Istoria alege deseori oameni cu origini umile, cu care marcheazã însã definitiv traseul omenirii. Un astfel de om este creatorul celei mai eficiente arme de asalt. Într-un paradox nemaiîntâlnit, om ºi armã ºi-au influenþat reciproc destinele. Omul ºi-a împrumutat numele armelor, iar ele l-au fãcut celebru pe mapamond. E o celebritate pe care, astãzi, nonagenarul armurier ºi inventator o priveºte cu dispreþ ºi rãcealã, dar de care nu se mai poate elibera. Cele peste 100 milioane de arme de foc produse dupã ”reþeta” sa i-au adus o nedoritã jertfã de alte câteva sute de milioane de vieþi omeneºti.
Tanchistul-poet care inventa pistoale automate
Destinul a vrut cu tot dinadinsul ca cel mai mare producãtor de arme de asalt din toate timpurile sã vadã lumina zilei în inima Asiei, în sãtucul Kurya din imensitatea Regiunii Altai, deþinutã încã, pe atunci, de muribundul Imperiu Þarist.
Nou-nãscutul a fost botezat Mihail Timofeevici Kalaºnikov ºi a devenit instantaneu una dintre multele guri flãmânde ale unei familii de simpli þãrani.
Soarta a fost crudã cu el încã din fragedã pruncie, deoarece tatãl sãu a fost deportat într-unul dintre gulagurile de tristã amintire ale Uniunii Sovietice.
Nimeni nu ar fi crezut pe atunci cã micuþul Mihail ar fi avut vreo înclinaþie tehnicã; nimeni nu a putut sã vadã aptitudinile unui mare armurier ºi inventator în acest copil.
Mihail era o fire sensibilã, înclinatã spre lirism. Bãiatul chiar credea cã va deveni poet. Pânã la chemarea pentru îndeplinirea serviciului militar, Mihail scrisese deja nu mai puþin de ºase volume de poezii. (De fapt, ºi în prezent, în ciuda vârstei înaintate, Mihail Kalaºnikov scrie încã poeme.)
Gheara Armatei Roºii se materializeazã într-un ordin de recrutare sosit în anul 1938, ordin care îl trimite pe Mihail la Kiev. Ajuns aici, personajul nostru devine mecanic tanchist, ajungând, în cele din urmã, sergent major, comandantul unui tanc.
Vorbim de celebrele ºi temutele tancuri ruseºti T34, din Regimentul 24 de Tancuri aparþinând de Divizia 24 Motorizatã, staþionatã lângã Stryi. Calitãþile sale înnãscute de vizionar ºi inventator ies pentru prima datã la ivealã odatã cu proiectarea, în premierã mondialã, a unui dispozitiv destinat sã numere obuzele trase de tunul din tanc.
Mai târziu, Mihail se va distinge ºi în luptele împotriva Wermacht-ului. Este grav rãnit de schije în timpul luptelor date pentru apãrarea oraºului Bryansk, în luna octombrie a anului 1941.
Pe patul de spital, Mihail Timofeevici se gândeºte foarte serios la conceperea unei arme automate de asalt care sã însemne ceva nou pe câmpul de luptã. Gândurile sale erau alimentate atât de experienþele personale cu armele automate din dotare, cât mai ales de reproºurile camarazilor rãniþi, colegii de spital plângându-se deseori de calitatea execrabilã a armelor de asalt. Ulterior, în perioada de convalescenþã, care durase 6 luni de zile, Mihail nu a renunþat deloc la ideea creãrii unei noi arme. Una cu adevãrat revoluþionarã…
A purces deci la treabã, fiind încurajat de camarazi ºi mai ales de superiori.
Când prototipul a fost gata, l-a prezentat în cadrul Institutului de Aviaþie din Moscova, corp de armatã evacuat pe atunci în Alma-Ata, capitala Kazahstanului.
Arma nu a trecut testele, lãsându-i reci pe membrii comisiei de examinare.
Deloc marcat de acest prim insucces, Mihail persevereazã în cãutãrile ºi improvizaþiile sale, astfel încât, la data de 12 iunie 1942, al doilea model de pistol automat este creat în atelierele aceleiaºi instituþii militare.
În plin Rãzboi Mondial, se pare cã tânãrul din Kurya dãduse lovitura. Talentul sãu, ascuns pânã în acele momente, începea sã dea roade.
Cel mai mare expert de atunci al Armatei Roºii în domeniul armelor mici ºi de asalt, reputatul A.A. Blagonravov, a fost interesat imediat de ideile novatoare ale lui Kalaºnikov. Chiar dacã nu a recomandat producþia în masã a celui de al doilea model, deoarece considera cã mai avea nevoie de unele îmbunãtãþiri, expertul militar a fãcut totul pentru a-l trimite pe autodidactul designer spre Centrul de Cercetãri al Armelor de Asalt de pe lângã Directoratul Armatei Roºii. Din 1944 pânã în 1946, Mihail a dezvoltat un nou model experimental, model care, în anul 1949, a fost adoptat de forþele armate ale Uniunii Sovietice.
