„Este adevãrat, candidez în sectorul 4, din partea Partidului Conservator, la Camera Deputaților”. Rostite de gura oricãrui alt român, aceste cuvinte seci ar fi avut șanse mari sã treacã neobservate. În definitiv, ele nu descriu decât un banal „aranjament” politic. Din pãcate, mai ales pentru el, cel care se laudã astfel, este reputatul istoric Dinu C. Giurescu, profesor universitar și membru al Academiei Române. Înalte ranguri intelectuale care pãlesc, însã, atunci când sunt puse în balanțã cu trecutul familiei sale. Un trecut dramatic care, în mod normal, ar fi trebuit sã-i interzicã o asemenea alianțã împotriva firii. Reprezentant al unei celebre „dinastii” de savanți români, noul candidat al conservatorilor este fiul istoricului Constantin C. Giurescu, fost deținut politic trimis în cumplitele pușcãrii comuniste de una și aceeași Securitatea pe care, în tinerețea sa, Dan „Felix” Voiculescu a slujit-o plin de abnegație, din calitatea sa de „turnãtor” omologat oficial printr-o decizie a justiției. Intrat în cursa electoralã, „Felix” încearcã acum sã-și „coafeze” șifonata lui imagine publicã, agãțându-și la butonierã niște „floricele” care sã-i parfumeze, cumva, duhoarea pestilențialã care-l însoțește peste tot. Iar una dintre acestea este chiar Dinu C. Giurãscu, reprezentant al unei celebre „dinastii” de savanți români. Uitând parcã cine este și mai ales din ce familie provine, conu Dinu, ajuns la venerabila vârstã de 85 de ani, a ales, de bunã voie sã devinã un argat de lux angajat pe moșia turnãtorului. Dar despre ce este vorba? De curând, Dan Voiculescu, a anunțat cã va candida, din nou, la un post în Parlamentul pe care abia l-a pãrãsit, dând bir cu fugiții de frica unui proces. Acum, în calitatea sa de președintele fondator al Partidului Conservator „Felix” Voiculescu și-a anunțat intenția de a candida, la alegerile legislative din 9 decembrie, în sectorul 4, pe tarlaua administratã, în numele sãu, de Cristian Popescu cel care-și mai zice și „Piedone”. Iar pentru ca alegãtorii de acolo sã nu se uite cruciș la el, candidatul „Felix” a hotãrât cã nu i-ar strica sã vinã însoțit ne niște personalitãți cu un trecut cât mai credibil. Conform unor surse din cadrul USL Voiculescu i-a contactat inițial pe istoricul Dinu C. Giurescu și pe prozatorul Augustin Buzura, cãrora le-a propus sã candideze pentru Camera Deputaților, în sectorul 4, în douã colegii incluse în cel în care el însuși candideazã pentru un loc în Senat. Conform acelorași surse citate de presã , Augustin Buzura nu a dat încã un rãspuns la aceastã solicitare. În schimb, Dinu C. Giurescu a acceptat fãrã sã stea prea mult pe gânduri. Ne mai amintim, poate cã la precedentele alegeri, Ecaterina Andronescu, pe vremea aceea rector al Politehnicii București, ne-a zâmbit galeș de pe afișele electorale care anunțau cã este „Garantatã de Vanghelie”. Acum, nu este exclus ca pe noile afișe, distincția academicã a figurii lui Dinu C.Giurãscu sã ne zâmbeascã boierește, „garantatã” de agresivul „Piedone”. Acela va fi momentul în care tatãl sãu se va rãsuci probabil în mormânt, scârbit de opțiunea politicã a fiului care a ales astfel sã scuipe pe memoria unor ani lungi petrecuți în pușcãriile politice comuniste. Sub pulpana largã a Securitãții Dupã cum bine știm, justiția a decis, printr-o sentințã definitivã, cã Dan Voiculescu a turnat la Securitatea care i-a dat numele de cod „Felix”. Este vorba despre una și aceeași Securitate care, în anul 1950, l-a aruncat în pușcãrie pe Constantin C. Giurescu, tatãl lui Dinu C.Giurãscu. Istoria recentã a culturii românești reține cã, nãscut în anul 1901, fiu al istoricului Constantin I. Giurescu, tatãl actualului coleg de partid al turnãtorului „Felix” a fãcut parte din noua generație a școlii istoriografice românești, împreunã cu Petre P. Panaitescu și Gheorghe I. Brãtianu. Dupã obținerea doctoratului, el a predat la Universitatea București. Dar, urmând exemplul altor istorici ai vremurilor sale, Constantin C. Giurãscu s-a implicat, la un moment dat, și în viața politicã. A fost membru al Partidului Național Liberal și prin 1939, dupã