Motto: „…Nu vã temeþi! Cãci nimic nu este acoperit care sã nu iasã la ivealã
ºi nimic ascuns care sã nu ajungã cunoscut“!
Matei, 10, 26
Am publicat articolul cu titlul de mai sus în revistele Justiþiarul (Sibiu), nr. 47-48 (13-14/2002), 26 august 2002, pag. 11, ºi în Mioriþa noastrã (New York), nr. 165, ian.-febr. 2003, pag. 1 ºi 7-8. Mã folosesc de aceastã ocazie pentru a-mi exprima, încã o datã, admiraþia pentru patriotismul ºi curajul dovedit de directorii acestor reviste – d-l Marius-Albin Marinescu ºi d-na Eleonora Pãunescu – ºi, totodatã, pentru a-mi exprima deplina gratitudine fiindcã au fãcut acest serviciu poporului român, cu riscul de a-ºi atrage represiunea jidanilor. Întrucît aceste publicaþii au avut un tiraj redus ºi nici nu au avut ediþii electronice, pe Internet, este necesar sã îl republic aici, deoarece este la fel de actual ºi, mai mult, caracterizarea pe care le-am fãcut-o acestor doi ticãloºi a fost confirmatã de informaþiile recente.
Urmeazã textul redactat în august 2002.
***
Iniþial, am apreciat gestul memorialistului evreu Elie Wiesel, originar din România, de a reveni în locurile natale. Am considerat cã el dã, astfel, ocazia opiniei publice internaþionale sã afle nu numai despre copiii îmbolnãviþi de SIDA prin vaccinuri importate din Occident, despre „copiii strãzii“ abandonaþi ca urmare a sãrãcirii populaþiei prin declinul rapid al economiei României – declin provocat de corupþia instituþionalizatã, de „corupþia fãrã corupþi“ din România etc. etc. –, ci ºi despre oameni care, dupã ce au petrecut pe aici „cei ºapte ani de-acasã“, au primit Premiul Nobel pentru Pace. Iar, acum, iatã, d-lui Wiesel i s-a acordat „Steaua României“ în rang de Mare Ofiþer ºi va fi numit membru de onoare al Academiei Române pentru „opera“ sa. Prin aceasta, el ar face, potenþial – credeam eu, naiv fiind –, un serviciu benefic României, deoarece, printre altele, dã ocazia Academiei Române sã aibã, în rândurile membrilor sãi, ºi un deþinãtor al Premiului Nobel, fiindcã alþi români cu operã mare – precum Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, ªtefan Odobleja, creatorul ciberneticii – nu au reuºit sã îl obþinã. Dar, pe de altã parte, deplângem faptul cã, stând prea puþinã vreme în România, d-l Wiesel nu a reuºit sã cunoascã particularitãþile poporului nostru. Din aceastã cauzã, rãspunzând întrebãrii unei ziariste – de ce este „trist“ –, se lamenteazã într-o formã ilogicã ºi neacademicã: „Mã întorc într-un loc care este un cimitir pentru neamul meu“ (cf. Adevãrul, 30.07.2002, pag. 1 ºi 2). Dacã sintagma „neamul meu“ înseamnã genitorii d-lui Wiesel (pãrinþii ºi bunicii), atunci afirmaþia este insutenabilã, cãci pãrinþii sãi au rãmas în cimitirele lagãrelor în care au fost exterminaþi (dacã, cumva, au un mormânt). Dacã „neamul meu“ înseamnã comunitatea evreiascã trãitoare în România, afirmaþia este ilogicã, ipocritã ºi, în esenþã, denigratoare la adresa României. Pentru cã cimitirul este, din strãvechime, un loc sfinþit, aflat în vatra satului (respectiv, a oraºului), unde se aflã „neamul nostru“ – adicã ascendenþii fiecãruia dintre noi: pãrinþii, moºii ºi strãmoºii noºtri. Din acest motiv revin oamenii în locurile natale: fiindcã, de obicei, acolo este, printre altele, ºi