Agentia noastra a atras atentia in mai multe randuri despre cum se urmareste de catre UE destramarea natiunilor si conducerea unitara de catre o elita care sa se structureze pe vechiile regate, imperii, colonii etc. Este si motivul pentru care am tot scris ca maghiarii urmaresc ca prin euroregionalizare si prin autonomie teritoriala sa preia de la Romania nu numai Ardealul, ci si bogate zone din celelalte regiuni istorice. Austria si Ungaria ar urma sa coordoneze teritorial administrativ euroregiunile pe care se situeaza azi Romania. De data asta un istoric eminent trage semnalul de alarma, este vorba despre acdemicianul Dinu C. Giurescu.
1. Parlamentul European ºi Consiliul Uniunii Europene au aprobat, la 26 mai 2003,Regulamentul (CE) Nr. 1059/2003 privind instituirea unui nomenclator al unitãþilor teritoriale de statisticã (NUTS) (sublinierea D.C.G.).
Regulamentul a fost adoptat pentru a dispune de date statistice comparabile pe ansamblul Uniunii Europene.
El prevede „cel puþin trei niveluri ierarhice de detaliere”, bazate pe componenþa teritorialã actualã a regiunilor de nivel NUTS 3 (sublinierea D.C.G.).
Articolul 2 al Regulamentului precizeazã: „NUTS este un nomenclator ierarhic” cu 3 nivele de unitãþi teritoriale ºi anume – NUTS 1, NUTS 2 ºi NUTS 3 (articolul 2).
Definirea acestor unitãþi teritoriale „se bazeazã în principal pe unitãþile administrative existenteîn statele membre” (articolul 3 din Regulament).
Cele 3 niveluri NUTS sunt determinate de „pragurile demografice” (minimum ºi maximum) anume:
NUTS 1 de la 3 la 7 milioane locuitori
NUTS 2 800.000 pânã la 3 milioane
NUTS 3 150.000 pânã la 800.000
Regulamentul adoptat de Parlamentul ºi Consiliul Europei confirmã ºi întãreºte realitateaunitãþilor teritoriale de bazã (NUTS 3) din statele membre, prin înscrierea lor nominalã în „Jurnalul Oficial” al Uniunii Europene din 21 iunie 2003, dupã cum urmeazã:
| Nr. crt. | Þara | NUTS | Denumirea NUTS 3 în statele respective | ||
| 1 | 2 | 3 | |||
| 1. | Belgique / België / Belgia | 3 | 12 | 45 | Arrondissements |
| 2. | Danmark / Danemarca | 1 | 2 | 16 | Amtskommuner |
| 3. | Deutschland / Germania | 17 | 42 | 443 | Kreise / Kreisfreie Städte |
| 4. | Ellada / Grecia | 5 | 14 | 49 | nomoi |
| 5. | España / Spania | 8 | 20 | 53 | provincias |
| 6. | France / Franþa | 10 | 27 | 101 | départements |
| 7. | Ireland / Irlanda | 2 | 3 | 8 | regional authority regions |
| 8. | Italia | 6 | 22 | 104 | province |
| 9. | Luxembourg | 2 | 2 | 2 | |
| 10. | Nederland / Olanda | 3 | 13 | 41 | |
| 11. | Österreich / Austria | 4 | 10 | 36 | |
| 12. | Portugal / Portugalia | 4 | 8 | 31 | |
| 13. | Suomi/Finland / Finlanda | 3 | 6 | 21 | Maakunnat / landskapen |
| 14. | Sverige / Suedia | 2 | 9 | 22 | län |
| 15. | United Kingdom / Anglia | 13 | 38 | 135 | |
*
2. Pornind de la Recomandarea nr. 1059 din 26 mai 2003, Guvernul Român a iniþiat ºi Parlamentul a aprobat Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionalã în România (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 577 din 29 iunie 2004).
Politica de dezvoltare regionalã – precizeazã legiuitorul din 2004 – este pusã în aplicare „în scopul asigurãrii creºterii economice ºi dezvoltãrii sociale echilibrate ºi durabile ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare” (Legea din 2004, articolul 2/1).
