“Srpe exelmpu, nu cnteoazã în ce odrine arap leiterle” unui cuvânt, ci important este ca prima ºi ultima literã sã se afle în locurile corecte pentru a înþelege cuvântul respectiv, fãrã nicio problemã. În mod similar, “M1N73A N0ASTRà P0A73 C171 S1 AC3S73 CUV1N73” fãrã niciun fel de probleme. Aceastã capacitate a creierului i-a pus pe gânduri pe oamenii de ºtiinþã. Conform lui Marta Kutas, un specialist în neurologie cognitivã ºi director al Centrului pentru Studiul Limbajului de la University of California, San Diego, pe scurt, nu existã un rãspuns concret la întrebãrile legate de aceastã capacitate. În schimb, susþine ea, oamenii de ºtiinþã au niºte bãnuieli întemeiate. “Eu cred cã în aceste cazuri contextul este foarte, foarte important”, susþine ea. Noi folosim contextualizarea pentru a pre-activa acele zone din creier care corespund stimulilor care încã nu s-au produs, dar pe care îi aºteptãm pentru cã ºtim din experienþã cã se vor produce. Spre exemplu, cu ajutorul computerului tomograf s-a observat cã un subiect care aude un sunet despre care ºtie cã este precursorul altui sunet, îºi activeazã creierul în aºa fel încât poate auzi sunetul urmãtor chiar înainte ca acesta sã se producã. În mod similar, dacã observãm o anumitã înºirurire de litere, cifre sau cuvinte, creierul nostru contextualizeazã informaþia ºi identificã ceea ce este probabil sã urmeze. Cu alte cuvinte, “folosim contextualizarea pentru a percepe”, dupã cum explicã Marta Kutas. Astfel, în primul exemplu de aparentã “pãsãreascã” prezentat mai sus,.creierul identificã literele corect amplasate (în general prima ºi ultima) ºi le foloseºte pentru a contextualiza urmãtoarele litere, formând în mod corect cuvântul. În acest caz, o literã este folositã ca ºi un context pentru a o identifica pe urmãtoarea ºi aºa mai departe. În cazul celui de-al doilea pasaj, cel cu majuscule ºi cifre în locul unor litere, conform unui studiu din 2007 s-a demonstrat cã lectura unui astfel de pasaj activeazã foarte puþin regiunile creierului legate de înþelegerea cifrelor. Conform Martei Kutas, aparenþa de literã a acestor cifre, precum ºi contextul în care se aflã, au o influenþã mai puternicã asupra creierului nostru decât faptul cã este chiar vorba de niºte cifre. Cercetãtorii susþin cã ar fi vorba de un tip de mecanism de feedback (conºtienþa noastrã le transmite centrelor de analizã senzorialã ce sã facã) care normalizeazã inputul vizual, permiþându-ne sã ignorãm forma ciudatã ºi sã înþelegem cu uºurinþã mesajul. AGERPRES