Hitler kaput ?

Ion Coja Zilele trecute m-am revãzut cu George Astaloº. Ca de obicei, a vorbit numai el. Dar nici nu se putea altfel. Era pãcat sã mai lase cuvîntul ºi altora. Este greu de imaginat un subiect la care George Astaloº sã nu aibã de povestit ceva inedit ºi interesant, cel mai des legat de o experienþã personalã. L-am întrebat într-o doarã despre Jean Pârvulescu, dacã cunoaºte acest nume. Îl cunoaºte foarte bine, ºi un ceas întreg mi-a povestit câteva din legendele care circulã pe seama domnului Jean Parvulesco în Heptagon ºi o bunã parte din restul lumii… Dintr-o poveste în alta, Georgicã ajunge ºi la relatarea întâlnirii sale cu un franþuz, combatant în al doilea rãzboi mondial de partea naziºtilor. ªi aflu astfel cã la Berlin, în mai 1945, ultimii care au luptat împotriva Armatei Roºii au fost aceºti francezi radical naziºti, combatanþi voluntari împotriva „iudeo-comunismului”. Au luptat pânã la ultimul cartuº!, adaugã George. Auzisem ºi eu de aceºti urmaºi ai francilor ºi rãmãsesem cu o mirare: cum au scãpat? Ah, simplu, mi-a ºi povestit, prin tunelurile de sub Berlin. Au ieºit la zeci de kilometri de Berlin!… Probabil cã mai era nevoie de aceastã ultimã picãturã, aceastã ultimã informaþie, pentru a se revãrsa în public o nedumerire pe care o þineam în mine de multã vreme. Adicã de pe vremea când au început sã se adune sub freza mea unele semne de întrebare legate de persoana lui Hitler. Ultima fiind aceasta: dacã acei combatanþi francezi au putut sã pãrãseascã cu toții Berlinul ºi Germania, ºi sã ajungã teferi în Franþa, folosindu-se de tunelurile construite sub Berlin pe vremea lui Hitler, de ce aceastã cale a salvãrii nu ar fi fost urmatã ºi de Hitler?! S-o luãm metodic: mai întâi, încã din copilãrie, din discuþiile cu musafirii veniþi la ai mei, am auzit de acest zvon, cum cã Hitler nu a murit, ci s-a salvat ºi a fugit în America de Sud. Oarecum în paralel se discuta ºi despre originea etnicã a lui Hitler, cum cã ar fi evreu dupã unul din bunici. Repet: dupã unul din bunici! (Se va vedea mai jos de ce aceastã subliniere…) Oricum, amândouã informaþiile pe o ureche mi-au intrat ºi dacã n-au ieºit pe cealaltã, au rãmas undeva pierdute prin cotloanle þinerii mele de minte. N-am stat niciodatã bine cu memoria… (În schimb am fost tare la memorii… Ca tot românul!) Le-aº fi uitat cu totul dacã, în alte discuþii, cele douã informaþii nu reveneau, inclusiv în presã, în cãrþi: Hitler nu a murit, Hitler era evreu… Din ideea cã Hitler ar fi fost evreu deducându-se cã nu a fost loial germanilor, ci ar fi fãcut „jocul evreilor”, simplu ºi vulgar spus! Nu aveam însã niciun motiv sã adâncesc subiectul. Am fost un receptacul complet neinteresat pentru informaþii de acest gen. Iar când, un coleg, aproape emoþionat, mi-a dat sã citesc Mein Kampf, din politeþe nu l-am refuzat, dar nu am putut citi mai mult de 20-30 de pagini… Nici vorbã sã se compare cu Pentru legionari, a Cãpitanului… Fãrã sã mã pasioneze subiectul HITLER, am mai aflat ºi altele, informaþii aflate în circulaþia cea mai curentã. Bunãoarã cum cã bunkerul în care Hitler ºi-a pus capãt zilelor nu mai poate fi vizitat sau cercetat, nici mãcar de cei care încã mai discutã despre moartea lui Hitler, despre cadavrele carbonizate gãsite acolo, despre ultimele sale vorbe ºi gesturi etc. Bunkerul, în inima Berlinului, construit la zeci de metri adâncime, dar care avea la suprafaþã ºi o grãdinã, a fost imediat dupã rãzboi acoperit cu o placã grea de beton, groasã de vreo 10 metri, iar deasupra ei, dacã nu mã înºel, s-a ridicat ºi o clãdire. ªi m-am mirat fãrã voia mea, cu un act reflex al raþiunii, al inteligenþei mele de om, vexatã de aceastã mãsurã: ce explicaþie are grija autoritãþilor ca bunkerul lui Hitler sã nu mai poatã fi vizitat de nimeni, nici de criminaliºti, nici de istorici, nici de public sau de ziariºti, interesaþi de detaliile celebrei sinucideri? Deja lucrurile începeau sã-ºi piardã noima, sensul. Cãci ce era mai firesc decât ca acel bunker sã fie pãstrat, introdus mai apoi în circuitul turistic educativ, alãturi de lagãrul de la Auschwitz, camerele de gazare, crematorii etc?! Acel bunker ºi împrejurãrile mizere în care a sfârºit cel mai dement ºi mai bestial criminal din istorie nu putea sã aibã, prin mediatizare, decât un impact pozitiv asupra oricãrui vizitator! Cu ce satisfacþie urmaºii victimelor regimului nazist ºi orice om normal ar fi privit la decorul sinistru ºi deplorabil al bârlogului în care ºi-a trãit ultimele zile fiara cea mai setoasã de sânge nevinovat, bestia care… etc., etc.! În plus, încã de la bun început, istoria cu canistrele de benzinã turnate pe cadavrele celor doi, Adolf ºi Eva, cãror cadavre li s-a dat apoi foc, este un punct de plecare extrem de fragil, de suspect! Care îngãduie de la bun început orice suspiciune! Ceaþa se face ºi mai densã prin gestul autoritãþilor aliate de a turna un munte de beton peste locul faptei. Fãrã sã fii obsedat de scenarii ºi diversiuni, vrând nevrând, ajungi sã te întrebi dacã nu cumva s-a urmãrit în felul acesta sã ni se ascundã ceva! Ceva foarte important!… Deci, întrebare capitalã: de ce a fost acoperit cu beton bunkerul în care a murit Hitler, ce explicaþie are strãdania evidentã a autoritãþilor aliate de a face imposibil accesul ulterior la locul faptei? Ni se ascunde ceva în felul acesta! Ce? Pentru mine toate acestea, aproape uitate, s-au actualizat brusc, mi-au revenit în minte, atunci când am urmãrit finalul unei emisiuni pe Discovery, având ca subiect tunelurile din Berlin, de sub strãzile ºi clãdirile oraºului, tuneluri construite, nota bene!, pe vremea lui Hitler! M-a uimit lungimea reþelei de tuneluri: 500 (cinci sute) de km… Cu lãrgimea unor bulevarde! ªi mi-am pus întrebarea: e posibil ca aceastã reþea de tuneluri sã nu fi avut corespondenþã cu bunkerul în care ºi-a ales Hitler sã fie ultimul sãu refugiu? Evident, este de neconceput! Cu alte cuvinte, dacã existã, aºa cum s-a afirmat pe Discovery Chanel, o reþea de tuneluri construitã de Hitler  în subsolul Berlinului, înseamnã cã bunkerul în care ni s-a spus cã a murit Hitler, sinucigându-se cãci nu mai avea nicio scãpare, era în legãturã cu acele tuneluri prin care Hitler putea foarte uºor sã scape!!! Deci am fost minþiþi când s-a spus cã nu mai avea, nenorocitul, nicio scãpare!… Ba e de crezut, putem fi chiar siguri cã acea reþea de 500 de kilometri de tuneluri a fost construitã ºi cu aceastã finalitate: sã ofere o ieºire de refugiu într-o situaþie limitã. Iar acoperirea bunkerului cu un munte de beton, spre a nu mai avea nimeni posibilitatea sã-l viziteze, devine clar cã a urmãrit sã ascundã aceastã legãturã dintre bunker ºi reþeaua de tuneluri. Sã ascundã cã prin aceste tuneluri Hitler se putea salva. Nu doar teoretic, ci ºi practic, cum au fãcut-o bunãoarã combatanþi francezi! Fãcând un mic exerciþiu de imaginaþie, ne dãm seama cã oricine ar fi cercetat bunkerul ar fi ajuns sã vadã ºi ieºirea din bunker prin tuneluri, dacã nu cumva ºi prin alte locuri. O asemenea construcþie se face cu mai multe posibilitãþi de acces. Aceste ieºiri, aflate la vederea vizitatorilor, a ziariºtilor ºi istoricilor, ar fi fãcut ºi mai puþin credibilã versiunea