cimitirul cu „neamul“ lor. Desigur, cu excepþia cazurilor celor care o fac doar din „pozã“, pentru „imagine“, cum se pare cã este ºi cazul d-lui Elie Wiesel. Aºadar, d-le Wiesel, de aceea revin în locurile natale coreligionarii dvs. emigraþi în Israel: pentru a-ºi revedea mormintele genitorilor. Pe de altã parte, din ce în ce mai mulþi evrei emigraþi în Israel vor sã revinã în România. În 1989, mai erau, aici, vreo 8-9 mii, iar acum au ajuns la circa 30.000. Dacã, din 1939 pânã în 1989, au dus-o atât de rãu, iar acum nu mai este atât de bine ca înainte de 1989, de ce mai vor evreii sã revinã în România?! Pentru cã nu vin doar sã facã turism ºi sã-ºi vadã, cu drag, smerenie ºi nostalgie, cimitirele evreieºti. Totuºi, unii vin ºi pentru a cinsti memoria morþilor lor din cimitirele evreieºti existente în România. Iatã de ce expresia dvs., spusã cu „tristeþe“, „Mã întorc într-un loc care este un cimitir pentru neamul meu“, devine, cu necesitate, o agresiune contra României. ªi, deci, este în contradicþie cu decoraþia primitã acum ºi cu viitoarea dvs. calitate de membru de onoare al Academiei României. Prin aceastã formulare injurioasã (admitem cã ziarista în cauzã a ºtiut englezã ºi a tradus bine) vã situaþi în continuarea acþiunilor unor atentatori la adresa imaginii României, care practicã terorismul imagologic, psihologic ºi mediatic, printre care se numãrã ºi numitul Radu Ioanid. Acest provocator nu a avut de suferit cu nimic de pe urma trecerii lui ºi a pãrinþilor sãi prin România, nici cînd pãrinþii sãi au comis fapte penale. Dimpotrivã, nu a avut decât de câºtigat, ca dovadã cã, dupã ce în România a predat socialismul ºtiinþific, în S.U.A. a întors-o cu 180 de grade ºi, cameleon fiind, a ajuns „om“ ºi predã, acum, exclusivismul iudaic (sionist) – adicã a ajuns, propulsat de alþii, un fel de ghid (director!) la muzeul unui holocaust care nu are nici o legãturã cu România, dar prin care este agresatã axiologic România. Ba, numitul Radu Ioanid ºi-a însuºit ºi despãgubirea pentru apartamentul avut în România, pe care, cu neruºinarea tipicã mercantilismului „neamului“ sãu – motiv pentru care zarafii au fost alungaþi din Templu de Iisus –, vrea, acum, sã îl obþinã pe cale judecãtoreascã. În acest scop, a minþit instanþa de judecatã cã, la emigrare, nu fusese despãgubit. Pentru acest simplu sperjur ar trebui bãgat, prompt, la puºcãrie, conform prevederilor în cauzã ale Codului penal. Dar, pentru cã el este evreu, este „foarte clar“ cã el „este mai presus de Lege“, iar în 22 august 2002, cînd are termen de judecatã, nu numai cã nu va fi condamnat pentru sperjur, ci, dimpotrivã, va ºi câºtiga fostul lui apartament, ca sã facã acolo un „muzeu“ al holocaustului! Cãci judecãtorii care compun instanþa nu au „gândirea independentã ºi suveranã“, ci au una nãclãitã de lichelismul politic moºtenit încã din vremea regimului socialist. Numitul Radu Ioanid se situeazã în contradicþie cu valorile semnificate de decoraþiile – mai vechi ºi mai noi – primite de d-l Wiesel ºi duce, practic, un rãzboi axiologic contra României, provocând, prin acþiunile sale, apariþia antisemitismului aici, unde el încã nu existã. De altfel, a doua zi dupã interviul din Adevãrul, în mass media româneºti a apãrut citatul din panseurile „antume“ ale lui Wiesel: „România a ucis, a ucis, a ucis!“ Din acest motiv, acum, aº fi preferat ca respectivul citat sã fi fãcut parte, deja, din scrierile „postume“ ale acestui „profesor“; probabil cã este acelaºi tip de profesor ca „bestia“ Brucan, dupã cum bine a fost etichetat acesta de cãtre d-l Eugen Florescu. De aceea, sugerãm autoritãþilor ca, în mod asimetric decorãrii d-lui Elie Wiesel – pentru cã nu mai poate sã îi retragã decoraþiile, ca regina Angliei, lui Ceauºescu, post mortem –, sã îl declare mãcar pe Radu Ioanid persona non grata. De aceeaºi parte a baricadei se situeazã ºi afirmaþia culturnicului ministru al Culturii ºi Cultelor, Rãzvan Theodorescu, anume cã „în România nu a existat holocaust, dar a participat la holocaust“ (sic). Acest sofism ministerial are aceeaºi dimensiune criminalã ca ºi „judecata“ Tribunalului „Poporului“ – dar, în fond, dirijat de U.R.S.S. –, care l-a condamnat pe Mareºalul Ion Antonescu pentru cã a participat la lupta contra comunismului sovietic – comunism demolat, ulterior, de papa Ioan Paul al II-lea, cu ajutorul C.I.A., prin intermediul sindicatului polon „Solidaritatea“. Or, aºa cum electricianul care a condus „Solidaritatea“ a ajuns preºedintele Poloniei ºi i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace deoarece a luptat pentru doborârea comunismului, tot aºa Mareºalului Ion Antonescu trebuie sã i se acorde, post mortem, aceeaºi valoare ºi nu sã fie satanizat. În mod just, Partidul Unitãþii Naþiunii Române a cerut un referendum naþional referitor la infamanta O.U.G. nr. 31/2002, care „constituie o denigrare a României“ (cf. Curentul, pag. 2; Curierul Naþional, pag. 3, ambele din 3-4 aug. 2002). De fapt, prin satanizarea Mareºalului Ion Antonescu se urmãreºte culpabilizarea României, cu scopul de a i se cere „despãgubiri“ – 50.000 de dolari S.U.A. pentru fiecare dintre cei „400.000 de evrei uciºi în România“; care, ulterior, vor ajunge la 700.000, precum semnala prof. Ion Coja, în lucrarea sa Marele Manipulator. Prin asemenea maºinaþii li s-au cerut „despãgubiri“ Germaniei ºi Elveþiei de cãtre cei care au pus la cale „afacerea holocaustului“, prin care „se exploateazã suferinþa evreiascã“, dupã cum se exprimã, exemplar, un membru onest al rasei, Norman G. Finkelstein, în deja faimoasa lui carte INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI (Editura Antet, 2000). Dar de ce organizatorii „holocash“-ului nu au cerut despãgubiri ºi U.R.S.S.-ului ºi, acum, Federaþiei Ruse, care „au ucis, au ucis, au ucis“ la evrei en gros ºi en détail, începând cu Troþki, Buharin, Kamenev, Zinoviev ºi ceilalþi lideri evrei care au condus Marea Revoluþie Socialistã din Octombrie, pânã la sutele de mii de evrei anonimi care au sfârºit în gulagurile staliniste?! Nu are Federaþia Rusã de unde sã le dea bani, sau, dimpotrivã, „teoreticienii“ „holocash“-ului, precum Elie Wiesel ºi Radu Ioanid, nu au avut ºi nu au, nici acum, curaj sã-i cearã, pentru cã Rusia a fost ºi a rãmas prea puternicã, în comparaþie cu „suferinþa“ ºi „onestitatea“ ºi „notorietatea“ unor alde Wiesel ºi Ioanid?! Dupã cum vedeþi, despre sutele de mii de evrei omorâþi în cei 80 de ani de socialism sovietic victorios, marii „suferitori“ pentru „unicitatea“ holocaustului