Ani de glorie
În urma acestui succes de proporþii, Mihail este decorat personal de cãtre Iosif Visarionovici Stalin. Fostul copil de þãran ajunsese, de la un autodidact ºi obscur inginer militar, la rangul de proiectant-ºef în cadrul Departamentul de Arme de Asalt al Armatei Roºii.
Avtomat Kalaºnikova-Model 1947 tocmai se nãscuse.
Gurile rele, tot mai des auzite dupã cãderea Uniunii Sovietice din anul 1991, clamau în schimb cã Mihail nu inventase nimic nou, ci preluase ºi dezvoltase modelele concepute deja de cei doi armurieri de top ai Wermacht-ului, celebrii proiectanþi de arme automate Hugo Schmeisser ºi Werner Grunner. Cât de adevãrate sunt aceste afirmaþii, sau mai precis, câte din totalul pieselor unui AKM clasic au fost concepute de cei doi ingineri germani, nu vom ºti cu siguranþã niciodatã. Aceleaºi “guri rele” susþin cã AKM-ul nu este decât o variantã puþin modificatã a modelului Sturmgewehr 44, conceput integral de Schmeisser. Arhivele care deþin povestea completã a armei de legendã nu vor fi, pesemne, accesibile niciodatã, iar Mihail Kalaºnikov, astãzi în vîrstã de 91 ani, este puþin probabil sã dea vreo declaraþie fulminantã.
Adevãratul model de succes mondial a fost aºa numitul Avtomat Kalaºnikov Modernizirovanîi, mult mai cunoscut sub prescurtarea de AKM, model lansat în anul 1963. Noua armã de asalt era mai uºoarã, mai precisã ºi mai puternicã decât modelele anterioare. În plus, era mult mai ieftinã de produs ºi extrem de fiabilã ºi rezistentã.
Calibrul de 7,62X54R a devenit la fel de celebru ca arma. AKM oferea ºi alte îmbunãtãþiri, în special prin forma încãrcãtorului ºi a compensatorului de recul de la gura þevii.
Decoraþiile începeau sã curgã în þara natalã, unde Mihail devine, fãrã voia sa, un erou al Uniunii Sovietice. Ajunge erou al Muncii Socialiste (anii 1958 ºi 1976), primeºte Premiul Lenin în 1963, în 1969 este ridicat în rang de colonel, iar doi ani mai târziu primeºte gradul de Doctor în ªtiinþe Inginereºti. Nu este scutit nici de alte trei Ordine Lenin, Ordinul Cravatei Roºii a Muncii, Ordinul Marelui Rãzboi de Apãrare a Patriei, Ordinul Steaua Roºie ºi un maldãr de decoraþii mai mici despre care bãtrânelul de astãzi spunea, într-un interviu recent, cã ar încãpea într-o micã furgonetã.
Spre surpriza tuturor, Kalaºnikov omul nu agrea cu totul ideologia materialist-ºtiinþificã a comunismului ºi nu îmbrãþiºa nici ateismul militant al regimului sovietic. Mai târziu, în memoriile sale, Mihail declara cã principiile de eficienþã si fiabilitate ale armelor sale au fost inspirate de ideile din marea literaturã rusã ºi din citirea Bibliei (!), armurierul secolului recunoscând cã în pauzele de lucru obiºnuia sã citeasca intens, atât din cartea sfântã a creºtinismului, cât ºi din volumele autorilor ruºi.
Mistic, poet sau erou al socialismului, onorurile continuã sã curgã la adresa sa, astfel încât în anul 1980 devine Cetãþean de Onoare al sãtucului natal, dupã ce, în anul 1987, primeºte acelaºi statut din partea oraºului Ijevsk.
Preºedinþii Elþîn ºi Putin l-au decorat personal, acesta din urmã înaintându-l la gradul de general-maior.
Automatul care a marcat istoria
Arma creatã de el a devenit un simbol de luptã, un mit ºi un punct de referinþã în toate conflictele armate din ultimii 60 de ani.
AKM a devenit, în scurt timp, o armã popularã, fiind prezentã la ora actualã, prin diverse variante, nu foarte diferite, în armatele a peste 70 de þãri.
Din anul 1990 pânã în prezent, a fost principala armã folositã la potenþialul sãu maxim în nu mai puþin de 46 din cele 49 de conflicte majore care au rãvãºit Pãmîntul.
Anul trecut, un raport al Bãncii Mondiale (ia te uitã ce-i mai intereseazã pe ãºtia!) estima cã, din totalul celor 500 milioane de arme de foc de pe Terra, cel puþin 100 milioane sunt automate Kalaºnikov sau variante ale acestora. Prin comparaþie, la ora actualã, în întreaga lume circulã mai puþin de 10 milioane de arme de asalt similare produse de americani.
Este singura armã care figureazã pe steagul unei þãri (Mozambic) ºi pe cel al unei temute organizaþii militare din Orientul Mijlociu (Hezbollah).
Cea mai cãutatã armã de asalt, AKM a fost proiectatã de la bun început pentru condiþiile teribile de pe câmpul de luptã. Arma este funcþionalã în condiþii cu adevãrat extreme – ploaie, arºiþã, praf, nisip, noroi. Acolo unde se blocheazã orice armã similarã conceputã în Statele Unite sau þãrile Europei Occidentale, un AKM va funcþiona la parametri optimi.
Poþi sã o scufunzi în apã ºi sã tragi cu ea imediat dupã acest test. Poþi sã treci peste ea cu automobile grele, poþi sã o legi de un autovehicul militar ºi sã o târãºti prin praf, tot va funcþiona, dupã cum au demonstrat-o sute de teste comparative.
Cu toate cã primele modele nu aveau tocmai o acurateþe optimã pentru o arma de asalt, precizia lãsând de dorit la distanþe mari, iar reculul puternic fiind încã un dezavantaj major, puterea glonþului capabil sã trecã prin ziduri de grosime medii, prin veste ºi cãºti antiglonþ, precum ºi fiabilitatea incomparabilã ºi costurile de producþie mici au fãcut ca AKM-ul sã devinã lider incontestabil de piaþã.
Episodul rãzboiului din Vietnam nu mai are nevoie de niciun fel de comentariu, AKM-ul sovieticilor din 1963 dovedindu-se net superior, la toate capitolele, armelor de asalt deþinute de trupele Unchiului Sam.
Triumful AKM s-a datorat în mare mãsurã sintagmei “lucrul potrivit la locul potrivit”.
Explozia sa globalã nu s-a datorat faptului cã era o minune a vremurilor sale, ci mai degrabã fluctuaþiilor politicilor ºi strategiilor militare pe plan global.
Tradus în fapte, înseamnã cã politicile militare ºi deciziile de politicã externã ale Kremlinului s-au susþinut reciproc unele pe altele în cazul destinului acestei arme.
Dupã moartea lui Stalin în anul 1953, apariþia unui lider mai relaxat precum Nikita Hruºciov ºi, mai ales, crearea Pactului de la Varºovia au împins arma lui Kalaºnikov spre cucerirea lumii.
Noua politicã externã a Uniunii Sovietice de atunci avea un nou deziderat: înarmarea statelor-satelit din Blocul Estic.
Chinezii produceau deja din anul 1956 propriile variante ale armei, iar statele “prietene” au început ºi ele sã producã modele specifice.
Nici mãcar Israelul, stat aparent rival URSS-ului, nu a rãmas insensibil la performanþele armei.
A fost nevoie doar de Rãzboiul de 6 zile ºi de capturarea unei trupe de comando egiptene înarmatã cu AKM-uri, pentru ca Tsahalul (Forþele Armate Israeliene) sã recunoascã avantajele nete ale armei comparativ cu modelele M16 deþinute de soldaþii israelieni.
Pe baza acestor realitãþi, inginerii militari de la Tel Aviv au produs propria variantã de AKM (cu mici modificãri), celebrul IMI Galil, armã aflatã astãzi în dotarea forþelor israeliene.
Statele din Pactul de la Varºovia produceau deja modele tipice, cele mai apreciate fiind tipurile de AKM fabricate în România, fosta Iugoslavie ºi Polonia.
În þara noastrã, uzinele de la Cugir au produs în principal modelele PM-md63 ºi PM-md90, binecunoscute românilor care au fãcut armata sub denumirea de “Pemeuri”.
Modelele româneºti s-au dovedit a fi de o calitate extrem de bunã, fiind foarte cãutate la export ºi putând fi întâlnite astãzi în toate colþurile lumii.
Alt atribut al armei este potenþialul sãu mortal inegalabil. Fie cã este în mâinile unei bãtrânici, ale unui “copil al rãzboiului” din Africa, ale unui taliban, soldat din Spetsnaz sau traficant de droguri din America Latinã, AKM ucide sau, în cel mai bun caz, mutileazã. Glontele sãu este considerat de mulþi ca fiind chiar prea puternic pentru o armã automatã portabilã.
Accesibilitatea armei în conflicte urbane, lupte de gherilã, reglãri de conturi tribale sau în lumea drogurilor, adicã exact tipul de conflicte din ultimele decenii, i-a fãcut pe strategii Pentagonului sã inventeze un nou termen militar de specialitate, aºa-numitul “Asymmetric Warfare”.
Kalaºnikov-ul viitorului ºi bãtrânul cu muzeu
Dacã documentarul “The Gun” are ca punct central modul în care AKM-ul a modificat cursul rãzboaielor din ultimii 50 ani, întrebarea tuturor se îndreaptã spre rolul creaþiei lui Mihail pe câmpurile de luptã din viitorul apropriat.
Întrebarea ºi-au pus-o ºi specialiºtii uzinelor IJMAª din Ijevsk, preocupaþi de apariþia pe piaþã a unor modele concurente care egaleazã ºi chiar depãºesc capacitãþile armei produse în 1963.