cu cadavrele carbonizate. Altminteri, acest gen de moarte este cel mai uºor de înscenat, a fost deseori practicat pentru a declara mort pe cineva rãmas totuºi în viaþã. Într-un film american celebru, un gangster evreu interbelic aºa îºi salveazã pielea, înscenând un accident în care moare în vâlvãtãile unui incendiu, drept care poliþia închide dosarul… Dupã care mortul începe o viaþã nouã, cu o identitate nouã… Evident, cadavrul carbonizat rezultat în urma incendiului aparþinea altcuiva! Aceasta sã fi fost ºi povestea cu Hitler ºi Eva, cei doi amanþi macabri? Suspiciunea creºte când afli cât de restânsã este lista cercetãtorilor care au avut acces la cadavrele carbonizate, aflate în custodia KGB… Nici vorbã de constituirea unei comisii internaþionale neutre ºi independente care sã examineze jalnicele rãmãºiþe! Raþionament simplu: dacã zeci, poate chiar sute de combatanþi francezi, s-au putut salva din încercuire prin acele tuneluri, cale pe care este probabil sã o fi urmat ºi mulþi naziºti germani, atunci este lucrul cel mai probabil cã Hitler se putea ºi el salva pe aceeaºi cale. De ce n-ar fi fãcut-o? Rãmâne problema cadavrelor gãsite în bunker. Au fãcut parte din scenariul salvãrii lui Hitler sau au fost inventate de aliaþi, ca sã ascundã faptul cã Hitler le scãpase? Sau, mult mai probabil, au fãcut parte cumva dintr-un scenariu comun?!… Cinstit vorbind, mai este vorba ºi de dreptul lui Hitler (sic!) la o corectã receptare a ultimului sãu „mesaj”. Cãci, dacã într-adevãr a murit în bunker, deºi putea sã scape prin tunelurile la care bunkerul era racordat, atunci gestul sãu ultim capãtã alte dimensiuni ºi conotaþii. Devine eroic de-a dreptul refuzul sãu de a o ºterge englezeºte din Berlinul capitulard!… În fine, consemnez ºi discuþia pe acest subiect avutã cu dl Andrei Sofonie. Domnul Andrei Sofonie este mascota Uniunii Vatra Româneascã. Porte-bonheurul nostru! ªtie multe domnul Andrei. A locuit ani de zile la Moscova, în medii bine informate, a citit tot ce trebuia citit în bibliotecile metropolei bolºevice pe teme de istorie ºi politicã. ªi mai ales a meditat cu har asupra celor aflate. Dupã 1990 s-a grãbit sã vinã la Bucureºti, unde mai dezmeticeºte nãucii, atunci când prinde vreunul. Este ocupat pânã peste cap… Îl întreb ce ºtie de moartea lui Hitler. Îmi rãspunde, printre altele, cã pe la mijlocul anilor ’80 la Moscova toatã lumea bine informatã comenta moartea lui Hitler, survenitã de curând undeva prin America de Sud, la vârsta de peste 90 de ani a împieliþatului. Dar cum a reuºit sã scape Hitler din Berlinul deja ocupat de Armata Roºie, domnule Andrei? Simplu, prin tuneluri ºi cu ajutorul unui avion, pilotat de o aviatoare. Mi-a spus ºi numele ei.  Nu l-am reþinut. Zicea cã este celebrã… O fi! ºi a adãugat: în mai 1945 submarinele germane controlau în continuare oceanele lumii! Nimic mai simplu pentru un asemenea submarin sã-l ducã la New York în Tahiti sau în Țara de Foc!… Avea de unde alege! Hitler – „omul evreilor”? Fireºte, dacã varianta oficialã despre moartea lui Hitler pare puþin probabilã, ºi mai ales dacã chiar se va dovedi a fi falsã, atunci cresc ºansele de a fi luatã în seamã ipoteza, în sine aiuritoare, cã totul s-a desfãºurat conform unui acord (sau ceva asemãnãtor) între Hitler ºi adversarii sãi declaraþi, ipotezã care, lãrgitã, ar însemna cã Hitler nu numai cã s-a salvat cu concursul aºa ziºilor sãi adversari, dar cu concursul acestora a ajuns ºi cancelar al Germaniei, ºi tot în înþelegere cu aceºtia a dus ºi rãzboiul aºa cum l-a dus, cu mãsuri deseori aberante, de neînþeles din perspectiva