M-am uitat zilele trecute pe statisticile de trafic ale blogului și am observat cã în ciuda bãlãriilor de tot felul publicate pe site în ultima vreme, traficul s-a menținut, ba chiar a crescut. Spun bãlãrii – pentru cã de ceva timp n-am prea mai avut vreme de scris, fiind ocupat cu munca –așa ca am postat ce mi-a cãzut sub ochi și mi s-a pãrut interesant și demn de popularizat.  Totuși, am o medie apropiatã de o mie de vizitatori pe zi (accesãri unice), ceea ce mã pune pe gânduri: cine sunt ãștia o mie de oameni care intrã zilnic, pe blogul meu ?! trafic  “Ce-i mâna pe ei în luptã, ce-au voit acei” cititori anonimi ? Am stat și mi-am fãcut mental o lista cu oamenii pe care îi cunosc personal și care mi-au spus cã intrã pe site-ul meu – și n-am reușit sã adun mai mult de 100 de chipuri sau nume cunoscute. Adicã 10% din trafic. Ei bine, CINE SUNTEȚI VOI, CEILALȚI 90% ?!  În plus, mã gândesc și cã numãrul cititorilor este mult mai mare, cãci nu cred cã aceiași oameni intrã în fiecare zi, ZI DE ZI ca sã se menținã aceastã medie oscilantã, de +/- 1000 de vizitatori.  Cunosc argumentul cã este posibil ca datoritã numãrului mare de articole din arhivã, sã am un trafic mare de vizitatori aleatori, care nu au nimic în comun cu mine sau unii cu alții și care provin din cãutãrile google pe diverse teme. Însã am verificat și majoritatea accesãrilor sunt fãcute direct pe rapcea.ro iar nu din google. Deci oameni care intrã intenționat, direct pe adresa siteului.  Acum câteva zile mã amuzam de piticulgratis care cerea cititoarelor lui (iar el are cam 5000 de accesãri unice pe zi !) sã îi facã hatârul de a-i trimite mãcar fiecare dintre ele, câte o pozã cu sânii proprii – așa, ca recompensã pentru faptul cã existã și le amuzã cu textele lui.  Eu nu o sã cer așa ceva (deși recunosc cã sunt tentat :)) însã m-aș bucura dacã fiecare dintre cei ce intrã pe acest blog mi-ar lãsa o frazã, un cuvânt, o expresie care îi reprezintã, și care exprimã MOTIVAȚIA, mobilul care îi determinã sã acceseze rapcea.ro, sau sã revinã aici.  Spun asta pentru cã în viața realã, pe stradã, în societate, în ultimii 20 de ani am încercat sã mișc lumea, sã adun oamenii, sã îi solidarizez în jurul unor cauze care mie mi se pãreau corecte și demne de susținut, însã de cele mai multe ori am eșuat în demersurile mele.  Așa se face cã am rãmas cu o mare întrebare, cu o nelãmurire: ce vor oamenii de fapt ? Ce îi determinã sã se adune în jurul cuiva, a unei idei, persoane sau proiect ? Ãsta este marele mister pe care vreau sã îl dezleg, și încep cu interesul vostru fațã de acest site. DE CE INTRAȚI PE EL ?  Am înțeles cã poate sunt mulți dintre foștii colegi de la MISA printre cititorii blogului meu, însã tot nu sunt lãmurit. Cãci am avut perioade lungi când nu am publicam nimic despre MISA și GB și totuși interesul s-a menținut. Atunci !?  Problema pe care mi-o pun este mai mult decât actualã. Remarcam astãzi, la mitingul anti-Monsanto și împotriva organismelor modificate genetic, ecoul slab pe care astfel de acțiuni civice îl au în rândul românilor. La marșul de azi, spre exemplu, deși a fost organizat în weekend (deci scuza cu: am fost la muncã – nu ține) au participat doar 150 de oameni, în condițiile în care organizatorii erau din gașca lui Mircea Toma și s-au scremut sã adune toți hipsetrii, bicicliștii, ecologiștii și anti-globaliștii pe care îi puteau strânge, cu o mediatizare bunã – și prezența tuturor posturilor TV.  Înțeleg inerția oamenilor, prioritatea pe care aceștia o acordã problemelor directe, stringente ale vieții, fațã de cele din plan secund. Nu mori imediat din cauza OMG-urilor, însã dacã nu ai bani, mâine nu ai ce pune pe masã. Înțeleg asta. Însã, totuși, de ce atât de puțini ? Sã fie oare impotența (diminuarea) puterii de acțiune a orãșeanului moleșit de binefacerile civilizației, sau lipsa de conștiințã, incapacitatea de a percepe efectele indirecte ale unei alimentații otrãvite – asupra sãnãtãții și puterii de procreere !? – cãci acestea douã sunt afectate în principal.  Cert este cã ne rãmân încã prea multe întrebãri fãrã rãspuns: ce mișcã oamenii ? ce pune în mișcare, în acțiune, inimile și conștiințele ? Știu cã SE POATE, cãci am vãzut sute, mii de oameni în stradã, pentru cauze ce nu meritau nici mãcar un scuipat. Vã mai amintiți exemplul cu bradul de Crãciun postat de Primãrie în parcul de la Piața Unirii care a adunat – din curiozitate – zeci de mii de bucureșteni în centrul Capitalei ?  Acu, se cuvine sã explic și schimbarea header-ului blogului. M-au iritat comentariile rãutãcioase ale unora, incapabili sã accepte cã Dumnezeu se aflã pretutindeni, chiar și acolo unde cucernicia lor de fațadã nu considerã cã s-ar putea afla. În opinia unor astfel de indivizi fãțarnici (sau cum ar spune versurile lui Cheloo: (“Pozati in crestini mai buni decat Sfantu Petru,. Sunteti ipocriti mancami-ati pula pana ramane de un metru!”), nu am dreptul sã folosesc cuvântul Dumnezeu (asupra cãruia ei, bineânțeles, au drepturi de proprietate intelectualã !) pe un site unde se mai și înjurã, și se abordeazã teme mai puțin… ortodoxe. Ãsta este prețul libertãții de exprimare, iar celor cãrora nu le convine ce gãsesc aici, sunt liberi sã nu mai acceseze site-ul meu – pentru cã eu unul, nu le voi simți lipsa, ba dimpotrivã. Sunt destul de scindat interior ca sã mai suport o scindare în plus între personalitatea mea de “credincios” și cea de om de lume. Las talibanilor ortodocși aceastã povarã a bipolaritãților religioase. Eu mã mulțumesc cu ale mele. cropped-unicorn1.jpg Și, ca sã fiu în ton cu acest jemenfișism, m-am hotãrât sã schimb header-ul blogului, înlocuind motto-ul: În Dumnezeu, cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu și Neamul meu, cu o altã devizã: “ I’m a fucking unicorn and I don’t believe in humans“.  În vremurile de demult, Zhuangzi s-a visat fluture, s-a visat liber, bucuros, zburand fara griji in bataia vantului. A visat ca era un fluture si atat, un fluture care nu stia ca de fapt el insusi este Zhuangzi. Deodata s-a trezit brusc si era Zhuangzi, un om in carne si oase. Oare el se visase fluture? Sau poate de fapt omul nu era decat o bucatica din visul unui fluture ?  Aceasta este scindarea mea: mã simt mai mult inorog decât om. Umanitatea de care mã lovesc eu, pervertitã și aberantã, îmi pare mai îndepãrtatã decât îmi este natura acestei creaturi mitologice.  Am ales deloc întâmplãtor inorogul. Desigur, se vor gãsi unii sã abereze pe tema unicornului și a curcubeului, ca simboluri acaparate de mișcarea homosexualã, la fel ca și culoarea violet.  Am sesizat cã mai nou, puterea rãului în lume încearcã sã acapareze o serie de simboluri vechi ale umanitãții, care la origini exprimau aspirații pozitive, benefice. Swastika, simbol multimilenar al puterii solare, a fost demonizatã, alãturi de pentagramã, ca simbol al celor 5 elemente. Curcubeul, simbolul legãmântului Divinitãții cu omul, a devenit stindardul sodomiților. Iar Inorogul, acea creaturã magicã – simbol al puritãții imaculate a minții lipsite de condiționãri, a fost și el confiscat de cãtre homosexuali.  Sunt aici ca sã vã spun cã mi-am luat inorogul înapoi, și nu mi-e teamã sã îl folosesc !  I have a unicorn and I`m not afraid to use it !]]>

CategoryCauze Naţionale
Tags
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer