„Libertatea ta se află în spațiul dintre două gânduri”.
În tradiția Bon a Tibetului, una dintre cele mai vechi tradiții spirituale din lume, învățătura supremă este Dzogchen – Marea Perfecțiune. Ea dezvăluie starea primordială a individului, natura sa inerentă de Buddha sau Bodhichitta, care este atemporală, dincolo de orice condiționări și limitări conceptuale.
În Dzogchen, orice experiență, fenomen sau gând reprezintă o manifestare a vidului și a clarității, care sunt inseparabile și constituie Starea Naturală a Minții. Prin practică, învățăm să recunoaștem această stare pură, non-duală și să o menținem în cursul activităților noastre obișnuite. Astfel ne putem elibera de emoțiile și gândurile negative, care sunt sursa a numeroase probleme și suferințe.
Spre deosebire de alte practici care presupun observarea respirației sau calmarea minții în diverse moduri, în Dzogchen se folosesc posturi corporale, rostiri ale unor silabe tibetane și vizualizări simple care ne permit să trăim experiența propriei esențe, a naturii minții. În timpul practicii, circulația energiei prin corp și sistemele interne se echilibrează spontan și natural. Atașamentele se diminuează, iar prezența și claritatea devin mai intense. Corpul, gândurile, relațiile noastre și împrejurările exterioare se transformă pe măsură ce integrăm practica în viața de zi cu zi.
Khenpo Tenpa Yungdrung Rinpoche este abatele mănăstirii Triten Norbutse din Nepal și al mănăstirii Shenten Dargye Ling din Franța, având studii aprofundate de Sutra, Tantra și Dzogchen. Susține numeroase prelegeri și cursuri în Europa și SUA. (Mai multe informații la shenten.org.)
Sunt bineveniți atât începătorii, cât și cei cu experiență în practicile spirituale.
București, 17, 18, 19 noiembrie (joi, vineri, sâmbătă)
Program zilnic: 9:30 – 12:30, 14:00 – 17:00
Participarea pe bază de donație pentru mănăstirea Triten Norbutse din Nepal – 100 euro
Locația va fi comunicată celor înscriși.
Vă rugăm să confirmați participarea la 0753 222 288 (Emil Roșca) sau 0724 275 957 (Andreea Lutic), andreea.lutic8@gmail.com.
-
Inclusiv crestinismul autohton esoteric cu rugaciunea inimii permite stari de constiinta elevate si ajuta practicantul sa vada ca nu e doar carnita, toate religile lumii au aceste invataturi si tehnici esoterice care permit sa vezi ca e ceva mai mult decat ce stim.
Dar toate iti dezvelesc putin valul cat sa te convingi, cu practica poti sa tii valul putin mai mult ridicat si atat dar nu te face niciuna vreun Buddha nu duce la o transformare permanenta, in cel mai bun caz iti promit ca peste nu stiu cate incarnari o sa ajungi si tu undeva sau dupa ce mori iti canta niste baieti in ureche dintr-o carticica sa ajungi la “lumina”.
Daca incarnarea aia in care iti spui speranta e de fapt altceva ai incurcat-o (si evident ca tu cel de acum nu ai cum sa reapari identic in alt timp si spatiu, clipa e unica nerepetabila), ramai doar cu filozofia plina de vorbe goale si nimic demonstrat, cu putinele momente de vazut sub val si distractile de la retrageri si ashramuri.
Asadar infara ca este exotic si le da ocazia unora sa se dea mai interesanti ce ofera in plus, doar ca e de import?
Bine acum nimeni nu o sa vrea sa vada adevarul dureros, mai ales dupa atatia ani de “investitie”, daca gandirea critica fost pusa pe pauza de atatea ori cand ii s-au spus de incarnari si alte filozofii lipsite de dovezi si demonstratii de ce acum ar fi altfel?
Crede si nu cerceta devine motto-ul si celor care poseda intelect si gandire critica daca le servesti ceva interesant, exotic, filozofic, e cah doar la habotnici care nu stiu de chakre.
Sa ma anunti atunci cand descoperi o cale reala care nu doar promite ci te ajuta sa te transformi acum in viata “asta” nu sa visezi la vieti viitoare si la final sa ajungi pamant de flori.
-
Doar pe calea sutra se realizează eliberarea de samsara în mai multe existențe, prin realizarea celor 6 perfecțiuni (Paramitas) . Atât tantra cât și dzogchenul duc practicantul la eliberarea într-o singură viață
-
Si sunt oameni care au ajuns la acest stadiu urmand aceste cai? Cum iti dai seama ca omul a atins acest stadiu si nu viseaza ca a ajuns acolo doar ca are niste experiente si din mandrie isi imagineaza marea cu sarea?
E plin de promisiuni toti iti promit ca te duc departe fara sa iti ofere garantii vor doar sa ii crezi pe cuvant fara sa iti ofere vreo dovada sau macar sa vezi un om care a reusit urmand calea lor, aflli prea tarziu ca ti-ai luat teapa cand deja incep baietii sa iti cante din bardo todol si iti scade temperatura, daca nu ar fi de plans ar fi de ras.
Nu te supara dar asta e o treaba serioasa, pana si la un business la o tranzactie imobiliara sau orice implica bani multi nu te increzi in promisiuni sau te multumesti cu credentialele partenerului in afaceri vrei ceva solid, un contract o garantie, nu merge doar cu vorbe frumoase si treaba asta e mult mai serioasa ca un business.
-
-
-
Acestea sunt afacerile lui MR. Probabil ca primeste cota parte.
-
@Nelee, îți mulțumesc pentru interesul și simpatia constantă pe care le manifești față de mine. M-ai ghicit, am cotă parte din meritele spirituale pentru promovarea unor învățături eliberatoare. Fie ca atât eu cât și organizatorii și participanții la aceste învățături să beneficieze de aceste ”cota parte” !
-
Cu placere! De ce trebuie eu sa respect samaya pentru voi doi cand Khentrul e al vostru guru, probabil root guru, dupa cat de completa e Kalachakra?
Eu nu cred in lamentarile “Tibetanului”. S-a terfelit pe situ-l escroacei si acum vine si impute totul de jegul ei. Sa steie in putoarea-i caracteristica!
Iar tie: nu capeti nici-un merit! Cand vei aplica ce ai auzit pana acum macar 1% , atunci vor fi si merite.
-
-
-
https://images.fineartamerica.com/images/artworkimages/mediumlarge/2/triten-norbutse-simoon.jpg
Adica un fel de Larung Gar.
Sa mearga cine vrea! E mai usor sa faci semnul crucii decat sa te tot arunci in cap la pamant.
Sunt lenesa, si?O esti frumos cum numa’n vis
Un inger se arata,
Dar “a” pe calea ce-ai deschis,
N-oi merge niciodata.
– Mihai Eminescu 😉 -
Pe lângă că azi arborez și eu steagul, să zic și eu ceva să nu se ducă pe apă Sâmbetei!
Mă bucur că Tibetanului îi place la Moldova. Oamenii-s săraci, dar speciali. Am luat un steag prea mare.Ca întotdeauna dau cu bată în baltă. Lasă că îl pun pe perete! Și cine intră la mine, moare de ciuda că n-are în ce se înveli.
Dacă asta m-a împins să fac …, eu nu pot să trag îndărăt ce s-a făcut deja.
Eu am fost proastă că eu am ascultat. Puteam să nu ascult și era altfel acum.N-aveam nici dungi ca la Tripura cu alb cu roșu împletite, și nici stele pe cer albastru să te uiți la ele.
Este o splendoare, o sărbătoare de lumină și mândrie. Se duc 30 de ani din viața mea în El.
Au, e prea valoros ca să renunț acum!L-am luat pentru că v-am făcut traducere de legislație europeană. Am crezut că merit ceva simbolic pe sicriu. Am scos și bani din buzunar că n-a fost pe gratis. Repet: e prea important mie ca sa renunț la El.
-
Ce observ ? Că atunci când gândirea tace, în mine există o stare de conştiinţă de proporţii infinite, în care dispare ego – ( cel ce ştie, cunoaşte, spera, doreşte ).
Corp şi psihic – unitate în afară de timp şi spaţiu în care nu se mai loveşte nici un fel de stare conflictuală.…
După această revelaţie încerc un nou mod de abordare a vieţii în veşnica ei desfăşurare, noutate şi prospeţime.
Întâmpinarea mişcării şi provocării existenţei prin pasivitatea minţii.
În mica mea mansardă, încep să ascult, seară de seară, înainte de culcare, zgomotul motoarelor de la fabrica de pâine de vizavi, ca şi zgomotul străzii.
În zi de sărbătoare, când nu se lucra – ascultam liniştea.
În cursul zilei, pe stradă sau la locul de muncă, încercam să privesc, fără să fac nici un fel de apreciere, să critic, să aprob, etc.
Este o întâlnire simplă, atentă, directă şi neinteresată în care plăcutul şi neplăcutul nu influenţează în nici un fel actul în sine al privirii şi ascultării.
Funcţionând în acest mod, am fost oarecum handicapat de Rugăciunea Inimii, care se rostea automat.
Pentru a obţine liniştea desăvârşită am fost obligat să îndrept atenţia asupra zgomotului cuvintelor rostite.
Conştientizarea automatismelor a dus progresiv la apariţia lor din ce în ce mai distanţată pentru ca în final, să dispară cu desăvârşire.…
În acest proces, al cunoaşterii de sine, n-am renunţat la post, spovedanii, împărtăşanie, dăruindu-mă cu toată seriozitatea acestei sfinte simplităţi.
Practica a fost progresivă şi total lipsită de urmărirea vreunui scop, interes, ideal.
Toate acestea fiind căutări egocentriste, tot timpul conflictuale, generând lupta dintre „ceea ce este real” în câmpul conştiinţei mele şi „ceea ce doream”.
Pe măsura aplicării ei, am constatat o diminuare a importanţei proprii, a violenţei şi ambiţiei etc.
Gândirea a devenit mai liniştită.
Orice stare negativă apărea numai în lipsa atenţiei.