funcþiei cu care germanii l-au împuternicit… Ne propunem sã examinãm ºi aceastã ipotezã. ªi tot aºa: nu vom apela la ceea ce nu avem: informaþii ºi dezvãluiri noi, o stãpânire deplinã a subiectului etc. Nici pe departe nu avem pregãtirea profesionalã de istoric pentru a discuta despre culisele evenimentelor din care se compune istoria atât de complicatã a celui de al Doilea Rãzboi Mondial. Drept care nu vom face decât sã punem cap la cap câteva din faptele bine cunoscute, descrise sau dezvãluite de alþii, bine cunoscute de toatã lumea, fapte care intrã în contradicþie cu versiunea aflatã în circulaþie publicã, dar concordã cu ipoteza cã Hitler a fãcut jocul altora, al „evreilor”, nu al intereselor germane, nemþeºti! Personal, am început prin a mã mira (numai proºtii nu se mirã de nimic!) de faptul cã regele Carol nu a dat ordinul de asasinare miºeleascã a lui Corneliu Zelea Codreanu decât dupã ce a primit OK-ul lui Adolf Hitler! Detaliu care, în mintea mea, intrã în contradicþie cu tot ceea ce Hitler susþinea a fi! Sunt dispus sã-i iau în serios pe cei care îl adorã pe Hitler ºi îi explicã toate faptele din perspectiva unui mare om de stat, om de mare caracter, mare patriot, mare vizionar etc. etc., dacã mi se explicã raþiunea pentru care Hitler ºi-a dat acordul pentru dispariþia celui care i-ar fi fost, foarte probabil, cel mai loial partener. Dupã cum se ºtie, înaintea alegerilor din toamna lui 1937, Codreanu îºi avertizase electoratul: dacã mã veþi vota ºi vom ajunge la putere, a doua zi noi, legionarii, facem alianþã cu Germania nazistã împotriva bolºevizãrii Europei, împotriva aºa-ziselor democraþii care se lasã manevrate de oculta iudeo-masonicã!… Unii considerã cã aceasta a fost greºeala fatalã a Cãpitanului.  Cã dezvãluind asemenea intenþii, Codreanu a stârnit reacþia neiertãtoare a ocultei!… Acuzaþii neroade, care nu pricep cã Codreanu nu era un politician, ci un om de mare caracter înainte de orice. Adresându-se alegãtorilor, în preziua alegerilor, ca om de onoare ce era, a þinut sã le facã cunoscut ce intenþii avea. Ca sã ºtie lumea la ce sã se aºtepte de la legionari ºi sã-i voteze sau nu în cunoºtinþã de ceea ce aceºtia doreau sã facã! Bineînþeles cã nu numai „oculta” a aflat de aceastã declaraþie a Cãpitanului. Hitler va fi fost informat ºi el. Se ºtie bine cât era de important pentru Germania sã se asigure mãcar de neutralitatea României, cu atât mai mult de o alianþã. Cu toate acestea, Hitler îºi dã acordul pentru eliminarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Nimeni nu a explicat de ce a fãcut-o. Poziþia lui Hitler faþã de Corneliu Zelea Codreanu ºi legionari este însã nu numai neaºteptatã, dar ea ar putea fi hârtia de turnesol care ne dezvãluie adevãrul despre Hitler, adevãrata sa faþã. Cãci suntem astfel obligaþi, pentru a înþelege OK-ul lui Hitler, sã luãm aminte cu toatã atenþia la ceea ce îi deosebea pe legionari, ºi mai ales pe Cãpitan, de Hitler. Comentatorii, mai ales cei de rea credinþã, pun în evidenþã mai ales asemãnãrile dintre mesajul ºi prestaþia lui Codreanu ºi nazism. Eventual mai ºi inventeazã, ca sã facã mai convingãtoare ideea lor fixã cã legionarii ar fi un soi de naziºti sau fasciºti români, partizani pãtimaºi ai celor doi mari reformatori ai Europei: Hitler ºi Mussolini… Nimic mai fals! Între legionari (Cãpitan) ºi Hitler & Mussolini erau deosebiri importante, dintre care o semnalez pe cea mai adâncã: Hitler ºi Mussolini erau atei, nu erau creºtini. Spre deosebire de Cãpitan care nu concepea istoria ºi soarta lumii, a neamului sãu românesc, decât legatã de Dumnezeu, de Iisus, de Bisericã! Nu ºtiu dacã biografii lui Hitler au lãmurit de ce individul era ateu sau, mai rãu!, pãgân. Dar distanþa pe care a pus-o Hitler între nazism ºi Bisericã mai degrabã ar acredita bãnuiala cã Hitler nu a servit interesele germanilor, ci ale altora!