Articolul ce urmeazã, scris – foarte realist ºi cu un stil super-haios, de un fost cursant MISA ( ce se semneazã Mircea), care a mai scris la comentarii (ºi i-am postat ca articol materialul), am considerat cã meritã publicat – pentru viziunea ineditã pe care o oferã asupra fenomenului MISA. Personal, m-am amuzat – ºi împãrtãºesc opinia autorului comentariului devenit articol, întrucât el exemplificã un fenomen mult mai larg, de tip new-age, al “ºcolilor”, “cursurilor”ºi “curentelor” pseudo filosofico/regigioase cu parfum de New-Age, ce promit transformarea spiritualã a omului (unele – cu pretenþii mesianice – cum este MISA – chiar a Umanitãþii) – “în 7 trepte”, “în stagii de formare”, “tabere/vacanþe spirituale”, “work-shopuri”, etc., etc.  Mai fac o singurã menþiune: în opoziþie cu aceste pseudo- “cãi ºi tehnici de evoluþie spiritualã a Omenirii” – în care efortul hilar al unora este similar cu cel al baronului Munhaussen de a se ridica la cer trãgându-se singur de chicã, existã cu adevãrat ºi acele puþine ºcoli autentice, ce îºi demonstreazã valoarea – permanent actualã, prin rezultatele obþinute de cãtre exponenþii lor. Iatã materialul cu pricina: Prin prisma dictonului : “Omul se cunoaste dupa fapte si pomul dupa roade”, am analizat lucid/obiectiv, rezultatele scolii MISA si profilul social/moral/spiritual al “emanatilor” acestei scolii. Am incercat sa fiu absolut impartial in aceasta judecata si am ignorat “betia imaginatiei fantasmagorice” a “misanilor”, “betie” care irumpe din limbajul cursantilor indoctrinati si se manifestata prin faptul ca majoritatea covirsitoare a lor sunt sclavii propriei imaginatii dezlantuite . Am ignorat si parerile exmisanilor (chiar daca aceste pareri sint pline de bun simt, juste, pur obiective) . Dupa aceasta analiza, deloc neintimplator, am gasit parabola : “Povestea vulturului sau cum au vrut gainile sa zboare” . Eu cred ca “Un vultur este un vultur, si o gaina tot o gaina ramine “ . Aplicind aceasta teorema la cazul GB&MISA am ajuns la concluzia ca daca aceasta poveste nu ar fii fost scrisa inainte de aparitia experimentului social GB&MISA, povestea s-ar fii scris cu siguranta in zilele noastre . Pare incredibil , dar se pare ca “Gainocoach-ul certificat” (alias GB) s-a inspirat din aceasta poveste cind a inventat multitudinea de cursuri care urmau sa ajute “gainile” sa zboare. Insa dramatic este ca dupa 20 de ani de existenta, rezultatele practice ale activitatii GB&MISA coincide cu sfirsitul povestii : “din cate am aflat, nimeni dintre ei nu s-a ridicat de la pamant mai mult decat niste zeci de centrimetri.” Asa ca dragii “gainari”/(fanatici MISA), nu mai cotcodaciti … resemnati-va . Daca GB ar fii fost un “eaglecoach” v-ar fii putut invata sa zburati , insa el fiind un “gainocoach” veritabil, nu veti putea invata de la el sa zburati , oricit de grea ar fii aceasta realitate pentru voi si oricit de infierbintata v-ar fii imaginatia. Cititi mai jos sub o poveste autentica despre GB&MISA sub titlul : “Povestea vulturului sau cum au vrut gainile sa zboare” “Povestea vulturului sau cum au vrut gainile sa zboare” Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina. Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri. Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nicio clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina. Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste. Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber. Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa devina vulturi. Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. “Conditia de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante”, sustineau niste gaini-profete, “schimbati credintele, si cerul va fi al vostru”. Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen “Cum sa devii un vultur in 30 de zile”, “Vulturocibernetica “, “Analiza vulturactionala” , “Minunile zborului”, “Declanseaza vulturul din tine” samd. Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de Programare Gainolingvistica) si cursuri audio si video, unde se invata cum sa vizualizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti sunetele celorlalte pasari (sa te pui in rapport), cum sa percepi senzatia vantului in aripile tale (condita de vultur nu poate fi atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite). Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma), care depista 9 feluri de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care te invatau ce se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si piept spunand “Iubesc si respect aripile mele”, si anume ca iti va trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de dezvoltare spre conditia de vultur). O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem de multi-level marketing care consta intr-un complex sistem de puncte care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini, argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai sigura pentru a se apropria de starea de vultur. Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa devina “gainocoach certificat”, si ii ajuta pe ceilalti sa mearga mai rapid pe drumul dezvoltarii. Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat – din partea celor mai exaltati si convinsi – ca este stapanit de credinte limintante si blocat de gandul negativ. Mai ales, i se repeta in continuu: “Aminteste-ti de fostul nostru tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reusesti si tu.” Ultimele stiri din cotet imi confirma ca niste gaini s-au imbogatit, altele tot cauta tehnica potrivita pentru a se ridica in zbor, si altele asteapta venirea Marelui Gaina care ii va scoate din conditia lor. Din cate am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pamant mai mult decat niste zeci de centrimetri.”]]>