Legea 315/2004 a stabilit 8 regiuni de dezvoltare (vezi Harta nr. I).
*
3. În 2009, 9 senatori ºi 22 deputaþi UDMR au înaintat Senatului o propunere legislativã (înregistratã cu nr. L/432/2009) pentru „modificarea ºi completarea Legii 315/2004 privind dezvoltarea regionalã în România cu modificãrile ºi completãrile ulterioare”.
Propunerea constã în formarea a 16 regiuni ºi 5 macroregiuni de dezvoltare, în locul celor 8 existente în prezent.
Expunerea de motive, semnatã de iniþiatori, cuprinde formulãri generale, ca de exemplu, „diminuarea decalajelor economice ºi sociale… susþinerea unei dezvoltãri durabile a tuturor regiunilor þãrii… restructurarea economiei regiunilor… promovarea unei dezvoltãri echilibrate, a unor comunitãþi durabile ºi a incluziunii sociale…”.
Expunerea de motive nu explicã de ce împãrþirea pe cele 8 regiuni de dezvoltare din 2004 ar trebui înlocuitã.
Anexa I a propunerii legislative a parlamentarilor UDMR enumerã cele 16 regiuni de dezvoltare, fiecare cu numele unitãþilor componente, unde însã denumirea „judeþ” nu apare nicãieri.
Omisiune care alimenteazã informaþia vehiculatã pe cale oralã, cã judeþele vor dispãrea odatã cu noua regionalizare. Dispariþia judeþelor pare sugeratã ºi de explicaþia unuia din iniþiatori: cele 16 regimuri de dezvoltare reprezintã o fazã intermediarã spre cele cinci macroregiuni, obligatorii în 2013. Explicaþia nu face nici o menþiune despre existenþa în continuare a judeþelor.
Cele 16 regiuni de dezvoltare (NUTS 2), propuse de iniþiatorii UDMR, sunt arãtate în harta nr. 2.
Cele 5 propuse macroregiuni, propuse de aceiaºi iniþiatori, sunt reprezentate în harta nr. 3.
Iniþiatorii doresc ca împãrþirea în 16 regiuni sã intre repede în vigoare, la 1 ianuarie 2011.
În martie 2010, un deputat UDMR a propus ca Aradul sã nu facã parte din aceeaºi regiune de dezvoltare cu judeþul Timiº ºi sã se alãture judeþelor Bihor, Satu Mare ºi Sãlaj cu care „se aseamãnã mai mult din punct de vedere economic sau cultural”.
*
Din propunerea de mai sus rezultã urmãtoarele:
a) Regiunile de dezvoltare stabilite în 2004 sunt anulate fãrã vreo motivare realã.
b) Se propune un regim de tranziþie cu 16 regiuni – cu o duratã de maximum trei ani; tranziþia ne aminteºte de „întovãrãºirile agricole” din anii ‘50 menite sã înlesneascã eliminarea proprietãþii þãrãneºti individuale ºi constituirea colhozului.
Propunerea cu 16 regiuni de dezvoltare urmãreºte cumva desfiinþarea judeþelor ca unitãþi de bazã? O atare desfiinþare ar fi un unicum în Uniunea Europeanã unde asemenea unitãþi teritoriale de bazã existã în continuare, confirmate prin Regulamentul nr. 1059/2003.
c) Între cele 16 propuse regiuni de dezvoltare, la nr. 14 figureazã „Covasna-Harghita-Mureº”. Este astfel reconstituitã teritorial fosta „Regiune autonomã maghiarã” din anii 1952-1958 (vezi Hãrþile nr. 2 ºi 4), numitã acum „Regiunea de dezvoltare nr. 14″.
d) Macroregiunile IV ºi V din noua propunere de regionalizare împart aria transilvanã în douã, ºi anume (vezi harta nr. 4):
IV. la Sud: Arad, Timiº, Caraº Severin, Hunedoara, Alba, Sibiu ºi Braºov;
V. toatã aria de Nord ºi Est a Transilvaniei, de la Oradea, Satu Mare ºi Baia Mare, pânã la Miercurea Ciuc ºi Sfântu Gheorghe.