Rãspunsurile au venit tot din partea proiectanþilor ruºi care, cu concursul lui Mihail, au reuºit în ultimii ani sã scoatã modele de AKM, care sunt absolut remarcabile.
Vorbim aici de modelele AK-107, AK-108, AK- AS/ASM, TKB-0146, AN-94 Abakan, AK-103. Multe dintre acestea funcþioneazã pe vechiul calibru 7,62, iar restul sunt pe calibre NATO. Sunt folosite în special în misiunile de comando ale trupelor ruse, de cãtre membrii serviciilor secrete sau de membrii serviciilor de pazã ai înalþilor demnitari de la Kremlin.
Mai puternice, mai eficiente, mai precise, mai durabile, mai mortale, ultimele modele ale temutei unelte a morþii sunt greu accesibile pentru punctele fierbinþi de pe glob.
Pe de altã parte, Mihail nu se poate plânge deloc de destinul avut în aceastã existenþã. Decorat la rând ºi de preºedintele rus în funcþiune, care l-a lãudat pentru crearea “unui brand de care este mîndru orice rus”, nonagenarul a ajuns sã fie ºi “Erou al Federaþiei Ruse”.
Pe plan financiar, iarãºi strãluceºte, fiind deþinãtorul a 30% din acþiunile unei companii germane din Sollingen care produce sortimente de vodcã, cuþite, tricouri, umbrele etc, “branduite” sub numele Kalaºnikov.
Totul a culminat cu inaugurarea Muzeului Kalaºnikov, pe data de 4 noiembrie 2004, în oraºul Ijevsk. Straniul muzeu expune biografia completã a lui Mihail, Biblia sa din tinereþe, precum ºi o parte din schiþele primelor tipuri de arme. Punctul de maxim interes al muzeului constã în sãlile ticsite cu toate modelele acestui pistol automat, de la cele din anii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, pânã la ultimele arme produse la IJMAª.
Tot aici se pot admira toate modelel de AKM produse în alte þãri, printre care ºi “Peme-urile” noastre.
O altã salã este dedicatã impactului social ºi cultural al armei pe mapamond, perceputã ca mijloc de luptã pentru independenþã ºi mai ales ca ultim apãrãtor în faþa capitalismului galopant, imperialismului ºi colonialismului globalist modern.
Din vorbele lui Mihail Timofeevici…
Mihail va rãmâne în istorie nu doar datoritã armei care-i poartã numele, ci ºi pentru vorbele sale memorabile, unele dintre ele strãbãtute de un autentic umor rusesc:
Munca mea este viaþa mea, ºi viaþa mea este munca mea. Am inventat acestã armã sã îmi apãr þara de naziºti. Astãzi sunt mândru cã, pentru mulþi oameni, arma a devenit un sinonim pentru libertate.
Nemþii sunt singurii responsabili de faptul cã am devenit un fabricant de arme. Dacã nu ne invadau þara, aº fi proiectat maºini agricole.
Cineva m-a întrebat odatã cum pot dormi liniºtit noaptea ºtiind cã armele inventate de mine au ucis milioane de oameni, unii dintre ei fiind nevinovaþi. I-am rãspuns cã nu am nicio problemã de conºtiinþã, deoarece oamenii sunt cei care ucid oameni, arma neatinsã de mânã omeneasca nu poate ucide nici mãcar un ºoarece.
Înainte de a crea ceva nou, trebuie neapãrat sã cunoºti tot ce s-a creat anterior în acel domeniu.
Sunt oricând gata sã-i strâng mâna celui care poate crea o armã de asalt mai bunã decât a mea.
Câteodatã este dureros sã vãd atâþia criminali ºi ticãloºi înarmaþi cu AKM-uri. Eu am creat arma pentru apãrarea þãrii, nu pentru mafioþi ºi teroriºti.
Tot ce este complex nu este folositor, ºi tot ce este folositor este simplu. Acesta este motto-ul dupã care mi-am ghidat viaþa.
Sincer, aº fi preferat sã inventez o maºinã care sã-i fi ajutat pe þãrani la munca câmpului.
Cred cã talentul meu este unul înnãscut.
Am tras milioane de gloanþe. Mai trag ºi acum, la vârsta asta. Aºa am ajuns sã fiu tare de urechi, de la zgomote…
Teroriºtii vor cãuta întotdeauna arme simple, funcþionale ºi de încredere.
Partea negativã a vieþii constã în fapul cã cineva, din umbrã, vrea sã conducã toatã omenirea. Cu Rusia nu-i va merge…
Visul meu dintotdeauna a fost acela de a inventa un motor care nu se opreºte niciodatã.
Cred cã dacã mã apuc sã proiectez un tren, va arãta la final ca un AK-47.
Nu am fãcut studii tehnice, deci a trebuit sã improvizez continuu.
Nu ai ce face! Omul va inventa arme cu orice ocazie…
Armata noastrã a dat ordin sã se creeze o armã de asalt nouã ºi mai eficientã decât cele de pe atunci. Am fost nevoit sã improvizez, altfel eram eliminat din concurs.