instaurarea regimului carlist, a fost numit rezident regal al Ținutului Dunãrea de Jos. Mai târziu, a fost ministru secretar de stat, responsabil cu organizarea Frontului Renașterii Naționale, ministru al Propagandei Naționale și ministru al cultelor și artelor. Toate aceste funcții politice au fost cele pentru care a și fost trimis dupã gratii de regimul comunist. El a fost arestat în 1950 iar urmãtorii cinci ani, pânã în 1955, i-a petrecut în cumplitul penitenciar  de la Sighet. „Acum se scrie altfel istoria românilor” Dupã eliberarea sa, Constantin C. Giurãscu a scris, în mare secret, ferit de ochii Securitãții, cartea „Cinci ani și douã luni în penitenciarul de la Sighet”.Carte pe care este imposibil ca noul colaborator al turnãtorului „Felix” sã nu o fi citit-o. Și poate cã nici mãcar nu era nevoie s-o citeascã, pentru cã, în momentul arestãrii tatãlui sãu, Dinu C.Giurãscu era îndeajuns de mare, ca vârstã, încât sã nu uite acele evenimente cumplite. Evenimente care au debutat în ziua de 6 mai 1950 când, la ora patru dimineața, familia Giurescu s-a trezit cu Securitatea la ușã. Având un ordin de percheziție, ofițerii de Securitate au spus cã trebuie sã verifice casa, iar profesorului Giurescu i s-a zis cã trebuie sã meargã cu ei la Ministerul de Interne. Dupã „vizita” la Interne, în care nu i s-a spus nimic despre motivele reținerii sale – dar i s-au confiscat banii, verigheta, butonii de argint de la cãmașã, ceasul, ochelarii și alte obiecte – a fost bãgat într-o dubã, împreunã cu alți șase bãrbați, personalitãți importante ale României vechi: Radu Portocalã, Ion Manolescu-Strunga, Pantelimon Halippa, Tancred Constantinescu, Al. Popoescu-Necșești și Napoleon Crețu”. Toți aceștia sunt acum personaje a cãror memorie este pãstratã în cãrțile de istorie. Ajuns la penitenciarul Sighet, Constantin C.Giurãscu a fost încarcerat alãturi de Victor Papacostea, Nicolae Sibiceanu, generalul Niculae Marinescu, generalul Cijoski, C.C Zamfirescu, Constantin Argetoianu, Alexandru și Ion Lapedãu, August Filip, Titus Popovici, D. Caracostea, toți arestați de Securitatea comunistã în ceea, mai târziu, avea sã fie numitã „noaptea demnitarilor”. Un argument în plus pentru care putem afirma cã, prin decizia lui, Dinu C.Giurãscu scuipã, nonșalant, pe memoria acelor oameni este și faptul cã, „Jurnalul național” pãstorit din umbrã de același turnãtor „Felix”, a  comis, de curând, blasfemia de a-l compara pe pușcãriașul Adrian Nãstase cu acei deținuți politici trimiși, cândva, dupã gratii de Securitatea regimului comunist. Cartea scrisã de Constantin C.Giurãscu descrie, pas cu pas, toate torturile morale dar și psihice pe care le-au avut de îndurat deținuții de la Sighet. El relateazã cã dupã câteva zile noilor sosiți li s-au dat haine noi. Îmbrãcându-le, Giurescu a observat cã pantalonii îi sunt strâmți. Dar, atunci când i-a atras atenția asupra acestui fapt directorului închisorii, care se afla și el de fațã, aceasta i-a rãspuns, atoate știutor: „lasã cã o sã-ți vinã bine în douã sãptãmâni; o sã fie numai buni”. Bineînțeles cã așa s-a și întâmplat iar dupã regimul de înfometare cronicã la care Giurãscu a fost supus, alãturi de toți ceilalți deținuți de la Sighet, peste câteva sãptãmâni, hainele îi erau deja mult prea largi. În cartea sa tatãl lui Dinu C. Giurescu relateazã cã atunci când lotul din care a fãcut și el parte a ajuns la penitenciarul Sighet, în momentul repartizãrii deținuților, ofițerul care citea lista i-a recunoscut numele și l-a întrebat „Dumneata ești autorul Istoriei românilor? La rãspunsul sãu afirmativ, acel ofițer al cãrui nume n- a fost pãstrat de istorie, i-a rãspuns ironic: „Acum se scrie altfel istoria românilor.”. Da, și chiar s-a scris: timp de multe decenii România a fost condusã de comuniști. Un regim care s-a bazat foarte mult pe Securitatea care i-a asigurat protecția. Securitate pe care, cândva, a slujit-o, ca turnãtor, și Dan Voiculescu. Motiv pentru care ne permitem sã-l întrebãm pe Dinu C.Giurescu, retoric, firește: „spre ce istorie a românilor vã îndreptați, Excelențã”? Vasile Surcel – Curentul]]>