O atare propunere trimite la trecutul apropiat, astfel:
a) a se compara macroregiunea V cu teritoriul cedat prin Dictatul de la Viena în august 1940 (harta 5 de comparat cu harta 4). Macroregiunea V înseamnã o lãrgire spre sud a teritoriului cedat în 1940.
b) În august 1940, a avut loc la Turnu Severin o întâlnire preliminarã a unor reprezentanþi ai României ºi Ungariei, preludiu la Dictatul de la Viena. Partea ungarã a propus celei române „împãrþirea” Transilvaniei între cele douã state, conform cu cele arãtate în harta nr. 6.
Macroregiunea propusã în 2009 este, cu mici diferenþe, aceeaºi cu propunerea din august 1940.
Se poate interpreta cã este o simplã coincidenþã.
Se poate interpreta ºi altfel.
Evenimente relativ recente au demonstrat cã nu este prea complicat sã se constituie un nou stat pe teritoriul unui stat european, fie prin mijloace militare, fie altele, cu concursul susþinut al mass-media internaþionale. Noul „stat” recunoscut de o seamã de guverne este un „model” ce poate fi, în anume împrejurãri, invocat ºi pus în practicã.
Traseul propunerii din 2009: pentru-contra ºi iarãºi pentru.
3 iunie 2009: Propunerea UDMR este înregistratã la Senat cu nr. b284.
10.06-10.07.2009: Trimisã spre aviz la Consiliul Legislativ, la Guvern ºi la Comisia pentru administraþie publicã, organizarea teritoriului ºi protecþia mediului.Camere,
10.07.2009: Consiliul legislativ: aviz favorabil.
23.09.2009: Punctul de vedere al guvernului – aviz negativ.
3 ºi 9 februarie 2010: Punctul de vedere al Comisiei pentru administraþie publicã etc. – aviz negativ.
10 februarie 2010: Propunerea pentru o nouã regionalizare a României este înscrisã pe ordinea de zi a Senatului ºi adoptatã în aceeaºi zi, prin aprobare tacitã.
*
Cum a fost posibil ca, pe de o parte, Guvernul (PDL-UDMR) ºi Comisia pentru administraþie publicã sã dea aviz negativ, iar Senatul sã adopte propunerea prin aprobare tacitã?
Se pare cã lucrul a fost posibil printr-o manevrã de procedurã iniþiatã de un lider al majoritãþii din Senat. O atitudine cel puþin curioasã…
În concluzie, o propunere de împãrþire a României pe regiuni a trecut de una dintre Camere fãrã sã fi avut loc nici un fel de dezbatere ºi nici un fel de discuþie în public, fiind totuºi vorba de o chestiune de interes naþional.
Sã fie o simplã coincidenþã!?!
Când regimul trecut a renunþat, în 1968, la împãrþirea în raioane ºi regiuni (dupã model sovietic), propunerea de revenire la judeþe a fost publicatã în presã, cu harta respectivã, spre dezbatere publicã. Iar definitivarea, atunci, în 1968, a þinut seamã ºi de opiniile venite din public, ca, de exemplu, constituirea a douã judeþe: Brãila ºi Galaþi (iniþial era prevãzut un singur judeþ, cu ambele oraºe dunãrene).
Într-un sistem cu mai multe partide ºi libertatea mass-media o asemenea propunere – constituirea regiunilor de dezvoltare – cu consecinþe ce pot duce foarte departe… trece pe tãcute, pe furiº, ascunsã opiniei publice.
Harta nr. 1
Regiunea Autonomã Maghiarã constituitã în 1952 (devenitã ulterior Mureº-Autonomã Maghiarã) din iniþiativa ºi cu aportul unor consilieri sovietici
A se compara teritoriul Regiunii Autonome din 1952 cu acela al regiunii de dezvoltare Covasna-Harghita-Mureº, propusã în 2009 (harta nr. 2, regiunea nr. 14).
Harta nr. 4