… În acelaºi sens este semnificativã poziþia lui Hitler faþã de legionari. Legionarii au ajuns la putere fãrã niciun amestec extern. Cu legionarii la guvernare, participarea României la rãzboiul anticomunist din Est ar fi însemnat un sprijin extrem de puternic pentru Germania. Sutele de mii de aderenþi la legionarism erau cu toþii conºtienþi de pericolul bolºevizãrii României ºi Europei. Legionarii ar fi luptat pe frontul anti-bolºevic cu o dãruire unicã! Sã nu fi ºtiut asta Hitler când s-a debarasat de ei în ianuarie 1941, fãrã sã facã nicio încercare de a-l împãca pe Ion Antonescu cu Horia Sima?! Mai mult, refugiaþi în Germania ca la un stat prieten, liderii legionari au fost „cazaþi” în lagãrele de deportare de la Dackau, Buchenwald, alãturi de deþinuþi comuniºti, dar supuºi unui regim mult mai drastic decât al celorlalþi deþinuþi. George Petre, încã în viaþã, depune mãrturie în acest sens: „Evreii aveau libertate totalã de miºcare în lagãrul de la Buchenwald. Noi, legionarii, nu aveam voie sã ieºim din perimetrul dormitoarelor!” Numai norocul i-a salvat pe legionari atunci când Hitler, profitând de o ocazie oferitã de comportamentul iresponsabil al lui Horia Sima (fuga la Roma a acestuia, împotriva cuvîntului dat), a dat ordin ca legionarii sã fie executaþi prin împuºcare. I-a salvat pe legionari un raid american prelungit… Asta în condiþiile în care militarii germani, ofiþerii superiori în primul rând, nutreau pentru legionari cele mai bune sentimente. În mod deosebit Goebbels avea o pãrere excelentã despre legionari: „Garda de Fier este miºcarea politicã cea mai spiritualizatã din secolul nostru!” Nici pe departe poziþia lui Hitler faþã de legionari nu era a unui german, a unui creºtin!… Este limpede cã legionarii meritau alt tratament din partea lui Hitler. Faptul cã nu au avut parte de acest tratament nu se potriveºte cu versiunea unui Hitler dedicat luptei anti-comuniste, împotriva falselor democraþii din Occident. Prin atitudinea sa faþã de legionari Hitler face echipã cu „iudeo-masoneria” mondialã, atât de incomodatã de existenþa legionarilor. Am ajuns sã mã gândesc la ipoteza cã Hitler a fãcut mari servicii evreilor, ºi nu nemþilor, nu arienilor, dupã 1990, când s-a lansat teza holocaustului din România, din Transnistria, împinsã pânã la afirmaþia indecentã cã „România este þara în care a început Holocaustul”! O afirmaþie atât de …revizionistã nu putea sã mã lase indiferent, drept care m-am vãzut nevoit sã adâncesc subiectul. I-am avertizat pe preopinenþii mei, care ne acuzau de genocid pe noi, românii: mãi, bãieþi, voi ne obligaþi sã vã rãspundem, iar rãspunsul nostru s-ar putea sã se extindã la întreaga problematicã a Holocaustului! Cãci este fatal ºi obligatoriu, ca metodã, sã cercetezi întreg contextul în care s-a produs pretinsul holocaust din România. Aºa am ajuns la concluzii ºi ipoteze pe care nici prin vis nu le-aº fi imaginat. N-am nicio vinã dacã aceste concluzii ºi ipoteze nu le vor conveni celor care m-au obligat sã reacþionez în legitimã apãrare. Cum ar zice Molière, tu l’as voulu, George Dandin! Aºadar, am examinat acuzaþia de holocaust adusã românilor. ªi am dat astfel peste un spectacol ruºinos, al minciunii organizate, instituþionalizate. Din pãcate, nu puteam cerceta acest subiect rezumându-mã la holocaustul din …România. Deºi