evreiesc tac mâlc. Silentium lugubrum. În schimb, incrimineazã România, care i-a salvat pe evrei – cum recunoaºte rabinul Wilhelm Filderman, în testamentul sãu, trecut sub tãcere de zarafii suferinþei evreieºti –, pentru cã România a rãmas fãrã Aliaþi, precum în preajma Ultimului Rãzboi Mondial, dar a rãmas ºi o vacã de muls pentru „rapacitatea jidãneascã“, dupã exprimarea lui Marx, trecutã, la fel, sub tãcere. Existã un contrast evident între, pe de o parte, personalitatea unor evrei care fac cinste „neamului“ lor, precum prof. univ. N. G. Finkelstein, lingvistul Noam Chomsky, filosoful Roger Garaudy, ºef-rabinul Alexandru ªafran, ºef-rabinul Filderman, evreul ortodox Nicolae Steinhart ºi mulþi alþii, ºi, pe de altã parte, jigodismul ºef-rabinului Moses Rosen, al unui Elie Wiesel, Radu Ioanid et ejusdem farinae. Acest contrast mi-a amintit de gestul unui librar rãmas, ºi el, „sãrac ºi cinstit“, în Franþa ocupatã de nazism, precum suntem ºi noi în România ocupatã de Tranziþie: francezul, ca sã nu îi fie violatã proprietatea, pusese, pe niºte suporturi, în vitrina librãriei sale din Paris, portretele lui Mussolini ºi Hitler. Dar, fiind ºi patriot, etalase sub ele, pe lângã alte cãrþi, arhicunoscuta operã a lui Victor Hugo, „Mizerabilii“. Desigur, dupã o vreme, unii ofiþeri S.S. „s-au prins“ cã titlul „Mizerabilii“ îi indica pe Mussolini ºi Hitler. Nu ºtiu dacã librarul în cauzã a expiat ieºind pe coºul de fum al vreunui lagãr hitlerist. Dar, probabil, ca sã nu se mai repete situaþia jenantã comisã de acel patriot ºi modest vânzãtor de cãrþi în vremea colaboraþionismului franco-german – dar nu ºi vânzãtor de þarã, cum fuseserã unii dintre conducãtorii lui, de atunci, ºi cum sunt cîþiva dintre ai noºtri de azi –, Franþa a dat, recent, o lege prin care l-a condamnat pe filosoful francez Roger Garaudy pentru cã ar fi antisemit! Nu degeaba un istoric francez a spus cã Franþa a fost cobaiul istoriei. Dar, este suficient cã a fost Franþa. De ce, atunci, s-a mai confecþionat Ordonanþa de Urgenþã nr. 31/2002, deºi nu exista ºi nu existã nici o situaþie de urgenþã?! Pentru cã nu avem, ºi noi, un librar ºi o carte numitã „Mizerabilii“, care sã ne arate cine sunt mizerabilii noºtri?! Dar, recent, s-a tradus cartea Aceºti imbecili care ne conduc, a lui André Santini, ex-vicepreºedinte al Adunãrii Naþionale a Franþei! Apoi, avem, în schimb, una autohtonã, numitã Apel cãtre lichele! Sau O.U.G. nr. 31/2002 a fost datã pentru ca România, pe lângã faptul cã, între anii 1945-1961, în epoca experimentului sovietic, a fost poligon de încercãri politico-sociale, sã mai fie cobai ºi în etapa neocapitalistã de dupã 1989, sub supravegherea doctoralã a guvernanþilor postdecembriºti?!EPILOG
Aºa cum anticipasem la începutul lunii august 2002 – cînd fusese redactat articolul –, judecãtorii-lichele care au compus instanþa de fond au admis acþiunea impostorului Radu Ioanid, iar escrocul acesta i-a obligat pe ocupanþii legali ai fostului apartament al lui R. Ioanid sã îl evacueze, deºi unul dintre copii familiei respective era nevãzãtor ºi nici sentinþa de fond nu fusese învestitã cu titlul „definitivã ºi irevocabilã“. Dar, aºa cum am mai relevat, în episodul al 5-lea al studiului „Holocaust-ologii – vectori ai rãzboiului