Când l-am vazut pe Bin Laden la televizor înarmat cu un AKM, m-au apucat toþi nervii pe bãrbosul ãla nebun. Dar ce pot sã fac? Teroriºtii or fi ei nebuni, dar nu sunt proºti: întotdeauna aleg cele mai bune arme…
]]>
Destinul a vrut cu tot dinadinsul ca cel mai mare producãtor de arme de asalt din toate timpurile sã vadã lumina zilei în inima Asiei, în sãtucul Kurya din imensitatea Regiunii Altai, deþinutã încã, pe atunci, de muribundul Imperiu Þarist.
Nou-nãscutul a fost botezat Mihail Timofeevici Kalaºnikov ºi a devenit instantaneu una dintre multele guri flãmânde ale unei familii de simpli þãrani.
Soarta a fost crudã cu el încã din fragedã pruncie, deoarece tatãl sãu a fost deportat într-unul dintre gulagurile de tristã amintire ale Uniunii Sovietice.
Nimeni nu ar fi crezut pe atunci cã micuþul Mihail ar fi avut vreo înclinaþie tehnicã; nimeni nu a putut sã vadã aptitudinile unui mare armurier ºi inventator în acest copil.
Mihail era o fire sensibilã, înclinatã spre lirism. Bãiatul chiar credea cã va deveni poet. Pânã la chemarea pentru îndeplinirea serviciului militar, Mihail scrisese deja nu mai puþin de ºase volume de poezii. (De fapt, ºi în prezent, în ciuda vârstei înaintate, Mihail Kalaºnikov scrie încã poeme.)
Gheara Armatei Roºii se materializeazã într-un ordin de recrutare sosit în anul 1938, ordin care îl trimite pe Mihail la Kiev. Ajuns aici, personajul nostru devine mecanic tanchist, ajungând, în cele din urmã, sergent major, comandantul unui tanc.
Vorbim de celebrele ºi temutele tancuri ruseºti T34, din Regimentul 24 de Tancuri aparþinând de Divizia 24 Motorizatã, staþionatã lângã Stryi. Calitãþile sale înnãscute de vizionar ºi inventator ies pentru prima datã la ivealã odatã cu proiectarea, în premierã mondialã, a unui dispozitiv destinat sã numere obuzele trase de tunul din tanc.
Mai târziu, Mihail se va distinge ºi în luptele împotriva Wermacht-ului. Este grav rãnit de schije în timpul luptelor date pentru apãrarea oraºului Bryansk, în luna octombrie a anului 1941.
Pe patul de spital, Mihail Timofeevici se gândeºte foarte serios la conceperea unei arme automate de asalt care sã însemne ceva nou pe câmpul de luptã. Gândurile sale erau alimentate atât de experienþele personale cu armele automate din dotare, cât mai ales de reproºurile camarazilor rãniþi, colegii de spital plângându-se deseori de calitatea execrabilã a armelor de asalt. Ulterior, în perioada de convalescenþã, care durase 6 luni de zile, Mihail nu a renunþat deloc la ideea creãrii unei noi arme. Una cu adevãrat revoluþionarã…
A purces deci la treabã, fiind încurajat de camarazi ºi mai ales de superiori.
Când prototipul a fost gata, l-a prezentat în cadrul Institutului de Aviaþie din Moscova, corp de armatã evacuat pe atunci în Alma-Ata, capitala Kazahstanului.
Arma nu a trecut testele, lãsându-i reci pe membrii comisiei de examinare.
Deloc marcat de acest prim insucces, Mihail persevereazã în cãutãrile ºi improvizaþiile sale, astfel încât, la data de 12 iunie 1942, al doilea model de pistol automat este creat în atelierele aceleiaºi instituþii militare.
În plin Rãzboi Mondial, se pare cã tânãrul din Kurya dãduse lovitura. Talentul sãu, ascuns pânã în acele momente, începea sã dea roade.
Cel mai mare expert de atunci al Armatei Roºii în domeniul armelor mici ºi de asalt, reputatul A.A. Blagonravov, a fost interesat imediat de ideile novatoare ale lui Kalaºnikov. Chiar dacã nu a recomandat producþia în masã a celui de al doilea model, deoarece considera cã mai avea nevoie de unele îmbunãtãþiri, expertul militar a fãcut totul pentru a-l trimite pe autodidactul designer spre Centrul de Cercetãri al Armelor de Asalt de pe lângã Directoratul Armatei Roºii. Din 1944 pânã în 1946, Mihail a dezvoltat un nou model experimental, model care, în anul 1949, a fost adoptat de forþele armate ale Uniunii Sovietice.
Ani de glorie
În urma acestui succes de proporþii, Mihail este decorat personal de cãtre Iosif Visarionovici Stalin. Fostul copil de þãran ajunsese, de la un autodidact ºi obscur inginer militar, la rangul de proiectant-ºef în cadrul Departamentul de Arme de Asalt al Armatei Roºii.