Astfel, am înaintat pe calea cunoaşterii de sine, până în anul 1971, luna august, când se produce un nou fenomen.Au trecut douăzeci şi doi de ani de la primul fenomen al dedublării şi doi ani şi jumătate de când practic „cunoaşterea de sine” şi iată că viaţa îmi oferă o nouă şi minunată surpriză.
Într-o dimineaţă din luna august anul 1971 – mă trezesc ca de obicei pe la ora 6.
De cum am deschis ochii, constat eu cu surprindere că psihic funcţionez altfel decât înainte.
Gândirea mea nu mai pleca nicăieri, nici înapoi şi nici înainte, ci se afla în permanent contact cu clipa prezenta.
Fiinţa întreagă funcţiona ca un tot unitar – corpul fizic şi psihicul constituiau o perfectă unitate.După micul dejun am părăsit locuinţa plecând spre serviciu.
Pe stradă, în tramvai, toate mi se păreau altfel.
Câte vedeam şi auzeam aveau un tainic ecou în sufletul meu, fiind îmbrăţişate cu un sentiment de deosebită afecţiune.După circa doi ani şi jumătate de practică asiduă, în structura mea psihologică se produce un alt fenomen surpriză, pe care l-am numit „Spargerea tiparului mental al gândirii condiţionate.”
De-acum, ascensiunea spre culmile evoluţiei spirituale se realizează infinit mai uşor.
Aş zice, ca de la sine. Prin spărtura ce s-a operat spontan, fără vreo urmărire anticipată, încep să se elimine acele energii care hrănesc şi menţin structura ego-ului.Acum, în noua conjunctură, întâlnirea cu Infinitul o putem realiza frecvent, o dată cu instalarea vidului psihologic, sau tăcerea smerită a şubredului ego!
Practica are loc în orice condiţii de viaţă; singurătate sau în mijlocul mulţimilor, ca om liber sau privativ de libertate.Ţin să măi precizez că această cunoaştere se practică individual şi ea nu dă naştere la asocieri sau la fenomene de subordonare.
Aici nu mai există maestru şi discipoli, şef şi subalterni, învăţător şi ucenici!Nu sfătuiesc pe nimeni să-şi abandoneze credinţa religioasă, metodă, practică sau disciplina impusă, prin care speră să-şi înnobileze sufletul şi să întâlnească pe Dumnezeu,
Nu ar face decât să schimbe o metodă acceptată la nivel de egou, cu alta.Ceea ce încerc să transmit este dorinţa de-a descoperi singuri că toate practicile bazate pe ştiut, analize, imaginaţie sau diverse credinţe, ne limitează, închizându-ne în tiparele respective.
Or, Adevărul Absolut nu poate fi întâlnit decât de fiinţe complet libere de orice condiţionare.Înainte de-a ne despărţi, vin cu câteva sublinieri pe care le apreciez ca necesare înţelegerii şi punerii în practică a „Cunoaşterii de sine.”
Întâlnirea practicantului cu sine însuşi se realizează prin pasivitatea minţii.
Se priveşte şi se ascultă cu flacăra atenţiei fiecare reacţie a propriei gândiri ce apare la contactul cu mişcarea vieţii.
Atenţia este aidoma unui laser care arde, spulberă, dezagregă tot ce se mişcă în câmpul conştiinţei noastre.
În acest fel, începutul şi sfârşitul cunoaşterii se concretizează în golul psihic.
Clipa întâmpinată în acest mod ne oferă Eternitatea.
Misterul transformării psihologice are Ioc numai în acest vid absolut, în care Sacrul aflat în noi spulberă întreaga condiţionare.
Puritatea se impune în chip vădit – ca iubire, frumuseţe, bunătate fără margini, fericire nemotivată.
Sunt excluse de la bun început: voinţa, efortul, imaginaţia.
De asemenea, lipsesc cu desăvârşire: scop, interes, ideal.
Din aceste considerente, „Cunoaşterea de sine” nu poate fi socotită drept teorie, metodă sau credinţă.
Prin această modalitate de abordare a vieţii, practicantul descoperă singur că în el se află atât discipolul cât şi maestrul.
Adică ego-ul – creaţie spaţio-temporală, şi non-ego-ul său Sacrul, în a cărui prezenţă trebuie să tacă tot ceea ce este efemer.
Căci numai prin smerita tăcere a „sinelui” Absolutul îşi revarsă asupra întregii fiinţe darurile sale binefăcătoare.
Transformarea radicală a omului vechi, prin înlocuirea lui cu nouă structură, asemănătoare Sursei din care provine numai în această conjunctură se operează.
În această cuprindere universală, adevărata religie este „Tăcerea”, împlinită prin practica tăcerii sau rugăciunea tăcerii.—
Fragmente din cartea “Moartea Morţii şi Desăvârşirea” de Ilie Cioară
https://www.youtube.com/watch?v=kEtzV22nTzA“When you want wisdom and insight as badly as you want to breathe, it is then you shall have it” Socrates
Awakening begins when a man realizes that he is going nowhere and does not know where to go.
