Conflictul dintre Occident ºl Est n-a încetat niciodatã, în lupta pentru impunerea autoritãþii mondiale sunt sacrificate popoare, fãrã nici o remuºcare. Acum, Ortodoxia este principala þintã a extremismului internaþionalist promovat de oameni de culturã atât occidentali, cât ºi din estul Europei. Singura replicã la acest val distructiv, care militeazã pentru mondializare, este naþionalismul cumpãtat. Vassily Gher. Vasilatos explicã aceastã acþiune a Occidentului într-un studiu intitulat „Este Occidentul împotriva culturii ortodoxe?”, publicat în numãrul doi al revistei „Est-Vest”. Articolul reputatului sociolog grec este un rãspuns la studiile ºi analizele unor gânditori occidentali, – cum ar fi, de exemplu, profesorul universitar Samuel Huntington Vassily Gher. Vasilatos este li­cenþiat în drept al Universitãþii din Atena, are o licenþã în economie acor­datã de Pantheon, Paris, o licenþã în înalte ºtiinþe politice acordatã de Sorbona, Paris, o licenþã în sociologie acordatã de Universitatea Paris X din Nan-terre, dar ºi specializãri în dome­niul matematicii ºi psihanalizei. Toate acestea, precum ºi logica imbatabilã a autorului, sunt argumente pentru a publica studiul lui V.G Vasilatos Noua Ordine „Dupã prãbuºirea regimurilor co­muniste se constatã schimbãri impor­tante în modul de organizare a struc­turilor ºi funcþionãrii statelor, econo­miilor, influenþelor, culturilor etc., într-un cuvânt, a oricãrei „echipe” a planetei, fie ea mare sau micã. Aceste schimbãri îi influenþeazã în egalã mãsurã atât pe creºtinii occi­dentali cât ºi pe cei rãsãriteni ºi, începând cu anul 1989, aceste schimbãri au primit numele de „Noua Ordine”. Termenul de „Noua Ordine” este complet greºit, deoarece în prezent nu existã nici un fel de ordine. Existã, dimpotrivã, o dezordine la niv­el planetar, respectiv stadiul provizo­riu al Tranziþiei: între Vechea Organizare a lumii, structuratã în jurul bipolaritãþii SUA – URSS, în funcþie de care toate drepturile, obligaþiile, comportamentele, aºteptãrile ºi sper­anþele noastre erau într-o miºcare continuã ºi uniformã, ºi între o nouã Organizare istoricã a lumii care (ca organizare) încã nici nu ni s-a arãtat ºi nici nu ºtim ce formã va îmbrãca. Conflictul dintre civilizaþii În numãrul 3 al prestigioasei re­viste de talie internaþionalã „Foreign Affairs”, profesorul Samuel Huntington, într-un remarcabil eseu, al cãrui titlu este pus sub semnul întrebãrii, „Conflictul dintre civilizaþii”, se referã la Noua Ordine pe care, în propriile sale cuvinte, o denumeºte fie „Co­munitatea Mondialã”, fie „Occidentul”, ºi care este înþeleasã ca un „pachet” de interese, ideologii ºi acþiuni. În concepþia lui Samuel Huntington (S.H.), .Occidentul este împotriva tuturor”(p.39), în timp ce cultura Creºtinilor Rãsãriteni este consideratã a fi inferioarã culturii Creºtinilor Occidentali. În realitate, Occidentul nu este în întregime împotriva Creº­tinilor Rãsãriteni ºi nu toate þãrile occi­dentale fac parte din echipa în care se concentreazã întreaga putere a Planetei. Aceastã putere aparþine „Noii Ordini” din care face parte ºi Turcia, ca þarã perifericã, dar puter­nicã. Ca membrã de drept a Noii Ordini ºi investitã cu puteri depline de cãtre aceasta, Turcia exercitã o enormã influenþã în Balcani, respectiv în Albania, Bosnia, Macedonia, Bulgaria, cât ºi în þãri asiatice precum Georgia, Irak (kurzii), Kirghistan etc. ºi pânã ºi în China. S.H. foloseºte în mod curent termenul de „Noua Ordine”, chiar dacã din mo­tive de stil recurge ºi la cel de „Occident”. Noi îl vom utiliza pe cel dintâi (Noua Ordine), dat fiind cã este mai des întrebuinþat. Manipularea Creºtinismul Rãsãritean (Ortodo­xia) este considerat a fi de calitate in­ferioarã (din punctul de vedere a! civi­lizaþiei ºi culturii), argumentul fiind acela cã (în opinia lui S.H.), Creºtinii Occidentali au avut ºansa de a bene­ficia de valorile Renaºterii, ale Iluminismului ºl Democraþiei, în timp ce Creºtinii Rãsãriteni s-au aflat, timp de secole, sub stãpânire turceascã ºl þaristã, „deci în mod necesar au valori inferioare ºl nu contribuie cu nimic la valorile Civilizaþiei Occidentale”. Aceastã concepþie îi rãpeºte Civilizaþiei Creºtine caracterul sãu omogen. Europa se împarte în Creºtini Occidentali ºi Creºtini Rãsãriteni, primii devenind brusc superiori celor din urmã, superioritate care se de­fineºte prin diferenþã de culturã. De asemenea, Creºtinii Rãsãriteni „nu au nici o contribuþie din punctul de vedere al valorilor Civilizaþiei Occi­dentale”. Ideile lui S.H., asemãnã­toare cu cele ale Noii