Armata a avut un rol foarte important în procesul de realizare a unirii celor douã principate, ea fiind o forþã unionistã. Mai întâi, domnul Alexandru Ioan Cuza provenea din rândurile sale. Reîntors în þarã, dupã studiile de la Paris, Cuza, ca mulþi alþi tineri de vârsta sa, s-a înrolat, la 15 septembrie 1837, în armatã, cu gradul de cadet (aspirant de ofiþer). A rãmas în cadrele ei pânã la 8 februarie 1840, când ºi-a dat demisia, din motive pe care nu le cunoaºtem. Al. I. Cuza a participat la Revoluþia din 1848 din Moldova, dupã care a trãit câþiva ani în exil. Revenit în þarã a ocupat diverse funcþii ºi s-a angajat într-o febrilã activitate unionistã. La 16 martie 1857 a fost reintegrat în oºtire cu gradul de sublocotenent avansând rapid, pânã la gradul de maior. La 20 august 1858 a fost avansat colonel, în arma cavaleriei („colonel de lãncieri”) ºi numit, la 12 septembrie 1858, ajutor al hatmanului „miliþiei pãmântene” din Moldova. Cãimãcãmia de trei care a condus Moldova dupã intrarea în vigoare aConvenþiei de la Paris (1858) l-a însãrcinat pe Al..I.Cuza, la 23 octombrie 1858, cu „îndeplinirea tuturor îndatorilor” postului de hatman al oºtirii. Practic, în momentul alegerii sale ca domn al Moldovei (5/17 ianuarie 1859), Cuza era comandantul întregii armate moldoveneºti. În timpul confruntãrilor politice dinMoldova (în special) ºi din Muntenia care au precedat dubla alegere, corpul ofiþeresc, deºi redus numeric, s-a plasat pe poziþii unioniste. Acest fapt a avut o importanþã deosebitã, întrucât forþele consevatoare, în frunte cu caimacamul de laIaºi, Nicolae Vogorâde, nu a putut utiliza armata pentru a-ºi atinge scopurile sale. Mai mult, în perioada 22-24 ianuarie 1859, când Bucureºtiul s-a aflat sub o adevãratã revoluþie, partida naþionalã mobilizând masele pentru a-l impune peA.I.Cuza domn ºi la sud de Carpaþi, armata a adoptat aceeaºi atitudine favorabilã idealului unirii. Fruntaºii unioniºti, înainte de a avansa  în Adunarea electivã munteanã candidatura lui Cuza, l-au consulat pe generalul Barbu Vlãdoianu, comandantul armatei. Rãspunsul a fost prompt – oºtirea îl susþinea pe colonelul Al.I.Cuza ca domn ºi la sud de Carpaþi. Mulþi cercetãtori apreciazã cã o atare decizie a avut o importanþã aparte în realizarea dublei alegeri, Adunarea votând în unanimitate rezoluþia propusã de tabãra liberalã. Entuziasmul în Bucureºti, unde se strânseserã pe Dealul Mitropoliei, circa 30.000 de locuitori, un ziar  din epocã dãdea cifra de 50. 000 de persoane,  dar ºi în întreaga þarã, a fost imens. Aceastã bucurie a fost împãrtãºitã ºi de militarii de toate gradele. Maiorul Buzdugan din Roman, de exemplu, felicitându-l pe Cuza, arãta cã el a fost ales pentru „patriotismul, curajul, spiritul de dreptate ºi de nepãrtinire”. În timpul celor ºapte ani de domnie, Al.I Cuza a fãcut mult pentru armatã, pe care a unificat-o ºi a înzestrat-o în limita posibilitãþilor vremii. El are meritul de fi  transformat vechea „miliþie” într-o armatã naþionalã. De asemenea, a introdus modelul occidental, respectiv francez, în organizarea militarã a noului stat. În timpul domniei sale a funcþionat o misiune militarã francezã, condusã de fraþii Lamy, iar cursul imprimat  a fost hotãrâtor pentru fizionomia armatei române. Acest model occidental, cu variantele sale, francez (îndeosebi), dar ºi cel german, a funcþionat pânã la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. În cadrul mãsurilor de unificare a celor douã armate într-un singur organism militar, se remarcã schimbul de regimente dintre Iaºi ºi Bucureºti. Regimentul de muschetari, comandat de colonelul I.Duca, a fost deplasat în Muntenia, iar Regimentul 3 linie (comandant-colonelul Culoglu) a venit la Iaºi. Un mare rol în procesul de unificare l-a avut tabãra de la Floreºti (Prahova), unde au fost dislocate unitãþi din Moldova ºi Muntenia. Pentru a înlesni omogenizarea unitãþilor militare din cele douã þãri, o comisie mixtã a discutat ºi noile uniforme, fiind preluate în cea mai mare parte modelul francez în locul celui rusesc, predominant pânã atunci. Pe aceeaºi linie, la 14/26 iulie 1860, generalul Ioan Emanoil Florescu a fost numit  ministru de rãzboi în cabinetul de la Iaºi, el având deja aceiaºi funcþie în guvernul de la Bucureºti. În iulie 1861, cele douã ºcoli militare, de la Iaºi ºi Bucureºti, s-au contopit formând o singurã instituþie de învãþãmânt cu sediul la Bucureºti. Ca un corolar al mãsurilor de unificare, la 1/13 septembrie 1862, li s-au distribuit unitãþilor armatei steaguri noi, tricolore (roºu, galben ºi albastru) cu deviza Honor et patria. Cvasitotalitatea instituþiilor militare centrale s-au concentrat la Bucureºti, devenit, dupã 24 ianuarie 1862, capitala statului român, dar Iaºiul a continuat sã aibã un rol destul de important. În anul 1863, teritoriul þãrii a fost împãrþit în trei comandamente teritoriale- unul cu sediul la Bucureºti, pentru trupele situate în Muntenia, altul la Craiova pentru forþele dizlocate în Oltenia, iar cel de-al treilea la Iaºi pentru unitãþile din toatã Moldova. Fiecare dintre cele  trei comandamente subordonau trupele din toate armele, comandanþii de garnizoane, ofiþerii fãrã trupã precum ºi cei în neactivitate. Se poate spune cã fãurirea statului român modern, în 1859, a fost posibilã datoritã unui complex de factori dintre care reþinem situaþia internaþionalã favorabilã; activitatea laborioasã, inteligentã a unei suite de lideri provenitã din rândurile paºoptiºtilor pentru materializarea unui proiect naþional, cel al unirii, al formãrii statului; patriotismul locuitorilor de la est ºi sud de Carpaþi ºi nu în ultimul rândatitudinea armatei, care a înþeles ºi a sprijinit doleanþele naþionale. De altfel, principalul mesaj transmis de generaþia “Unirii celei Mici”, dupã expresia atât de plasticã a lui B. P. Haºdeu, nouã celor de astãzi, constã tocmai în solidaritatea tuturor românilor în jurul unui proiect de anvergurã naþionalã. sursa: ziuaveche.ro]]>