Centrala primise de la AI-ul ce furniza analize și predicții, un nou subiect: un hub ce găzduia activități ilegale in dark web.
Analiștii umani ai FBI-ului se puseră pe treabă și începură investigațiile. Încă de la primele verificări, apărură ciudățeniile. O primă anomalie consta in faptul nu reușeau să identifice locația fizică a serverului gazdă, deși trecuseră de proxi-servere și firewall-uri.
Se părea că baza de date și chiar interfața gazdei nu erau localizate fizic undeva, ci se aflau răspândite aparent aleatoriu în servere ce ofereau găzduire publică din întreaga lume. Fără excepție, închirierile de spațiu de pe servere fuseseră făcute toate anonim, de pe conturi false.
Apoi, era derutant faptul că deși infiltraseră mai mulți vânzători și cumpărători pe platformă, nu reușeau să identifice adminii și locațiile acestora, sistemul funcționând ca si cum se gestiona autonom.
Subiectul primi un cod portocaliu (in semn de problemă majoră) și fu restituit Inteligenței artificiale, pentru aprofundare.
****
Ștefan făcu un semn barmanului, iar acesta trimise un băiat să preia comanda. Încă un cuba libre, perfect pentru plaja însorită din Maldive.
Trecuse un an de când trăia doar în locații exotice, rupt de lumea ce se zbătea sub rigorile carantinei.
Călătorea folosind doar curse charter închiriate local, trândăvind in resorturi de lux.
Scoase telefonul și intră pe Clash Royale, jocul de la care începuse tot.
Jucă de complezență două meciuri, apoi contactă în privat jucătorul Daimon. Acesta îi răspunse instantaneu. Urmă un schimb de coduri, conversația fu ștearsă iar Ștefan închise jocul.
Inseră codurile primite în programul de decriptare și privi mulțumit la cifrele de pe ecran. Afacerile mergeau bine, în conturile-fantomă intraseră încă 100.000 de euro, doar în ultimele 24 de ore.
****
Directorul Centralei primi un nou raport de la AI, de data aceasta mult mai amplu. Își conectă interfața neuronală și primi direct în cortex șuvoiul de date. Senzația încărcării datelor era unică, neputând fi comparată decât cu revelațiile de tip mistic-iluminator, în care conștiința expansionată brusc, se recompunea, aranjând logic frânturile de informații noi, într-o nouă viziune a realității.
Similar, mintea sa punea cap la cap informațiile încărcate de Atlas – programul AI ce deservea Centrala, contemplând legăturile dintre faptele și probele ce îi inundaseră memoria de scurtă durată.
Hub-ul #mercurius părea să fie o platformă ca oricare alta. Un șir de adrese de intrare, postate pe site-uri cu hub-uri publice, ce erau schimbate aleatoriu prin proxi-uri, de utilizatori anonimi, deci o fundătură ce nu ducea nicăieri.
Utilizatorii se logau cu un minim de cerințe de share, căci schimbul de fișiere era doar un pretext. În realitate, utilizatorii foloseau camere private de chat unde vindeau și cumpărau de toate: de la droguri și medicamente până la arme și crime.
Partea interesată era aceea că hub-ul nu se limita la găzduirea tranzacțiilor ci oferea și un sistem de garanții. Sumele erau plătite în monedă electronică în conturi virtuale de rip escrow, de unde plățile erau eliberate către vânzător doar în momentul în care cumpărătorul confirma efectuarea livrării. În lipsa confirmării, banii erau eliberați vânzătorului doar dacă acesta făcea dovada livrării la termen, altfel erau restituite cumpărătorului.
#mercurius își oprea comisionul la momentul eliberării plății și toată lumea era mulțumită.
Într-un an de zile, numărul tranzacțiilor crescuse exponențial, într-o lume cu economii lovite de măsurile anti-covid, ce mutaseră afacerile în online.
Ceea ce atrăsese atenția era rapiditatea cu care se mișcau lucrurile pe hub, fapt ce indica gestionarea afacerii de către un AI.
Specialiștii Centralei încercaseră fără succes plasarea unui troian, ce fusese rapid identificat și șters de sistem.
Se aflau într-un impas…
***
