Înghesuiți în dubã, jandarmii cu cagule așteptau încordați semnalul sergentului, pentru a trece la acțiune. Stropi de sudoare li se prelingeau pe gât în atmosfera înabușitoare din spațiul prea strâmt pentru atâția oameni. Vreo doi își dregeau emoționați glasul, ca niște primadone înainte de concert, în așteptarea lansãrii urletului de luptã care deja îi consacrase: DESCHIDEȚI !!! CULCAT  !!! POLIȚIA !!! În sfârșit, ultimele minute de așteptare trecurã și odatã cu secundarul ce atingea ora 6 a dimineții, ușile dubei zburarã în lãturi iar cohorta de bãrbați mascați țâșni spre poarta imobilului vizat: locuința lui Nuțu Cãmãtaru. Doi dintre mascați purtau berbecele greu, cu care aveau sã spargã porțile luxoase ale domeniului regelui neâncoronat al cãmãtarilor. Ceilalți erau înarmați pânã în dinți cu puști mitralierã, pistoale la șold și cãtușe, pentru imobilizare. Cu toții purtau veste antiglonț, unii chiar și cãști din oțel. La instructajul la care fuseserã chemați cu noaptea în cap li  se dezvãluise în mare secret numele și locația subiectului percheziției, dupã ce în prealabil lãsaserã la vestiare telefoanele mobile. Șefii nu voiau sã riște deconspirarea întregii acțiuni, din pricina vreunui telefon “anonim” de avertizare, cum se mai întâmplase în trecut. Percheziția din aceastã dimineațã fusese apreciatã de cãtre șefi ca fiind “cu grad de risc sporit”, fiind cunoscut faptul cã persoana ce urma sã fie “vizitatã” deținea un arsenal bogat și era bine pãzitã – atât de bodyguarzi înarmați cât și de animale sãlbatice – urși și lei – ce nu erau obișnuite cu intrușii. În urma zidului de matahale ce tropãiau grãbite spre poarta reședinței cãmãtarului, un tinerel îmbrãcat la costum sã strãduia sã ținã pasul cu trupa. Era procurorul însãrcinat sã bage sub nasul locatarilor imobilizați cu fața pe covor – mandatul de percheziție. Mascații luarã cu asalt poarta grea, metalicã a reședinței. În vreme ce doi dintre mascați escaladau gardul, alți doi bubuiau cu berbecele în poartã, cu lovituri  ce scoaserã în stradã curioșii din casele învecinate. “I-au cãlcat mascații pe cãmãtari !!!” murmurã o voce – și vestea se întinse cu repeziciune în mahala. Un balaoacheș din vecini scoase un telefon din buzunar, și apelând un interlocutor somnoros, îl apostrofã: “Scoalã bã, cã îl ciugulesc ãștia pe Nuțu !”.

 *

*          *

 Nuțu se întinse somnoros în patul cu baldachin, deranjat de gãlãgia din curte. Baloo, ursul crescut de el de mic, se agita în cușcã. Și leii se foiau neliniștiți. Un fior de presimțire îl strãbãtu, ca o boare de aer rece. Sãri din pat, și în acel moment se dezlãnțui iadul. Porțile bubuirã și se deschiserã. Apoi auzi o nouã bubuiturã și poarta cea micã, din spatele vilei cãzu și ea. Auzi tropãituri grãbite, și de la fereastrã zãri în pâcla cenușie a dimineții umbre mari, ce strãbãteau curtea. Alte umbre zoreau dinspre spatele casei, unde erau cuștile cu animale.

*

*          *

Sergentul pãtrunse primul, urmat îndeaproape de oamenii sãi. Poarta cedase ușor, ajutatã din interior și de unul dintre oamenii ce sãrise gardul. Se apropiau în grup compact, de vila din capãtul aleii pietruite, rãsuflând ușurați  de lipsa oricãrei piedici serioase. Se pregãtiserã sã întâlneascã oameni înarmați sau animale libere, gata de atac, însã nici unul dintre aceste scenarii nu se confirmase. Pânã acum. Deodatã, de dupã colțul clãdirii apãrurã câteva siluete. Masivi, bine fãcuți, și ce este mai grav, bine înarmați, ca și ei. Tensiunea urcã brusc, iar urlãtorul de serviciu din echipã își fãcu prompt datoria: POLIȚIA !!! CULCAT !!! Totul se desfãșurã cu iuțeala fulgerului. Urlete și somații din ambele direcții, încercãri reciproce de imobilizare și intimidare dãdurã curții pentru câteva secunde, aspectul unui câmp de bãtãlie. Unul dintre mascați trase chiar un foc de avertisment, în aer, iar spectatorii din stradã exclamarã admirativ: “Are coaie Nuțu !!! Nu se lasã el așa ușor…

 *

*          *

 Șocat, unul dintre mascații rãmași de pazã, lângã dubã, privea siderat la bãtãlia din curte. Un apel pe stație îl scoase din amorțealã: cineva solicita întãriri în zonã, chiar la adresa lor. Și nu era din echipa lui. Ca un fulger, înțelegerea situației îi luminã figura. Dãdu buzna în curte, cu mâinile ridicate, urlând: “Stai șefu, cã sunt tot de-ai noștri !

*

*          *

 Bãrbații încleștați în luptã se ridicarã de pe jos, înjurând, în vreme ce Nuțu îi privea siderat, în bustu gol, de la balcon. “Cu pula mea faceți voi aici !?” -se rãsti la sergent un malac – evident, șeful grupului. “Vorbește bã frumos, cã-ți rup o mânã și te bat cu ea, auzi ?!”  se rãsti înapoi, sergentul. “Voi sã spuneți ce dreaq cãutați aici la ora asta ?” se rãsti sergentul. Din spate, apãru temãtor și procurorul, cu mandatul de percheziție în mânã. “Noi avem o percheziție de fãcut”. “Pãi, și noi, tot cu percheziție” rãsãri din celãlalt grup un ochelarist slãbuț. Cei doi procurori (cãci despre ei era vorba) se privirã preț de o clipã suspicioși, apoi fãcurã schimb de hârtii, chinuindu-se sã citeascã în lumina palidã a crãpatului de ziuã, conținutul mandatului celuilalt. De la balcon, Nuțu tuși încurcat și zise: “Bã bãieți, nu vreți sã intrați în casã, sã citiți la luminã !?” Parcã treziți din reverie, mascații din curte se bulucirã spre ușa vilei, în timp ce Nuțu protesta în zadar de la etaj: “Nu spargeți ușa bã, cã e deschisã !

*

*          *

 Transpirați și ușor confuzi, mascați și procurori pãtrunserã în casã, în timp ce Nuțu cobora scãrile. “Alina, pune fã de-o cafea pentru oamenii ãștia” – urlã Nuțu comanda la slujnica ce asista blocatã la puhoiul de oameni din hol. “Culcat, poliția” – încercã cu voce neconvingãtoare unul din mascați, la care Nuțu dãdu din mânã a lehamite, apropiindu-se de cei doi procurori și luându-le din mânã hârtiile: “Bãnuiesc cã astea e pentru mine”. Citi cu atenție conținutul, silabisind ușor, încruntat. “Deci voi aveți mandate de la Judecãtoria Sectorului 3, iar voi, ãștiãlalți, de la Tribunal. Cum dreaq v-ați potrivit așa, ca ceasu rãu !? Alina, apãru cu o cafetierã și cești de cafea, pe care le rândui frumos pe masa stil Ludovic XIV din hol. Revenindu-și, cei doi șefi de mascați dãdurã ordine scurte, și doi câte doi, câte unul din fiecare echipã, oamenii se rãspândirã în toatã casa adunându-i pe toți locatarii, smulși din somn, în hol. Procurorii începuserã sã se certe, apoi, fiecare vorbi la telefon (cu șeful propriu), preț de 5 minute, purtând discuții aprinse. Revenirã la dialog, având fiecare alãturi pe șeful echipei, vizibil nervoși. “Deci, cum facem ?” zise ochelaristul. “Pãi, facem percheziția împreunã, dar separat” rãspunse celãlalt. “Fiecare își face procesul lui verbal, și cu asta, basta”. “Pãi, și cu obiectele ce fac obiectul percheziției, cum facem !?” rãspunse ochelaristul. Costumatul se scãrpinã gânditor în cap și întrebã “Voi ce trebuie sã ridicați ?”. “Orice înscrisuri sau obiecte privind infracțiunea de cãmãtãrie, șantaj și sechestrare de persoane” – rãspunse prompt ochelaristul. “Hmm, pãi… și noi la fel, dar avem în plus și trafic de ființe umane și torturã” supralicitã mândru costumatul. Pleoștit, ochelaristul se retrase și sunã din nou șefii. Se întoarse dupã douã minute, hotãrât: “regret, dar am ordine clare. Noi ridicãm obiectele gãsite. Dacã aveți nevoie de ele, faceți o cerere la noi și se aprobã… când ne-om termina noi treaba cu ele” încheie malițios. Costumatul se roși tot, se retrase într-un colț și vorbi și el douã minute la telefon, revenind hotãrât: “Nu se poate ! Suntem superiori în grad, autorizația noastrã e datã de tribunal, noi ridicãm obiectele gãsite. Și-apoi, noi cercetãm mai multe infracțiuni. Bãi, ia nu vã mai certați” interveni și Nuțu, scãrpinându-și pieptul pãros. “Nu pune mâna nimeni pe nimic ! Io chem televiziunile ! Data trecutã când au venit ai voștri cu percheziția, mi-au dispãrut lucruri din casã” – se plânse Nuțu. Un mascat ce studia cu interes un bibelou, îl puse la loc, vizibil jenat. “Dupã ultima percheziție, Nuțulicã și-a gãsit Iphone-ul la vânzare, în târgu din Vitan, cu tot cu cartela originalã” se plânse iarãși Nuțu. “Ciocu mic, bã ! Suntem la percheziție, nu la povești” se rãsti unul dintre șefii de mascați, dornic sã închidã acest subiect sensibil.

*

*          *

 În vremea asta afarã, o prezentatoare somnoroasã, ciufulitã transmitea de pe trotuarul din fața casei, înconjuratã de mulțimea de vecini curioși: Asistãm în direct la acțiunea concertatã a polițiștilor și procurorilor ce au descins în aceastã dimineațã la reședința lui Nuțu Cãmãtaru. Surse judiciare ne-au informat cã acesta este cercetat pentru sãvârșirea mai multor infracțiuni conexe activitãții de cãmãtãrie. În prezent, o echipã de procurori ridicã probele ce atestã activitatea infracționalã a clanului cãmãtarilor… a consemnat (prin “metode specifice” umoristice ) de la fața locului, Rapcea Mihai 🙂]]>

CategoryUncategorized
Tags,
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Share via
Copy link
Powered by Social Snap