Ziua când am învins Covidul

Suntem un popor de “învingători” asimptomatici. Discutam azi cu un bun prieten despre covid&shit, adică ce preocupă pe toată lumea: când vom reintra în normal. Și decojind  foaie cu foaie ceapa problemei covidului, căutând să ajungem la miezul și esența subiectului, am realizat amuzați că, probabil la fel ca mulți alți conaționali, “nu ne e frică de covid” pentru că fiecare dintre noi nutrim în secret speranța sau convingerea – după caz – că l-am avut, undeva pe parcursul pandemiei, dar am trecut cu bine peste el, fiind din categoria asimptomaticilor. La baza convigerii se află, evident teoria că “stăm bine ” cu limfa și subconștientul iar la imunitar românii au luat medalia de aur pe planetă.

Dovada înfrângerii covidului rezidă în amintirea vagă a unei zile de la începutul anului, când am avut muci, am tușit sau am avut gâlci, dar gena românească, ajutată de “tratamentele” strămoșești (ceaiuri plafarice, usturoi, palincă și gargară cu apă sărată) au pus pe fugă virusul high-tech din laboratoarele ocultei modiale. Iar asta ne face să ne simțim mândri de moștenirea noastră genetico-culturală, de faptul că la prima confruntare cu perversa armă modialistă, am ieșit învingători – cam în stilul în care ies tradiționalele miroasne de ceapă și usturoi, râgâite prin masca obligatorie de la Kaufland.

Cu ce ne-a lăsat covidul, după această luptă “pe viață și pe moarte” ?! În afară de urmele lăsate pe față de la măști și urticaria produsă pe mâini de spirtul și dezinfectantele de proveniență îndoielnică, am rămas cu unele învățături.

Să ne spălăm pe mâini precum chirurgii înainte de operație (metodă necunoscută înainte de falsul chirurg estetician Matteo Politi, care a fost descoperit că nu știe să se spele corect pe mâni înainte de intervențiile chirurgicale pe care le făcea).

Politicenii noștri și rudele lor cu firme au învățat că se câștigă mai bine din contracte cu măști și spirt decât din cele cu orice altceva se mai fura în țara asta înainte de covid, motiv pentru care trag de pandemia asta cât mai pot.

În tribunale, am învățat că putem să ne judecăm omenește, cu ore de judecată fixate din timp și fără să ne călcăm în picioare de la 8.30 în sală, ca animalele (să sperăm că asta va rămâne și după epoca covid, că tot o cerea CSM-ul să fie aplicată, încă din 2011).

Am învățat că starea de alertă e mai a dracu pentru unii decât starea de urgență, că altfel nu purtau măști la TV când dădeau comunicate zilele trecute, în timp ce în starea de urgență se pupau, dădeau mâna și nici nu auziseră de mască.

Am mai învățat că românii se tem mai mult de gârbaciul aprig al amenzilor lacome al guvernanților, decât de moartea prin covid. Fiind un popor blajin, oprimarea prostimii a căpătat dimensiuni halucinante, demonstrând cât de vulnerabili suntem în fața arbitrarului, cât de ușor putem cădea din nou sub dictatura și tirania bunului plac al imbecililor aflați la Putere.

Covidul ne-a învățat că benzina și motorina pot fi ieftine atunci când nu se scumpesc aiurea, dar că prețul produselor nu va scădea, indiferent de cât de mult s-ar ieftini mijloacele de producție și transport (adică carburanții).

Dar cel mai important lucru, am aflat că am învins stând acasă, în timp ce “eroii din linia întâi” țineau spitalele închise pentru un singur pacient cu covid, iar asta în vreme ce – în sălile de “triaj epidemiologic”, pacienții cu afecțiuni grave (orice altceva decât covid !) mureau pe capete în așteptarea rezultatelor testării cu covid.

Una peste alta, așteptăm cu toții ca bravele noastre autorități să anunțe V-Day.

Când va veni Ziua Victoriei împotriva terorismului (pardon, aia a fost !) împotriva Covidului, să vedeți ce ropote de aplauze, ce dansuri și hore în piețele publice ! Copii vor da flori medicilor-eroi care au jucat șeptică și canastă în spitale așteptând covizii, robotul de tinichea de la Cotroceni le va da insigne și medalii, televiziunile le vor lua interviuri despre cât de grea a fost așteptarea pacienților inexistenți în timp ce Vela, Cercel și ai lor se vor retrage ușurel în plan secund, făcând împărțeli și certându-se cu băieții cu parandărătul pe cotele de profit trimise în conturile dosite discret în paradisurile fiscale.

Și toată po-pulimea va trage cu nesaț în piept aerul victoriei, al libertății de covid, bucurându-se de pauză, până la următoarea pandemie – căci e și păcat să ne obișnuim cu prea multă libertate, dacă tot nu o prețuim la adevărata ei valoare.