Avtomat Kalaºnikova-Model 1947 tocmai se nãscuse.
Gurile rele, tot mai des auzite dupã cãderea Uniunii Sovietice din anul 1991, clamau în schimb cã Mihail nu inventase nimic nou, ci preluase ºi dezvoltase modelele concepute deja de cei doi armurieri de top ai Wermacht-ului, celebrii proiectanþi de arme automate Hugo Schmeisser ºi Werner Grunner. Cât de adevãrate sunt aceste afirmaþii, sau mai precis, câte din totalul pieselor unui AKM clasic au fost concepute de cei doi ingineri germani, nu vom ºti cu siguranþã niciodatã. Aceleaºi “guri rele” susþin cã AKM-ul nu este decât o variantã puþin modificatã a modelului Sturmgewehr 44, conceput integral de Schmeisser. Arhivele care deþin povestea completã a armei de legendã nu vor fi, pesemne, accesibile niciodatã, iar Mihail Kalaºnikov, astãzi în vîrstã de 91 ani, este puþin probabil sã dea vreo declaraþie fulminantã.
Adevãratul model de succes mondial a fost aºa numitul Avtomat Kalaºnikov Modernizirovanîi, mult mai cunoscut sub prescurtarea de AKM, model lansat în anul 1963. Noua armã de asalt era mai uºoarã, mai precisã ºi mai puternicã decât modelele anterioare. În plus, era mult mai ieftinã de produs ºi extrem de fiabilã ºi rezistentã.
Calibrul de 7,62X54R a devenit la fel de celebru ca arma. AKM oferea ºi alte îmbunãtãþiri, în special prin forma încãrcãtorului ºi a compensatorului de recul de la gura þevii.
Decoraþiile începeau sã curgã în þara natalã, unde Mihail devine, fãrã voia sa, un erou al Uniunii Sovietice. Ajunge erou al Muncii Socialiste (anii 1958 ºi 1976), primeºte Premiul Lenin în 1963, în 1969 este ridicat în rang de colonel, iar doi ani mai târziu primeºte gradul de Doctor în ªtiinþe Inginereºti. Nu este scutit nici de alte trei Ordine Lenin, Ordinul Cravatei Roºii a Muncii, Ordinul Marelui Rãzboi de Apãrare a Patriei, Ordinul Steaua Roºie ºi un maldãr de decoraþii mai mici despre care bãtrânelul de astãzi spunea, într-un interviu recent, cã ar încãpea într-o micã furgonetã.
Spre surpriza tuturor, Kalaºnikov omul nu agrea cu totul ideologia materialist-ºtiinþificã a comunismului ºi nu îmbrãþiºa nici ateismul militant al regimului sovietic. Mai târziu, în memoriile sale, Mihail declara cã principiile de eficienþã si fiabilitate ale armelor sale au fost inspirate de ideile din marea literaturã rusã ºi din citirea Bibliei (!), armurierul secolului recunoscând cã în pauzele de lucru obiºnuia sã citeasca intens, atât din cartea sfântã a creºtinismului, cât ºi din volumele autorilor ruºi.
Mistic, poet sau erou al socialismului, onorurile continuã sã curgã la adresa sa, astfel încât în anul 1980 devine Cetãþean de Onoare al sãtucului natal, dupã ce, în anul 1987, primeºte acelaºi statut din partea oraºului Ijevsk.
Preºedinþii Elþîn ºi Putin l-au decorat personal, acesta din urmã înaintându-l la gradul de general-maior.
Automatul care a marcat istoria
Arma creatã de el a devenit un simbol de luptã, un mit ºi un punct de referinþã în toate conflictele armate din ultimii 60 de ani.
AKM a devenit, în scurt timp, o armã popularã, fiind prezentã la ora actualã, prin diverse variante, nu foarte diferite, în armatele a peste 70 de þãri.
Din anul 1990 pânã în prezent, a fost principala armã folositã la potenþialul sãu maxim în nu mai puþin de 46 din cele 49 de conflicte majore care au rãvãºit Pãmîntul.
Anul trecut, un raport al Bãncii Mondiale (ia te uitã ce-i mai intereseazã pe ãºtia!) estima cã, din totalul celor 500 milioane de arme de foc de pe Terra, cel puþin 100 milioane sunt automate Kalaºnikov sau variante ale acestora. Prin comparaþie, la ora actualã, în întreaga lume circulã mai puþin de 10 milioane de arme de asalt similare produse de americani.
Este singura armã care figureazã pe steagul unei þãri (Mozambic) ºi pe cel al unei temute organizaþii militare din Orientul Mijlociu (Hezbollah).
Cea mai cãutatã armã de asalt, AKM a fost proiectatã de la bun început pentru condiþiile teribile de pe câmpul de luptã. Arma este funcþionalã în condiþii cu adevãrat extreme – ploaie, arºiþã, praf, nisip, noroi. Acolo unde se blocheazã orice armã similarã conceputã în Statele Unite sau þãrile Europei Occidentale, un AKM va funcþiona la parametri optimi.
