Cert este cã luni 20 februarie 2012, Presedintele Companiei Nationale de Petrol, Ahmad Ghalebani, a anuntat lumea ca va opri livrarile catre Germania, Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Olanda. Conform evidentelor Agentiei Nationale pentru Energie, 30% din importurile de petrol ale Greciei si 13% din cele ale Italiei vin din Iran. Intre timp, pretul petrolului urca. Vineri la pranz, barilul se vindea cu 120,81 de dolari la Londra si 105,35 la New York. Luni dimineata era 121,15 la Londra si 105,44 la New York, nivele care nu s-au mai atins din mai 2011, cand urcasera tot urmare a unor tensiuni dintre Iran si restul lumii. Le Figaro apreciaza ca, in conditiile crizelor din Orient si ale conflictelor cu Iranul, pretul ar putea ajunge repede la 150 de dolari. Problema este delicata pentru Europa, în condițiile în care Iranul exporta in Europa 30% din vanzarile sale de petrol. Este greu de spus cât de șifonați vor ieși din aceasta afacere politicienii  europeni, confruntați cu o crizã economicã de proporții, ce nu avea nevoie de o altã piatrã de moarã atârnatã de gât – ca sã tragã la fund definitiv economia europeanã. Cert este cã cei pedepsiți de cãtre Iran vor trebui sã cumpere sigur petrol de la altii mai scump, în vreme ce Iranul se reorienteazã și vinde surplusul cãtre China, ale cãrei cerințe energetice sunt din ce în ce mai mari. Pentru Europa n-ar fi greu sa-si gaseasca o sursa de petrol. Problema este LA CE PEȚ ?! Cel mai mare furnizor din lume este foarte aproape, Rusia, însã pe fondul escaladãrii crizei politice de la Moscova, unde europenii sunt învinuiți – alãturi de americani, cã încearcã sã provoace o revoluție “portocalie”, lucrurile nu sunt simple. Rușii deja au limitat exportul de gaze cãtre Europa, iar între timp prețul combustibilului crește într-un ritm alarmant. Întrebarea este – cât timp vor mai suporta europenii aventurile politicienilor jidãniți, suportând din propriul lor buzunar costurile  declarațiilor belicoase împotriva Iranului ?    ]]>