nu mã interesa subiectul, a trebuit sã situez Transnistria în contextul general, al reprimãrilor naziste împotriva evreilor. ªi nu a trebuit sã mã informez prea mult ca sã dau ºi aici de acelaºi spectacol dezgustãtor al minciunii, oficializatã prin legi ºi decizii ale unor importante autoritãþi naþionale sau supra-naþionale, precum ONU. Literatura dedicatã Holocaustului este scrisã mai ales de autori care nu au abordat la viaþa lor decât acest subiect. Dacã le scoþi din bio-bibliografie holocaustul, nu mai rãmâne nimic din ei! Ceea ce, din start, îi face puþin credibili. Calitatea intelectualã a acestor autori, aºa cum rezultã din calitatea demonstraþiei, este mediocrã ºi submediocrã. Mult mai inteligent scrisã este literatura negaþionistã. Am citit ºi câteva lucrãri ale acestor rãzvrãtiþi. Am dat de informaþii ºi ipoteze tulburãtoare, relativ bine argumentate. Printre altele, am aflat de interesul care ar fi putut exista din partea unor cercuri evreieºti pentru producerea holocaustului! Repet: interesul unor cercuri evreieºti pentru producerea holocaustului!Pe scurt, deportarea ºi exterminarea evreilor s-ar fi fãcut dupã o strategie de selecþie artificialã, prin expunerea la holocaust, la exterminare, a evreilor de calitate inferioarã! …Ba chiar s-au prezentat documente despre colaborarea cu nemþii a unor evrei care, dupã rãzboi, nefiind niciunul tras la rãspundere, ai dreptul sã deduci cã acþionaserã la ordinul unor superiori!… Tot evrei? Un moment de revelaþie pentru mine l-a ocazionat interviul dat în urmã cu câteva luni de noul preºedinte al comunitãþii evreieºti din Bucureºti, un regizor tînãr, care, la un moment dat a dat „definiþia evreului”. Nu ºtiam cã existã una. Cine poate fi considerat evreu? „Orice persoanã care are cel puþin un bunic evreu este evreu?” … Evident, definiþia este uºor de contestat. Ceilalþi trei bunici nu conteazã nicicum?!… Numai cã domnul preºedinte a þinut sã se explice: „Preluãm aceastã definiþie de la naziºti. Ei au dat aceastã definiþie cu ocazia vestitului congres de la Nuremberg!” Este de bãnuit cã definiþia propusã la Nuremberg a avut acordul Fuhrerului, caz în care începi a crede cã într-adevãr „Hitler le-a fãcut jocul evreilor, a fost omul evreilor!” Cãci aceastã definiþie le face mari servicii evreilor. Pe baza acestei definiþii numãrul evreilor creºte brusc, de câteva ori! Potrivit definiþiei date de naziºti, însuºi Hitler, cu un bunic evreu, devine evreu în toatã legea dupã teoria nazistã! Evident, Hitler ºtia bine cã are un bunic evreu. Nu cumva se cam potriveºte aceastã situaþie cu definiþia datã evreului de subordonaþii sãi la Nuremberg? Are acest detaliu legãturã cu faptul cã mulþi dintre colaboratorii lui Hitler se aflau cam în aceeaºi situaþie, având ascendenþi evrei? În parantezã fie spus, tînãrul (ºi imprudentul?) preºedinte al comunitãþii de evrei din Bucureºti ne lasã sã deducem prin interviul dat cã este falsã credinþa comunã ºi atât de rãspânditã cum cã dintr-o cãsãtorie mixtã rezultã copii evrei numai dacã mama este evreicã. Nici vorbã, aºadar!… Evreitatea este ceva ca gazul, este destul o picãturã într-o cãldare de apã pentru ca apa aceea sã nu mai fie bunã de bãut!… Nota bene: faptul cã liderii evreimii îºi însuºesc ºi practicã aceastã definiþie a evreului denotã preocuparea pentru sporul demografic al evreimii prin mijloace oricât de neaºteptate! În sine, evreitatea ca dat biologic, antropologic, se diminueazã astfel. Pare o contradicþie cu vestitul rasism al sioniºtilor, al liderilor evrei. Sau, dimpotricã, o confirmare a celor care considerã cã nu existã un popor evreiesc, cu identitate etnicã, ci numai o religie, la care, de-a lungul anilor, au aderat indivizi dintre cei mai diverºi ca naþionalitate, etnie, rasã. Cã, deci, evreii nu sunt o naþie, ci o organizaþie… * Înainte de a vedea care a putut sã fie interesul evreiesc, sã vedem care putea sã fie interesul germanilor pentru producerea unui genocid atât de cumplit: 6 milioane de oameni nevinovaþi! La ce le-a folosit nemþilor sã-i omoare? La nimic! Dimpotrivã, nemþii au pãgubit enorm, din toate punctele de vedere. Nicio logicã sau o minimã motivaþie a acestor asasinate, din punct de vedere germanic, nu poate fi întrevãzutã. Au cheltuit enorm ca sã-i adune pe evrei din toatã Europa, slãbindu-ºi astfel capacitatea de a susþine frontul, iar dupã rãzboi au pierdut ºi mai mult, plãtind despãgubiri ºi daune morale foarte materiale! Baºca ruºinea de a fi sãvârºit crima cea mai urîtã din Istorie! În schimb, dacã evaluãm beneficiile evreieºti de pe urma Holocaustului, acestea devin imediat evidente ºi introduc o oarecare logicã în cele petrecute. (Nota bene: în aceastã evaluare luãm în serios toate opiniile exprimate, fãrã sã ne preocupe dovezile: sunt opiniile altora, care, la vremea lor ºi-au prezentat argumentele. Iatã cui profuit holocaustul, cui i-a folosit, la ce au fost …folositoare persecuþiile antisemite: (a) Determinarea evreilor de a pãrãsi în masã þãrile în care locuiau pentru a se refugia în Palestina, aceasta fiind unica destinaþie alternativã la care aveau acces. Proiectul Israel în Palestina, lansat cu decenii în urmã, avansa descurajant de încet, evreii ezitând sã-ºi pãrãseascã rosturile ºi sã se strãmute în deºertul palestinean. Odatã declanºate persecuþiile, plecãrile spre Palestina au crescut spectaculos. Au fost introduse chiar criterii conform cãrora un evreu era sau nu acceptat în Palestina… (b) Înfiinþarea statului Israel, demult plãnuitã ºi demaratã, nu s-a putut finaliza decât dupã rãzboi, invocându-se ca principal argument holocaustul. Toatã lumea a fost de acord cã numai dându-le evreilor posibilitatea de a se organiza într-un stat propriu se putea evita repetarea tragediei Holocaustului. (c) Ameliorarea geneticã a neamului evreiesc prin izolarea sau chiar eliminarea fizicã a evreilor de „calitate inferioarã” în lagãrele naziste de exterminare. (d) Consolidarea identitãþii evreieºti, a solidaritãþii dintre evrei, care s-au vãzut toþi confruntaþi cu adversitatea extrem de brutalã a goimilor. Holocaustul a devenit pentru evrei un motiv de solidarizare mai puternic decât Talmudul. (e) Ridicarea unor bariere insurmontabile în calea asimilãrii evreilor în masa populaþiei autohtone. Tendinþa tot mai evidentã de a se produce o asimilare în masã a evreilor a determinat apariþia sionismului, dedicat rezolvãrii acestei probleme. Se ºtie bine cã în organizarea Holocaustului au fost implicaþi mulþi naziºti de origine evrei, precum Eichman, de pildã. (f) Prin despãgubirile de dupã rãzboi ºi alte forme de reparaþie, calitatea de evreu a devenit aducãtoare de profituri deloc neglijabile. Evreii nu au mai ezitat sã-ºi afirme evreitatea, mãcar faþã de structurile organizatorice ale evreimii. A avut vreun rol Hitler în declanºarea persecuþiilor anti-evreieºti? Întrebarea este aproape fãrã rost, toatã propaganda legatã de Holocaust porneºte de la rolul decisiv al Führerului în tragedia evreilor. O tragedie cu multe semne de happy end!… Aºadar, principala acuzaþie adusã lui Hitler, aceea de anti-semitism feroce, este cu dus-întors. Poate fi „interpretatã” cu o schimbare totalã a sensurilor!… preluare de pe altermedia]]>