O mica vacanta… cu intalniri inedite

Duminica, pe 26 mai, am implinit un an de la casatorie, fapt pentru care am decis sa sarbatorim intr-un mod special aceasta zi, alegand sa petrecem aniversarea in orasul indragostitilor, Paris. Plecarea era planificata de mult, cu bilete low cost si cazare pe masura, astfel ca ne-am format o gasca vesela, din care faceau parte atat nasii de cununie cat si rude, prieteni, etc. in total 11 persoane. Sabina, sotia mea – este pentru prima data la Paris, iar eu ii sorb din priviri incantarea si bucuria pe care o emana prin toti porii. Astazi am urcat impreuna in Turnul Effel, aceasta a 8-a minune a lumii tehnice moderne. Nu pot descrie in cuvinte efectul magic al unui oras eminamente romantic, intr-o zi insorita de mai, cand lumea intreaga pare sa ti se astearna la picioare. Sunt momente de pura bucurie, ce se revarsa prin priviri si se fixeaza in suflet cu densitatea aurului lichid. Zambete pentru eternitate, momente suspendate, culmi ale splendorii si implinirii. Resimt aceasta excursie ca pe un premiu binemeritat, cununa de lauri pentru un an greu, plin de munca si eforturi. Pana acum, totul a fost perfect. Drumul, cazarea, vremea, oamenii – parca totul conspira sa ne faca fericiti. La plecare am spus unor prieteni apropiati ca mergem la Paris, iar ei au replicat in gluma: mergeti sa va intalniti cu Grieg ? Am raspuns cu seriozitate ca nu acesta este scopul vacantei noastre. Suntem un grup, mergem sa ne bucuram, sa vizitam, sa savuram istoria si atmosfera unui oras incarcat de romantism si rafinament, nu sa alergam dupa fantomele trecutului. Respectivii au insistat: bine bine, si totusi, daca va veti intalni intamplator cu Grieg, ce vei face ? Am fost tentat sa raspund cu acea celebra expresie a lui Voltaire, referitoare la relatia lui cu Dumnezeu: probabil ca ne vom saluta, dar nu ne vom vorbi. Caci nu  mai este nimic de spus. Faptele au vorbit pentru fiecare dintre noi, iar viata l-a dus pe fiecare acolo unde merita, conform efectelor actiunilor sale. Grieg este un fugar, urmarit penal – cu sanse extrem de mici de a se mai intoarce in Romania. Un om care – parerea mea – in ciuda detasarii afisate, se mistuie de dorul tarii. Eu nu sunt nevoit sa port aceasta povara, caci ma straduiesc sa tin drumul drept in viata. Evident, Dumnezeu se joaca cu noi, caci cum as putea denumi altfel unii sincronicitatea din cursul dupamiezii de azi ? Ne aflam (grupul nostru) intr-o anumita zona a Parisului, cautand un local unde sa mancam, cand de dupa un colt au aparut un tip de la MISA, care insotea doua fete. Ei nu ma remarcasera. Din sens opus a aparut un alt tip de la MISA, care ma vazuse, si le-a facut semn discret, celor 3, sa dispara rapid, ca sa nu cumva sa ii remarc. Cei doi fosti colegi de curs (nu le dau numele si nici locatia – din respect pentru intimitatea lor – caci gestul lor denota ca tin la ea) si-au tras glugile (erau imbracati in hanorace) pe cap, sa nu cumva sa ii recunosc, si s-au indepartat rapid. La metrou, ne-am mai intalnit cu o fata, fosta ashramista din Pipera. Intamplare !? Sincronicitate ?! Sunt din ce in ce mai convins ca Grieg este in Suedia !!! Se spune ca munte cu munte se intalneste, dar-mi-te om cu om, daca Dumnezeu vrea. Eu unul, nu caut o astfel de intalnire, dar daca Dumnezeu vrea ca anumite lucruri sa se lamureasca, sunt convins ca va gasi mijloacele necesare in acest sens. Transmit de aici din Paris salutari si urari de bine tuturor celor de acasa. Mihai Rapcea       ]]>