Revin la scris dupã o pauzã de douã zile, cu relatãri despre experiența postului negru. Nu am avut starea necesarã sã mã mai așez în fața tastaturii deoarece aceste ultime douã zile au fost pline de evenimente, foarte dificile din punct de vedere social și profesional. Unii ar spune cã au apãrut “arderi de karmã”, eu am preferat sã le vãd ca pe niște simple teste/situații de viațã ce trebuiau depãșite. Nu intru în detalii, dar au fost chestiuni de ordin emoțional, care m-au afectat exact în zona cea mai vulnerabilã din post, respectiv starea de spirit. Dar ahi sã explic. Ca un fãcut, duoã persoane diferite mi-au lovit mașina în parcare, la scurtã perioadã de timp una de alta, ultimul ieri, chiar sub ochii mei și ai nevestei, prilej de nervi (pe nevastã-mea) și discuții aprinse cu respectivul. La muncã, dosare cu oameni disperați, care te impacteazã emoțional negativ, telefoane care au sunat încontinuu (îmi cer scuze celor cãrora nu le-am rãspuns, dar eram epuizat emoțional, la capãtul tuturor resurselor de înțelegere și rãbdare). În plus, din a 4-a zi am intrat în faza de acidozã (mãrirea aciditãții în organism) care ține pânã în ziua 9 de post. În aceastã fazã, crește o anumitã stare de nervozitate, luminozitatea spiritului și buna dispoziție pãlesc, lãsând loc unei stãri sumbre de spirit, la limita depresiei. Am tras de mine zilele 4 și 5, și m-am hotãrât cã, dacã în ziua a 6-a lucrurile nu revin la normal, sã opresc postul. Evident, am fãcut și greșeli. Trebuia sã merg minim 10 km pe zi în aer curat. În București, nu existã aer curat decât în pãdurile de la marginea orașului, cãci parcurile sunt la fel de îmbâxite cu noxe. Evident nu am avut timp de plimbãri la marginea orașului, dupã sfârșitul programului de muncã, așa cã am preferat sala de fittness și piscina. Piscina, cum bine spunea un comentator, este o altã greșealã în cursul postului. De ce ? Pentru cã apa de piscinã este puternic clorinatã, pentru a rezista “proaspãtã” mult timp, spre deosebire de apa de la robinet, diferența cantitativã de clor dintre cele douã fiind de câteva zeci, dacã nu chiar sute de ori mai mare. În post, corpul se hidrateazã, absoarbe prin piele apã în cantitãți importante – în funcție de timpul petrecut în piscinã, absorbind și clor. Rezultatul este intoxicația cu clor, care duce în principal la insuficiențã respiratorie și stãri de rãu – în special la nivel psihic. Ei bine, eu am înnotat cam 40 de minute zilnic în bazin și probabil cã și chesti asta m-a afectat.

Cã tot veni vorba, la nivel european s-a recunoscut (în sfârșit !) efectul negativ asupra organismului a clorinãrii apei de piscinã, și au început sã aparã de prin anii 80 primele ștranduri care au bazine cu apã naturalã, purificatã cu ajutorul plantelor acvatice, cãci cercetãrile au arãtat cã existã anumite specii de plante care au o mare capacitate de purificare a apei. Momentan, sunt doar câteva astfel de bazine în Europa, detalii aici.

În fine, am mai fãcut și alte greșeli, de ordin tehnic. Spre exemplu, la clisma cu ceai de rostopascã și mușețel, eu fierbeam ceaiul dimineața (un singur clocot) și îl lãsam pentru searã, cu plantele în el. Am aflat de la un postitor experimentat cã rostopasca se lasã fix 2 minute în apa fierbinte pentru cã dacã o lași mai mult, ies și anumite substante care sunt toxice pentru organism. Sã îmi fie învãțãturã (pentru data viitoare) atât mie cât și celorlalți ce doresc sã experimenteze metoda.

La greutate am avut mari succese, scãzând foarte mult în aceste 5 zile de post. Am ajuns de la 102 kg (câte aveam la cântãrirea de luni dimineațã) la 95,5 (sâmbãtã dimineațã) și asta în condițiile în care m-am hidratat serios (cu minim 4 litri de apã bãuți în fiecare zi).

Am experimentat mai ales în ultimele douã zile de post, o intensificare a simțului olfactiv, lucru nu tocmai bun dacã locuiești în oraș. Probabil cã în milioanele de ani de evoluție, creierul a gãsit de cuviințã ca, pe lângã mãrirea numãrului de neuroni în timpul postului (fapt dovedit științific !) cãci se presupune cã trebuie sã devii mai inteligent ca sã gãsești hranã, se amplificã și simțul mirosului (ca sã dai de urma hranei). Pentru mine chestia asta a avut un efect negativ, cãci am putut simți din plin aerul îmbâxit și sufocat de mirosuri pestilențiale al Capitalei. Evident, pe parcursul postului nu poți întreține relații sexuale, deci atenți cei cãsãtoriți cum vã programați postul, mai ales dacã aveți neveste pretențioase, obișnuite cu o viațã sexualã activã.

În ziua a 5-a am vrut sã experimentez și cum mã simt dupã masaj, așa cã am plãtit un maseur pentru o orã de masaj. Dupã acest masaj m-am simțit efectiv renãscut, iar scãderea în greutate în ultima zi a fost de 1,5 kg, ca efect al masajului, mai mult ca sigur. Cam astea sunt concluziile, dacã îmi mai amintesc ceva important, revin pe parcurs cu amãnunte.

Evident, acum urmeazã revenirea, cu introducerea treptatã a alimentelor. Voi începe realimentarea dupã metoda lui Valeriu Popa, cu un mic mucilagiu de orez, apoi legume și tot așa, pentru refacerea armonioasã a florei intestinale. Cel puțin 2 zile voi face aceastã revenire și e bine cã ea picã în weekend, când soția are timp sã îmi prepare mâncarea, lucru care nu se poate face în timpul sãptãmânii, când avem de muncã.