Poþi sã o scufunzi în apã ºi sã tragi cu ea imediat dupã acest test. Poþi sã treci peste ea cu automobile grele, poþi sã o legi de un autovehicul militar ºi sã o târãºti prin praf, tot va funcþiona, dupã cum au demonstrat-o sute de teste comparative.
Cu toate cã primele modele nu aveau tocmai o acurateþe optimã pentru o arma de asalt, precizia lãsând de dorit la distanþe mari, iar reculul puternic fiind încã un dezavantaj major, puterea glonþului capabil sã trecã prin ziduri de grosime medii, prin veste ºi cãºti antiglonþ, precum ºi fiabilitatea incomparabilã ºi costurile de producþie mici au fãcut ca AKM-ul sã devinã lider incontestabil de piaþã.
Episodul rãzboiului din Vietnam nu mai are nevoie de niciun fel de comentariu, AKM-ul sovieticilor din 1963 dovedindu-se net superior, la toate capitolele, armelor de asalt deþinute de trupele Unchiului Sam.
Triumful AKM s-a datorat în mare mãsurã sintagmei “lucrul potrivit la locul potrivit”.
Explozia sa globalã nu s-a datorat faptului cã era o minune a vremurilor sale, ci mai degrabã fluctuaþiilor politicilor ºi strategiilor militare pe plan global.
Tradus în fapte, înseamnã cã politicile militare ºi deciziile de politicã externã ale Kremlinului s-au susþinut reciproc unele pe altele în cazul destinului acestei arme.
Dupã moartea lui Stalin în anul 1953, apariþia unui lider mai relaxat precum Nikita Hruºciov ºi, mai ales, crearea Pactului de la Varºovia au împins arma lui Kalaºnikov spre cucerirea lumii.
Noua politicã externã a Uniunii Sovietice de atunci avea un nou deziderat: înarmarea statelor-satelit din Blocul Estic.
Chinezii produceau deja din anul 1956 propriile variante ale armei, iar statele “prietene” au început ºi ele sã producã modele specifice.
Nici mãcar Israelul, stat aparent rival URSS-ului, nu a rãmas insensibil la performanþele armei.
A fost nevoie doar de Rãzboiul de 6 zile ºi de capturarea unei trupe de comando egiptene înarmatã cu AKM-uri, pentru ca Tsahalul (Forþele Armate Israeliene) sã recunoascã avantajele nete ale armei comparativ cu modelele M16 deþinute de soldaþii israelieni.
Pe baza acestor realitãþi, inginerii militari de la Tel Aviv au produs propria variantã de AKM (cu mici modificãri), celebrul IMI Galil, armã aflatã astãzi în dotarea forþelor israeliene.
Statele din Pactul de la Varºovia produceau deja modele tipice, cele mai apreciate fiind tipurile de AKM fabricate în România, fosta Iugoslavie ºi Polonia.
În þara noastrã, uzinele de la Cugir au produs în principal modelele PM-md63 ºi PM-md90, binecunoscute românilor care au fãcut armata sub denumirea de “Pemeuri”.
Modelele româneºti s-au dovedit a fi de o calitate extrem de bunã, fiind foarte cãutate la export ºi putând fi întâlnite astãzi în toate colþurile lumii.
Alt atribut al armei este potenþialul sãu mortal inegalabil. Fie cã este în mâinile unei bãtrânici, ale unui “copil al rãzboiului” din Africa, ale unui taliban, soldat din Spetsnaz sau traficant de droguri din America Latinã, AKM ucide sau, în cel mai bun caz, mutileazã. Glontele sãu este considerat de mulþi ca fiind chiar prea puternic pentru o armã automatã portabilã.
Accesibilitatea armei în conflicte urbane, lupte de gherilã, reglãri de conturi tribale sau în lumea drogurilor, adicã exact tipul de conflicte din ultimele decenii, i-a fãcut pe strategii Pentagonului sã inventeze un nou termen militar de specialitate, aºa-numitul “Asymmetric Warfare”.
Kalaºnikov-ul viitorului ºi bãtrânul cu muzeu
Dacã documentarul “The Gun” are ca punct central modul în care AKM-ul a modificat cursul rãzboaielor din ultimii 50 ani, întrebarea tuturor se îndreaptã spre rolul creaþiei lui Mihail pe câmpurile de luptã din viitorul apropriat.
Întrebarea ºi-au pus-o ºi specialiºtii uzinelor IJMAª din Ijevsk, preocupaþi de apariþia pe piaþã a unor modele concurente care egaleazã ºi chiar depãºesc capacitãþile armei produse în 1963.
Rãspunsurile au venit tot din partea proiectanþilor ruºi care, cu concursul lui Mihail, au reuºit în ultimii ani sã scoatã modele de AKM, care sunt absolut remarcabile.
