ºi copilul meu pentru orice problemã de sãnãtate a fost paracetamolul. “  

Gravidã în greva foamei

Patima Zakka are 42 de ani. Ea a fost eliberat dintr-o închisoare israelianã în schimbul unei casete video cu Gilad Shalit în timpul captivitãþii sale. Videoclipul a fost transmis de cãtre rãpitorii lui Shalit chiar înainte de Patima sã fie prezentatã pentru a fi judecatã, ºi ea a fost eliberatã la o zi dupã audieri. Acesta este motivul pentru ea niciodatã nu a primit o sentinþã. Patima a fost acuzatã de conspiraþie la realizarea unui atentat sinucigaº cu bombã împotriva unui autobuz plin de personalul militar israelian. Procurorii au cerut o pedeapsã de 12 ani de închisoare pentru mama a opt copii. “Nu am ºtiu cã a fost însãrcinatã înainte de a fi fost arestatã”, spune Patima. “O asistentã medicalã a constatat cã sunt însãrcinatã, în timp ce mã aflam în detenþie.. Cei opt copii ai mei au rãmas fãrã mine acasã. Nimeni nu m-a instruit sã arunc în aer pe nimeni. Este adevãrat cã ei [israelienii] au ucis pe fratele meu ºi un numãr de rude -., Dar aºa stau lucrurile cu cei mai mulþi oameni în Palestina “ Patima spune ca trecut printr-un întreg sistem de tehnici de interogare. “M-au torturat în timp ce eram însãrcinatã”, spune ea. “Ei m-au þinut într-o celulã de rece ca gheaþa, apoi m-au mutat într-o altã  celulã ºi apoi din nou în celula rece. Ei au vrut sã îmi provoace un avort spontan. Aceste rele tratamente m-au adus în punctul în care am început sã sângerez. “ Acest lucru a determinat-o pe Patima sã intre în greva foamei. Ea a rezistat în greva foamei vreme de  21 de zile. “Ei nu mi-au dat dreptul sã aleg”, explicã ea. “Allah sã fie lãudat, cã nu am fãcut un avort spontan. Fiul meu sa nãscut în închisoare. Numele lui este Yusef. “ “Obstetriciana striga la mine ºi mã trata ca ºi cum aº fi fost un animal”, spune Patima. “Ea a refuzat sã-mi facã cezarianã, ºi  mi-a refuzat anestezia. În timp ce mã chinuiam sã nasc, rostea blesteme teribile asupra mea. Dar, ºtiþi, a urmat o pedeapsã pentru ea, imediat: ea sa lovit la cap foarte rãu chiar în celula mea. Allah ma ajutat. Ea mi-a spus, “Tu eºti o teroristã, iar copilul tau va fi un terorist.” Dar l-am nãscut pe frumosul meu Yusef. Iar teroriºtii adevãraþi sunt acei medici din închisorile israeliene. “ Nadejda Kevorkova, RT-com – traducerea: Mihai Rapcea citiþi ºi

Opriți atrocitãțile împotriva deținuților politici palestinieni din închisorile israeliene !

]]>