1) Conform http://ro.wikipedia.org/wiki/Israel În urma adoptãrii planului de împãrțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite, pe data de 14 mai 1948, odatã cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina, David Ben-Gurion, președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina, a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împãrțire teritorialã cuprinse în decizia ONU[11][12].
2) Miscarea legionara a fost unica pe mapamond, indiferent cat s-ar stradui marionetele sa puna un semn egal intre aceasta si nazism sau fascism.
3) Parintele Justin Parvu vorbea despre 10 000 arestari in noaptea de 14 – 15 mai 1948
Parintele amintea de evreul Davidovici. De evreii Teohari Georgescu si Ana Pauker citim in articolul Prigoana împotriva tinerilor legionari:
In noaptea de 14/15 mai 1948 au avut loc masive arestãri ale unor membri aparþinând Miºcãrii Legionare ori Frãþiilor de Cruce. Aceastã acþiune de amploare s-a desfãºurat pe tot cuprinsul þãrii. Ea s-a derulat concomitent în marile oraºe, la ora stabilitã. Factorul surprizã a fãcut ca mulþi legionari sã nu se poatã ascunde la rude sau prieteni. Martor al dramaticelor evenimente, fostul deþinut politic Traian Popescu susþine, dupã aproape ºase decenii, într-o discuþie cu Gabriel Stãnescu, cã numeroasele arestãri s-au fãcut potrivit unui plan dinainte stabilit, conform Ordinului nr. 5 al lui Teohari Georgescu din 13 mai 1948. Organele de ordine ºi Siguranþa au întocmit din vreme tabele nominale cu persoanele care trebuiau sã fie reþinute în acea nouã „noapte comunistã a Sfântului Bartolomeu”. Potrivit aceluiaºi, „s-au alcãtuit echipe speciale formate din trei persoane. ªeful echipei era de regulã agent al Siguranþei Statului, organism încã în funcþiune. El a primit un plic închis conþinând adresele celor care urmau sã fie arestaþi, dar nu avea voie sã-l deschidã înainte de plecare”.
La rândul sãu, pãrintele Gheorghe Calciu, la vremea aceea student la Medicinã, noteazã în niºte însemnãri confiscate de Securitate cã „arestãrile au început în ziua de 15 mai. Era o acþiune masivã, spectaculoasã, desfãºuratã pe întreaga þarã ºi dupã un plan minuþios stabilit. Teohari Georgescu, ministrul de Interne ºi Ana Pauker ºi-au calculat lovitura cu sânge rece. Securitatea [Siguranþa – n. n.] întocmise vreme de peste trei ani dosarele tuturor grupãrilor care proliferau în þarã ºi al tuturor indivizilor periculoºi […] Comuniºtii, care fuseserã o simplã fracþiune a Internaþionalei comuniste, suplineau lipsa totalã de popularitate prin forþã ºi violenþã. Nici nu exista altã cale […]. Teohari Georgescu ºi consilierii lui s-au servit de vechea poliþie, care deþinea ºi informaþiile despre Miºcarea Legionarã, dar ºi unele date compromiþãtoare despre membrii Partidului Comunist, date care puteau fi folosite la nevoie împotriva oricui”.
Comuniºtii au utilizat ºi Siguranþa Statului. Membrii ei, dar ºi poliþiºtii, respectiv jandarmii în mare parte, au dovedit în acei ani tulburi exces de zel în favoarea noilor autoritãþi prosovietice, în speranþa menþinerii lor pe posturile deþinute ºi înainte de 6 martie 1945. Când ºi-au format cadrele necesare proprii, comuniºtii români nu numai cã i-au alungat din posturile respective, dar i-au aruncat, dupã procese sumare, în închisori ºi lagãre.
Dumitru Bacu susþine în excelenta sa lucrare dedicatã „fenomenului Piteºti” cã „organele de ordine publicã au reþinut o mie de studenþi din centre universitare – Bucureºti, Iaºi ºi Cluj”.
În schimb, un alt deþinut politic, Grigore Dumitrescu, considera într-o carte publicatã la Munchen în limba românã, acum mai bine de trei decenii, cã avem de a face cu cinci mii de tineri studenþi arestaþi. Pãrintele Gheorghe Calciu – Dumitreasa, care a trãit acele momente cumplite, susþine într-o discuþie amplã cu Monahul Moise de la Mãnãstirea Oaºa, cã atunci, în mai 1948, „au fost peste zece mii de arestaþi”.
La rândul sãu, tânãrul avocat buzoian Nicolae (Nicu) Pãun afirmã în memoriile sale, publicate dupã aproape cinci decenii, cã „în noaptea de 14/15 mai 1948, în toatã þara s-au fãcut masive arestãri. Duba neagrã, devenitã celebrã, funcþiona farã întrerupere în cursul nopþii, dupã procedee necunoscute pânã atunci. Sunt informaþii cã în Buzãu fuseserã arestate cam 60-70 de persoane din toate categoriile sociale: muncitori, þãrani, intelectuali’.
Un alt martor al acestor evenimente dramatice, Cornel Drãgoi, noteazã în însemnãrile sale, tipãrite dupã decembrie 1989, cã noaptea respectivã a fost „cea mai celebrã a Securitãþi!, când au arestat pe toþi elevii ºi studenþii care erau în evidenþa lor ca legionari […]. în satul Olaru [lângã Cãlãraºi – n. n.], unde mã gãseam, erau douãzeci ºi patru. Într-o noapte i-au luat pe toþi”.
Aflat ºi el printre miile de reþinuþi, scriitorul ºi eseistul Dan Lucinescu descrie în cartea sa de rememorãri aceste clipe de coºmar astfel: „Tot ce a fost frumos ºi nobil a fost cãlcat în picioarele hâde de cel mai monstruos fenomen al istoriei comunismului bolºevic. Pericolul morþii întinse aripa neagrã asupra miilor de tineri care erau legaþi de tradiþiile poporului”.
Nu peste multã vreme va începe procesul de reeducare a tinerilor arestaþi ºi azvârliþi în Gulagul românesc.
(Constantin I. Stan – Crucea reeducãrii)
sursa: saccsiv.wordpress.com
]]>