axiologic“, sentinþa instanþei de fond avea sã fie recuratã, familia de români amãrãºteni avea sã cîºtige definitiv, iar escrocul Radu Ioanid se dovedise, realmente, escroc ºi sperjur. Numai cã nu a fost condamnat pentru sperjur, fiindcã este jidan ºi, în plus, este cetãþean-american ºi, deci, este mai presus de lege – deºi trebuia bãgat la puºcãrie sau, cel puþin, declarat persona non grata, cum propusesem în 2002. Dar, confirmarea supremã cã aceºti doi jidani nemernici sunt escroci ºi impostori – cum susþinusem eu, pe urmele autorilor numiþi „revizioniºti“ – a fost fãcutã de recenta „bombã“ de presã care a „explodat“ în Jurnalul naþional, din 12 septembrie 2011, articolul lui Istvan Deak, „«Un supravieþuitor al Holocaustului: „Elie Wiesel nu este deþinutul A-7713“»: „Scriitorul american de origine românã, Elie Wiesel, a fost dat în judecatã de un supravieþuitor al Holocaustului, Grüner Miklos, pe motiv cã purtãtorul Premiului Nobel din 1986 ºi-ar fi însuºit identitatea deþinutului A-1773. Grüner Miklos, stabilit în localitatea suedezã Malmo, susþine cã are dovezi certe cã Elie Wiesel nu este persoana cu care a petrecut aproape un an la Auschwitz“ (sic). Din aceastã cauzã, data de 12 septembrie 2011 va deveni – cel puþin în România – o „aniversare“ similarã cu faimosul „9/11“, 11 septembrie 2001, ºi în acelaºi sens: comemorarea prãbuºirii Turnurilor Gemene este o minciunã la fel de mare ca pretenþia lui Elie Wiesel cã ar fi fost victima „holocaustului“ – transformat de el ºi pãpuºarii lui în holocash. În ultima vreme, aceastã concluzie este afirmatã, tot mai mult, de publicaþii occidentale, pe lîngã unele cãrþi cu argumentaþie solidã privind aceastã imposturã terifiantã: L’effroyable imposture, de Thierry Meyssan (apãrutã încã în 2002), 11 septembrie. Mitul, de Roberto Quaglia, ZERO, coordonatã de Giulietto Chiesa. Dar, referitor la frazele de la începutul fragmentului citat mai sus, am postat acest comentariu: Vasile Zarnescu September 18, 2011 – 3:49 pm «Este falsã menþionarea „de origine românã“, cãci nu este român, ci jidan (sionist) – cu precizarea pe care am mai fãcut-o în ale articole (ºi asupra cãreia voi reveni), cã evreii nu sunt jidani, iar jidanii nu sunt evrei, ci sioniºti. Faptul cã este un impostor l-au relevat lucrãrile multor scriitori, ca, de ex., Robert Faurisson sau ca studiul unei evreice americane, Naomi Seidman, Elie Wiesel and the Scandal of Jewish Rage („Elie Wiesel ºi scandalul furiei evreieºti“), publicat în Jewish Social Studies, în decembrie 1996. Pe baza acestor menþiuni, am repetat ºi eu cã este un impostor, un escroc internaþional, îndeosebi în serialul „Paul Goma are dreptate“, ale cãrui urmãtoarele douã episoade sunt aici ºi aici». Dar, a doua zi, 13 septembrie 2011, s-a republicat articolul lui Istvan Deak pe site-ul www.ziaristionline.ro, sub titlul conclusiv: „BOMBA: Elie Wiesel a subtilizat identitatea unui alt deþinut de la Auschwitz. Raportul Final al lui Iliescu asupra Holocaustului ar putea deveni maculaturã prin impostura lui Wiesel“! Numai cã aceastã concluzie este parþialã, deci incorectã fiindcã nu este completã. Cãci, cum spune Hegel, „Numai întregul este adevãrul“: într-adevãr, efectele dezvãluirii nemerniciei lui Elie Wiesel se repercuteazã