Vorbim aici de modelele AK-107, AK-108, AK- AS/ASM, TKB-0146, AN-94 Abakan, AK-103. Multe dintre acestea funcþioneazã pe vechiul calibru 7,62, iar restul sunt pe calibre NATO. Sunt folosite în special în misiunile de comando ale trupelor ruse, de cãtre membrii serviciilor secrete sau de membrii serviciilor de pazã ai înalþilor demnitari de la Kremlin.
Mai puternice, mai eficiente, mai precise, mai durabile, mai mortale, ultimele modele ale temutei unelte a morþii sunt greu accesibile pentru punctele fierbinþi de pe glob.
Pe de altã parte, Mihail nu se poate plânge deloc de destinul avut în aceastã existenþã. Decorat la rând ºi de preºedintele rus în funcþiune, care l-a lãudat pentru crearea “unui brand de care este mîndru orice rus”, nonagenarul a ajuns sã fie ºi “Erou al Federaþiei Ruse”.
Pe plan financiar, iarãºi strãluceºte, fiind deþinãtorul a 30% din acþiunile unei companii germane din Sollingen care produce sortimente de vodcã, cuþite, tricouri, umbrele etc, “branduite” sub numele Kalaºnikov.
Totul a culminat cu inaugurarea Muzeului Kalaºnikov, pe data de 4 noiembrie 2004, în oraºul Ijevsk. Straniul muzeu expune biografia completã a lui Mihail, Biblia sa din tinereþe, precum ºi o parte din schiþele primelor tipuri de arme. Punctul de maxim interes al muzeului constã în sãlile ticsite cu toate modelele acestui pistol automat, de la cele din anii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, pânã la ultimele arme produse la IJMAª.
Tot aici se pot admira toate modelel de AKM produse în alte þãri, printre care ºi “Peme-urile” noastre.
O altã salã este dedicatã impactului social ºi cultural al armei pe mapamond, perceputã ca mijloc de luptã pentru independenþã ºi mai ales ca ultim apãrãtor în faþa capitalismului galopant, imperialismului ºi colonialismului globalist modern.
Din vorbele lui Mihail Timofeevici…
Mihail va rãmâne în istorie nu doar datoritã armei care-i poartã numele, ci ºi pentru vorbele sale memorabile, unele dintre ele strãbãtute de un autentic umor rusesc:
Munca mea este viaþa mea, ºi viaþa mea este munca mea. Am inventat acestã armã sã îmi apãr þara de naziºti. Astãzi sunt mândru cã, pentru mulþi oameni, arma a devenit un sinonim pentru libertate.
Nemþii sunt singurii responsabili de faptul cã am devenit un fabricant de arme. Dacã nu ne invadau þara, aº fi proiectat maºini agricole.
Cineva m-a întrebat odatã cum pot dormi liniºtit noaptea ºtiind cã armele inventate de mine au ucis milioane de oameni, unii dintre ei fiind nevinovaþi. I-am rãspuns cã nu am nicio problemã de conºtiinþã, deoarece oamenii sunt cei care ucid oameni, arma neatinsã de mânã omeneasca nu poate ucide nici mãcar un ºoarece.
Înainte de a crea ceva nou, trebuie neapãrat sã cunoºti tot ce s-a creat anterior în acel domeniu.
Sunt oricând gata sã-i strâng mâna celui care poate crea o armã de asalt mai bunã decât a mea.
Câteodatã este dureros sã vãd atâþia criminali ºi ticãloºi înarmaþi cu AKM-uri. Eu am creat arma pentru apãrarea þãrii, nu pentru mafioþi ºi teroriºti.
Tot ce este complex nu este folositor, ºi tot ce este folositor este simplu. Acesta este motto-ul dupã care mi-am ghidat viaþa.
Sincer, aº fi preferat sã inventez o maºinã care sã-i fi ajutat pe þãrani la munca câmpului.
Cred cã talentul meu este unul înnãscut.
Am tras milioane de gloanþe. Mai trag ºi acum, la vârsta asta. Aºa am ajuns sã fiu tare de urechi, de la zgomote…
Teroriºtii vor cãuta întotdeauna arme simple, funcþionale ºi de încredere.
Partea negativã a vieþii constã în fapul cã cineva, din umbrã, vrea sã conducã toatã omenirea. Cu Rusia nu-i va merge…
Visul meu dintotdeauna a fost acela de a inventa un motor care nu se opreºte niciodatã.
Cred cã dacã mã apuc sã proiectez un tren, va arãta la final ca un AK-47.
Nu am fãcut studii tehnice, deci a trebuit sã improvizez continuu.
Nu ai ce face! Omul va inventa arme cu orice ocazie…
Armata noastrã a dat ordin sã se creeze o armã de asalt nouã ºi mai eficientã decât cele de pe atunci. Am fost nevoit sã improvizez, altfel eram eliminat din concurs.
Când l-am vazut pe Bin Laden la televizor înarmat cu un AKM, m-au apucat toþi nervii pe bãrbosul ãla nebun. Dar ce pot sã fac? Teroriºtii or fi ei nebuni, dar nu sunt proºti: întotdeauna aleg cele mai bune arme…
