Povestea aceasta începe în anul 1939, în plin razboi, când Parisul era pãrãsit de tot mai mulþi locuitori. Printre aceºtia se numãra ºi inginerul Marcel Violet care s-a stabilit în apropierea localitãþii Etampes. Aici a observat cã dupã ploile cu tunete ºi fulgere, plantele din grãdina lui creºteau mai repede decât atunci când ploile lipseau, cu toate cã le uda din belºug.Mai mult, el a observat cã animalele preferau APA de ploaie în locul celei de la robinet. Fire analiticã, s-a întrebat de ce ºi a început sã caute rãspunsuri. A ajuns la concluzia cã singura explicaþie o reprezintã componenta fizicã a apei, deci încãrcãtura sa electricã.

El face diverse experienþe ºi îºi administreazã apã de ploaie ca remediu pentru un infarct miocardic. În 1942 avea 53 de ani ºi timp de 4 luni a bãut câte 1 litru/zi. Controlul ce a urmat a demonstrat vindecarea deplinã. Ba mai mult, modificãrile pe care le avea la aortã au dispãrut, procesul de îmbãtrânire a fost stopat, nu a mai cunoscut oboseala fizicã ºi psihicã, iar pe un test la 75 de ani, privind reflexele vizuale ºi auditive, a obtinut rezultate ce-l clasau în procentul de 20% specific tinerilor sub 20 de ani.

Din experienþa acumulatã în perioada când fãcea cercetãri împreunã cu specialiºtii Secþiei Tehnice a Armatei în legatura cu reacþiile culturilor microbiene expuse diferitelor culori ale spectrului i-a venit ideea realizãrii unui dispozitiv de producere a apei de ploaie artificiale pe care a numit-o APA Marcel Violet, cu care a tratat, cu mult succes, numeroase boli.

Pentru fabricare a folosit un condensator cu cearã de albine (12,5cm/12,5cm/9cm) branºat la reþeaua de curent alternativ (reþeaua servindu-i ca antenã de recepþie) pentru a capta undele biologice. Între APA care va absorbi radiaþiile ºi antenã este plasat condensatorul, el insuºi legat la unul sau mai multi electrozi care plonjeazã în APA de tratat. La conectarea electricã,APA se încãrca cu energie.

Controale repetate îi demonstrezã cã APA supusã acþiunii acestei radiaþii capãtã proprietãþi noi. Aceste radiaþii constituie o componentã a energiei vitale.

Lucrând în continuare, a demonstrat cã acþiunea apei pe animalele ºi plantele nu produce mutaþii genetice, acestea au atins uneori dublul vârstei normale. Injecþiile cu virusuri au avut ca urmare formarea unui mic chist la locul înþepãturii, care ulterior s-a resorbit. Animalele folosite în experiment au avut posibilitatea de a alege între APA tratatã ºi cea de la robinet ºi au ales-o pe prima. S-a trecut la testãri în spitale, ºcoli, ferme, peste tot rezultatele au fost entuziasmante. Aceste rezultate ar fi trebuit sã revoluþioneze terapeutica, biologia în ansamblul ei.

Marcel Violet a trait 87 de ani ºi a lucrat în laboratoarele sale pana în ultima clipa.

Gheorghe Lucaci, principalul realizator al apei vii româneºti, destãinuie cã a lucrat la aceastã invenþie 20 de ani, în ultimii ani de cercetare colaborând ºi cu prof. dr. I. Mânzatu, cu care a ºi obþinut brevetul de inventator. Conform brevetului, ’’APA vie’’ (sau APA biologicã) ºi “APA moartã” (sau APAantagonicã) se deosebesc de apele obiºnuite prin suprapunerea acestora unui lanþ de separãri sub acþiunea a douã câmpuri electromagnetice ºi a unui câmp ultrasonor.

În urma acestui poces se obþin 3 tipuri de ape cu caractere extreme:

– o apã cu activitate biologicã atât de intensã încât se poate contamina din aer ºi poate dezvolta o masã vie bacteriano-vegetalã care duce la autosufocare; o picãturã din aceastã apã pusã în APAobiºnuitã pulseazã ca o inimã, frecvenþa pulsaþiei fiind dependentã de temperaturã. Fierbe la 105⁰ C ºi îngheaþã mult sub 0⁰ C, are pH-ul de 7,7 ºi se roteºte spre stânga (levogir).

Specificul structurii moleculelor de apã vie este asimetria datã de infãºurarea lor în spiralã, având atomii de oxigen în linie ºi cei de hidrogen în spiralã. Este consideratã generator-rezonator în legaturã cu câmpul fundamental energetic-informaþional.

Determinã o încolþire a seminþelor incredibil de rapidã, dar planta este sufocatã de marea masã vegetalã ce se formeazã. De asemenea ajutã la vindecarea rapidã a plãgilor. În cadrul experienþelor efectuate, un peºtiºor a trãit 62 de zile fãrã hranã ºi fãrã oxigenarea apei.

– o apã antagonicã ce poate fi utilizatã ca bactericid ºi citostatic antitumoral. Are pH-ul 5,5 ºi este dextrogirã.

– o apã neutrã care constituie cea mai mare parte din volum.

Pentru uz medical se fac amestecuri în diverse proporþii din fiecare apã.

Un mijloc simplu de obþinere a apei vii/moarte este electroliza în urma cãreia rezultã apã alcalinã ºi apã acidã. Datoritã proprietãþilor sale, APA alcalinã a primit numele de apã vie iar APA acidã a primit numele de apã moartã.

În anul 1992, rusul Dimitri Osipovici Kratov din Sevastopol, tehnician, presat de starea sãnãtãþii sale (internat într-o clinicã de urologie cu insuficienþã renalã ºi adenom de prostatã) a realizat un aparat de electrolizã a apei. Tratamentul pe care ºi l-a aplicat a fost de câte ½ pahar cu apã/zi timp de trei zile înaintea meselor principale. Examenele medicale au concluzionat cã intervenþia chirurgicalã programatã nu mai era necesarã !

Funcþie de timpul de electrolizã, pH-ul apei alcaline ajunge la 10-11 ºi se menþine câteva ore, dupã care scade la 7, iar al celei acide ajunge la 2-2,5 menþinându-se neschimbat timp îndelungat.

sursa: EnergoBiologie

]]>