Pentru mulţi dintre români, numele lui Paul Goma e sinonim cu o introspecţie revelatorie, cu momentul în care şi-au văzut graniţele personale şi în care au înţeles că trăiesc într-o închisoare naţională, că libertatea e un cuvânt golit de conţinut şi că, în România, nimeni nu e propriul stăpân. Paul Goma era modelul absolut al disidenţei autentice.
Acest „Soljeniţîn al românilor“, cum îl poreclise mai în glumă mai în serios Eugen Ionescu, a refuzat să facă pace cu Sistemul comunist și neo-comunist, rămânând până la moartea sa în exil, un om care a refuzat orice concesie sau compromis care ar fi putut să valideze noii comuniști travestiți în ”europeni”, ”euro-atlantici” și ”suveraniști”.
Mă întreb, oare Goma ar fi acceptat, după anularea turului 2, să meargă să voteze ofertele otrăvite ale Sistemului!?