Ordini, sunt lip­site de orice fundament. Logica 1. Creºtinismul constituie o civi­lizaþie omogenã ºi nu depinde nicide­cum de diferitele manifestãri ale religiei ºi nici de gradul de colaborare dintre acestea. El îºi are originea într-o culturã fundamentalã ºi arheti­palã ºl este omogen pentru toþi cred­incioºii, fie ei americani, europeni (oc­cidentali sau rãsãriteni), australieni etc. 2. S.H. confundã subcultura nou­lui feudalism (speculã – manipularea informaþiei – escrocherie tehnologicã) a Noii Ordini cu un concept de cul­turã care, începând cu 1952, are o terminologie ºtiinþificã proprie: în ac­cepþia lui Kroeber ºi Kluckhohn, Culture. Aceasta derivã dintr-un mod­el de comportament sau din canoane care genereazã un anumit comporta­ment, respectiv din modele ºi canoa­ne (fie ele explicite, inferate sau im­plicite) care se învaþã pe baza unor simboluri. Canoanele, comporta­mentele ºi simbolurile constituie per­formanþele specifice ale grupurilor umane, performanþe care se materi­alizeazã, de pildã, în construcþii, obiecte create de om etc. Nucleul de bazã al fiecãrei culturi este alcãtuit din ideile tradiþionale (de ex., cele care constituie o moºtenire istoricã dar care, în acelaºi timp, sunt supuse un­ui proces de selecþie) ºi, mai ales, din valorile cãrora aceste idei le dau naºtere. Ce îl îndreptãþeºte deci pe S.H. sã susþinã cã existã diferenþe de culturã în contextul unui Creºtinism omogen? Doar dacã nu cumva, prin culturã, el înþelege, de fapt diferenþe de comportament sau poate de sub­cultura (cum ar fi cea a birocraþilor, a þãrãnimii etc.). Nu trebuie sã uitãm faptul cã, în mod necesar, cultura produce ideologie ºi metode de legi­timare a ideologiei. 3. Creºtinii Rãsãriteni participã la Civilizaþia Apuseanã, de exemplu, modul de organizare a universitãþilor, un grad de cunoaºtere a limbilor occi­dentale comparabil cu cel al vorbito­rilor nativi, forme occidentale de organi­zare a comerþului, a comunicaþiilor, a sistemelor de calculatoare, a infor­maþiei etc. – pãstrând însã obiceiurile culturale ºi identitatea Ortodoxiei. O parte din Noua Ordine (din þãrile occi­dentale, dupã S.H.) urmãreºte anihi­larea identitãþii culturale ºi a obi­ceiurilor Creºtinilor Rãsãriteni, pe mo­tivul aºa-zisei inferioritãþi a culturii rãsãritene sau cel puþin o aservire funcþionalã prin: economie, politicã, informaþii, tehnologie, reþele de tele­viziune, spiritualitate, geopoliticã, de cãtre cultura occidentalã superioarã, respectiv cultura Noii Ordini din care face parte ºi Turcia. încotro? Se urmãreºte transformarea celor 300 milioane de Ortodocºi într-o colonie de proporþii gigantice în care fiecare stat occidental sã-ºi poatã pune în practicã propria politicã colo­nialã, economicã ºi culturalã îndrep­tatã împotriva acestora. Ortodocºii ar deveni, astfel, o masã informã re­prezentând forþã de muncã ieftinã ºi debuºeu al produselor de consum oc­cidentale, printre care spectacolele de proastã calitate, arta porno, sportul, violenþa, videoclipurile, într-un cuvânt, tot ceea ce duce la o pierdere a personalitãþii ºi la o trans­formare a oamenilor în instrumente ale exploatãrii prin manipulare ºi con­sum în masã. Mania consumului ºi a distracþiilor ieftine întreþinutã prin in­termediul unor birocraþii controlate, cum este cazul în Grecia, Bulgaria, Slovenia, Macedonia ºi chiar ºi în Rusia, constituie principalul mijloc prin care Noua Ordine pune piedici democraþiei de liberã alegere. Grecia este un exemplu clasic cu privire la modul în oare birocraþia distruge o þarã (plãtitã fiind de cetãþean în unicul scop de a-l putea tortura sistematic) ºi aserveºte statul desfiinþând De­mocraþia. Legitimitatea acestei cam­panii împotriva Creºtinilor Rãsãriteni se bazeazã, deci, pe aºa-numita su­perioritate a Creºtinilor Occidentali ºi ne duce cu gândul la cea de-a patra Cruciadã care a avut drept rezultat je­fuirea Bizanþului (1204). Ea susþine cã imediat dupã prãbuºirea Comun­ismului, Creºtinismul a ÎNCETAT sã mai fie o civilizaþie omogenã ºl este ÎMPÃRÞIT actualmente, în mod arbi­trar, într-un Creºtinism Rãsãritean si unul Occidental. Unica forþã, desigur, constituind-o cel din urmã. Avem aici de-a face cu o construcþie teoreticã ce serveºte intereselor Noii Ordini, re­spectiv ale Papei, ale papistaºilor germani (deci nu ale tuturor ger­manilor), ale Turciei, ale unei anumite fracþiuni din capitalul internaþional ºi ale unor diverºi speculanþi de pe întreaga planetã”. http://curierulortodox.info]]>

CategoryCauze Naţionale
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer