Mustãciosul intrã în biroul ambasadorului, cãlcând timorat, cu pantofii lui de lac cu scârþ. Se opri nedumerit la doi paºi de fotoliu aºteptând sã fie invitat sã se aºeze. Ambasadorul îl lãsã sã aºtepte fãrã sã-i arunce nici mãcar o privire, în timp ce scria grãbit ceva. Într-un final, îºi ridicã ochii cãtre mustãcios ºi îl fixã cu privirea câteva clipe, mijindu-ºi ochii ca ºi cum l-ar fi deranja. Apoi îi fãcu semn cu o miºcare scurtã din cap spre fotoliu ºi începu:
– v-aþi lãsat aºteptat cam mult. V-am invitat la aceastã discuþie încã de acum 2 sãptãmâni.
– Invitat sau convocat !? se rãþoi neliniºtit mustãciosul
– Obligat ! rãspunse apãsat ambasadorul. Se pare cã aþi uitat termenii înþelegerii noastre.
– Nu am nici o obligaþie faþã de dvoastrã – rãspunse înþepat mustãciosul. Nu uitaþi cã vorbiþi cu cel mai puternic om din România.
-… de la acest moment – îl completã pe un ton ironic, ambasadorul. Cunoaºteþi foarte bine motivul pentru care v-am chemat: mãsurile recente luate de guvernul dvoastrã nu au fost aprobate de guvernul meu.
– Se pare cã nici în guvernul domniei voastre lucrurile nu stau tocmai bine – rãspunse relaxat mustãciosul. Iar acest lucru schimbã sensibil termenii înþelegerii de care aminteaþi.
– Politica noastrã cu privire la þara dvoastrã rãmâne aceeaºi, pânã la noi ordine – replicã tãios ambasadorul. Disciplinã fiscalã, reducerea cheltuielilor, stabilitate monetarã. Vã reamintesc faptul cã aveþi de achitat sume importante din împrumuturile contractat de þara dvoastrã de la creditorii internaþionali. Politica de austeritate trebuie sã continue. Nu vã puteþi permite extravaganþe de tipul celor adoptate cu acel pachet de anulare a 100 de taxe. Iar mãsurile în materie penalã recent adoptate vor avea un efect dezastruos asupra bugetului dar ºi climatului economico-financiar ºi social. Avem nevoie de liniºte în România, mai ales în acest moment dificil din punct de vedere geo-politic. Reveniþi deci asupra tuturor acestor mãsuri ºi vã garantez cã înþelegerea noastrã va funcþiona ca ºi pânã acum.
– ªi dacã refuzãm ? Oamenii noºtri ne preseazã sã îi salvãm de agenta dvoastrã care ne face dosare penale pe bandã rulantã. Scãpaþi-ne mãcar de ea, altfel vã garantez cã într-un an nu va mai rãmâne nimeni aici care sã mai onoreze vre-o înþelegere.
– Codruþa are ordinele ei, actul de justiþie trebuie sã rãmânã unul credibil, exemplar. Îmi pare rãu, dar nu vã pot îndeplini aceastã solicitare. Însã vã garantãm în continuare cã toþi oamenii voºtri care respectã Înþelegerea vor primi pedepse minime, sub 5 ani.
– Îmi pare rãu, dar oamenii mei nu doresc sã mai continue în aceastã manierã, concluzionã ridicându-se ultimativ din fotoliu, mustãciosul. Termenii înþelegerii vor trebui renegociaþi sau în caz contrar, vom negocia cu cei din Est.
– Nu vã grãbiþi sã daþi ultimatumuri, rãspunse calm ambasadorul, fãcându-i semn sã se apropie de birou, pentru a-i înmâna o hârtie.
– Ce sunt astea ? întrebã mustãciosul, în timp ce lectura rândurile de litere ºi cifre scrise aparent fãrã noimã pe coala de hârtie.
– Sunt conturile bancare secrete din paradisurile fiscale controlate de guvernul meu, ale celor 300 de membrii ai partidului dvoastrã cu probleme penale – rãspunse ambasadorul. Dacã doresc sã îºi mai vadã vreodatã banii din aceste conturi, îi sfãtuiesc sã se gândescã bine dacã vor sã rupã acordul nostru.
Mustãciosului i se umezirã ochii. Recunoscuse 5 din conturile respective ºi îºi fãcea rapid calculele în minte. Acolo se aflau câteva miliarde de euro doar banii lui, „munculiþa” lui din ultimii 27 de ani. 5 ani de pârnaie puºi în balanþã cu miliardele de euro furaþi ºi scoºi din þarã… agoniseala lui de-o viaþã.
– Trebuia sã ne þinem banii ca tov. Iliescu, în Rusia, rãspunse cu regret mustãciosul. Oftând, lãsã capul în piept ºi pãrãsi biroul, fãrã sã mai spunã nici un cuvânt.