ºi asupra raportului escrocului de calibru mai mic Vladimir Tismãneanu, promovat de preºedintele Traian Bãsescu la rang de „dascãl“ al naþiei – aspect pe care l-am relevat în articolul „Tismãneanu Ticãlosu’ ºi Bãsescu Bengosu’“ (în revista SANTINELA, nr. 13, 18 ian. 2007, pag. 8-9; republicat, în 11 iulie 2010, pe AlterMedia). Evident, concluzia trebuie extinsã la întreaga propagandã sionistã antiromâneascã, rãspînditã prin institutele bugetofage conduse de Elie Wiesel ºi Vladimir Tismãneanu, fiul N.K.D.V.-istului Leon Tismãneanu (vezi Larry Watts, FEREªTE-MÃ, DOAMNE, DE PRIETENI! Editura RAO, Bucureºti, 2011, pag. 106, 238, 348, 358, 402), de Horia Roman Patapievici, fiul N.K.D.V.-istului ºi Gestapo-vistului Dionis Patapievici. Toate cãrþile publicate de aceºtia ºi acoliþii lor trebuie date la topit ºi fãcutã hîrtie igienicã din ele, iar autorii ºi promotorii lor trebuie bãgaþi la puºcãrie pentru producerea vulnerabilitãþilor la adresa securitãþii României, prin denigrarea ei ºi inducerea vinovãþiei de „holocaust“ cu scopul estorcãrii de circa 20 de miliarde de euro ºi obligãrii României la retrocedarea averilor jidanilor emigraþi dupã 1947, sub pretextul cã au fost siliþi de „regimul comunist“ – pe care l-au impus tot ei – sã plece, confiscîndu-li-se, chipurile, averile, deºi fuseserã despãgubiþi cu toþii – aºa cum am demonstrat în cazul escrocului Radu Ioanid. Dar implicaþiile imposturii escrocului Elie Wiesel prin substituirea de persoanã trebuie extrapolate la întreaga propagandã mondialã privind aºa-zisul holocaust – scorneala teribilã cu care sioniºtii terorizeazã lumea de vreo patru decenii, extorcînd Germania ºi Elveþia de zeci de miliarde de dolari. M-am referit la acest fenomen în studiul „Literatura holocausticã: caºcavalul secolului“, în care relevasem cã „Nicolae Ceauºescu, în loc sã se fi lãudat cã ar putea construi bomba atomicã, mai bine o realiza, pe tãcute, ca Israelul, iar acum nu ne-ar mai fi fost impusã, ºi nouã, povara despãgubirilor ºi lecþiilor despre holocaust de cãtre Marele Escroc Elie Wiesel ºi acoliþii lui, Ion Iliescu, Adrian Nãstase ºi noua garniturã de la Putere, Traian Bãsescu, Cãlin Popescu Tãriceanu, Bogdan Olteanu-Conspiratu’ (netotu’ Ghizelei Vass) ºi trena de lipitori-escroci ca Vladimir Tismãneanu (fiul politrucului Leon Tismeniþchi), Andrei Oiºteanu (nepotul lui Leonte Rãutu, politrucul de la „ªtefan Gheorghiu“), Aurel Vainer, M. K. Katz, M. Benjamin, R. Ioanid ºi ceilalþi coreligionari ai lor, care ne jefuiesc ºi ne spurcã în propria noastrã þarã, printre altele, prin odiosul Raport final“ (cf. SANTINELA nr. 9, 27 septembrie 2006, pag. 4, partea întîi, ºi SANTINELA nr. 10, 24 octombrie 2006, pag. 4, partea a doua – republicat pe AlterMedia, tot în douã pãrþi, în 12 ºi 13 octombrie 2008). Am subliniat, ulterior, inconsistenþa acestei propagande în articolul „Propaganda holocausticã: un gheºeft super-abject“. Aici am arãtat cã, de vreme ce sioniºtii încearcã sã retragã utilizarea cuvîntului „holocaust“ – întrucît ºi-au dat seama cã nu se potriveºte realitãþii, fiindcã Elie Wiesel, care se fãcuse promotorul acestei propagande, se dovedise cam tîmpiþel, cãci nu alesese bine noþiunea – ºi, în consecinþã, au propus termenul „shoah“, retragerea cuvântului „holocaust“ ºi înlocuirea lui cu „shoah“ reprezintã premisa abstractã a deplinei falsitãþi a teoriei „holocaust“-ului! Dar, conchideam eu, de vreme ce au greºit termenul, înseamnã cã, au minþit, din premise, iar noul cuvînt gãsit, „shoah“, devine o gãselniþã compromisã din start (în SANTINELA nr. 19, august 2007, pag. 2, republicat pe AlterMedia, în 20 septembrie 2007). ªi, iatã!, Dumnezeu nu loveºte cu parul, ci cu adevãrul: „…Nu vã temeþi! Cãci nimic nu este acoperit care sã nu iasã la ivealã ºi nimic ascuns care sã nu ajungã cunoscut“ (Matei, 10, 26). Extrapolarea la nivel mondial a concluziei este întemeiatã pe faptul cã situaþia s-a internaþionalizat: maghiarul Miklos Grüner, stabilit în Suedia, intenteazã, la Budapesta, procesul pentru furt de identitate jidanului naturalizat american Elie Wiesel, ajuns o „calamitate literarã din cauza pidosniciilor (troufignolages, în original – n.n., V.I.Z.) francezului François Mauriac“. Concluzia finalã: pentru cã s-a dovedit a fi un impostor, un terorist periculos pe plan mondial, Norvegia trebuie sã îi retragã escrocului Elie Wiesel „Premiul Nobel pentru Pace“, Anglia, Franþa, S.U.A. celelalte decoraþii acordate, iar România decoraþia Steaua României, calitatea de membru de onoare al Academiei Române; de asemenea, trebuie interzisã propaganda pro-holocaust, întrucît este eminamente falsã ºi exclusiv mercantilã; instituþiile dirijate de Elie Wiesel ºi Vladimir Tismãneanu trebuie desfiinþate ºi banii irosiþi recuperaþi de la aceºtia, iar Elie Wiesel, Vladimir Tismãneanu, Radu Ioanid, M. M. Katz, L. Benjamin, H.-R. Patapievici ºi toþi ceilalþi propagandiºti ai minciunii cu holocaustul trebuie declaraþi – aºa cum am solicitat constant – persona non grata ºi alungaþi, urgent, din þarã. În scopul eliminãrii efectelor nocive ale propagandei holocaustice, guvernul trebuie sã ia mãsurile necesare sã se traducã, în tiraj de masã ºi la preþuri ieftine, cãrþile celor care au negat holocaustul: Arthur Butz, Abraham Léon, Adrien Arcand, Jean-Marie Boisdefeu, Maurice Bardèche, Joaquin Bochaca, Antonio José de Brito, Carlos W. Porter, Enrique Aynat, Eric Delcroix, Paul Eisen, Israel Shamir, John Mearsheimer, Stephan Walt, J.-A Mathez, Norberto Ceresole, J. B. Pranaitis, Paul Raissinier, Wilhelm Stäglich, Moshe Sharett, Livia Korach, Thies Christophersen, Vincent Monteil, Mark Weber, Stephen Sizer, Herman Otten, Douglas Reed, Joel S. A. Hayward, Edwin M. Wright, Robert Faurisson, Jürgen Graf, Germar Rudolf, Lenni Brenner, Carlo Mattogno, David Hoggan, Barbara Kulaszka, Serge Thion, Don Heddesheimer, Bruno Gollnisch, Edward S. Herman, Roger Garaudy, Ingrid Weckert, Charles E. Weber, Jack Bernstein, Theodore J. O’Keefe, Josef Ginsburg, Allan C. Brownfeld, Israel Shahak, John Sack, Alfred M. Lilienthal, Benjamin Freedman, Naomi Seidman, Noam Chomsky, Uri Avnery, Victor Ostrovsky, David Duke, Lasse Wilhelmson, Richard E. Harwood, Maxime Pale ºi mulþi alþii. În acelaºi sens, trebuie abrogatã, în regim de urgenþã, O.U.G. nr. 31/2002 ºi legea care a validat-o, iar consecinþele aplicãrii acesteia trebuie prompt înlãturate, în primul rînd prin eliminarea lecþiilor despre holocaust, introduse în mod samavolnic în manualele elevilor.Sociolog Vasile I. Zãrnescu
]]>
