Mã lovesc tot mai des de o atitudine, o mentalitate comunã – mai ales a strãinilor asiatici ce vin sã facã ”afaceri” în România. Un prim numitor comun este acela cã, potrivit imaginii lor despre România – de țarã ieftinã, cu oameni sãrãciți – totul trebuie sã fie ieftin. Începâd cu munca mea. Apoi, vor rezultate rapide și sigure și se supãrã dacã nu le primesc. Un exemplu clasic. Vine un oaresce comerciant care mã întreabã cât îl costã o anume autorizare la un anume minister, cât dureazã și ce acte sunt necesare. Mã informez conștiincios și îi comunic: termenul legal de soluționare a cererii este de 30 de zile, taxele sunt atâția bani, actele necesare sunt alea, alea, alea. Comunic clientului datele, dar îi mai comunic faptul cã potrivit ”obiceiului locului”, se adaugã și o șpagã de xxx euro, dacã nu vrei sã îți iasã autorizarea dupã 9 luni jumãtate, precum copilul. Iar individul se supãrã, cã deh, e dreptul lui sã se supere. Și mã ia la draci pe mine și îmi spune cã el nu e dispus sã plãteascã șpaga, cã el vrea legal, la termen, etc. De obicei, replica mea este urmãtoarea:

1. Eu doar te-am informat asupra condițiilor legale, dar și asupra ”obiceiurilor locului” și a costurilor suplimetare aferente acestor ”obiceiuri”. NU am spus cã eu sunt dispus sã îți intermediez plata acestor ”costuri suplimentare”. Sunt 12.000 de avocați în București, cu siguranțã vei gãsi unul care sã includã în serviciile sale și aceste aspecte colaterale, cã doar nu degeaba aresteazã DNA-ul câte un confrate pe sãptãmânã.
2. Eu am fost onest cu tine. Puteam sã îți iau onorariul, sã îți depuneam cererea, actele, taxele și sã asteptãm cele 9 luni și jumãtate, aruncând vina întârzierii pe seama birocrației noastre proverbiale. Am fost onest cu tine cu privire la cum stau cu adevãrat lucrurile pe-aici, deci nu te supãra pe mine, nu am inventat eu sistemul și nici nu îl încurajez. Așa cã, poartã-te în consecințã și mãcar apreciazã onestitatea mea, cãci s-ar putea sã nu ai prea des parte de ea aici, printre români (mai ales avocați !).
3. Ai venit în România ca sã faci afaceri, cu o mare poftã de câștig dar și cu o scârbã de platã a taxelor, pe mãsurã. Atunci de ce te miri și te superi când dai de corupție !? DE CE AI PRETENȚIA SÃ FII TRATAT CORECT, CÂND TU LA RÂNDUL TÃU EȘTI INCORECT ȘI FURI STATUL ROMÂN PRIN NEPLATA IMPOZITELOR ?! Din ce vrei sã plãteascã Statul salarii decente, europene, funcționarilor ? Nu trebuie sã trãiascã și ei din ceva ? Și atunci ei îți cer ție șpagã. Mãcar ai posibilitatea sã refuzi sã plãtești șpaga (spre deosebire de taxe), ceea ce oricum e rezonabil.
4. Dacã vrei repede, corect și la termen, du-te și fã afaceri în Anglia, Germania sau în alte țãri europene, unde însã vei și plãti impozitele pe mãsurã, cãci altfel nu ai fi venit sã le faci la noi în Românica.