Cãlugãrul iezuit Georg Sporschill e o pildã cã existã vieþi care trãiesc Biblia prin faptele lor pe acest pãmânt. Trimis de congregaþia sa în România pentru o misiune de 6 luni, în care sã aline suferinþele copiilor strãzii ºi aurolacilor din canalele Bucureºtiului, pãrintele Sporschill a coborât din trenul de Viena în 1991, având cu sine doar cu sacul de dormit, o geacã groasã pentru iarnã ºi ceva bani de buzunar. Avea experienþã din munca cu oamenii strãzii din Viena, însã ce-a gãsit aici l-a copleºit. A fost întâmpinat cu îmbrânceli, a fost lovit de aurolaci, dar cât de nesemnificativ e acest mic inconvenient când scopul este “salvarea de vieþi”. Dragostea lui a fost mai mare decât îndârjirea lor, aºa cã pãrintele Georg i-a învins. Nu înseamnã cã nu au fost mici încercãri ºi ulterior: “Au fost conflicte pe stradã, dar de drag. Odatã, când a venit sã le-aducã mâncare ºi lucruri, pãrintele Georg a fost înconjurat de aurolacii din canale ºi luat pe sus. Copiii strãzii i-au zis: «Vrem ºi noi la tine ºi nu te lãsãm sã pleci pânã nu ne promiþi cã ne gãseºti ºi nouã un loc». I-au dat drumul pânã la urmã, dupã ce le-a promis cã o sã gãseascã o soluþie pentru fiecare”, îºi aminteºte Fabian Robu, asistent manager la Concordia. Vãzând cât de mari sunt nevoile copiilor strãzii din Bucureºti, cãlugãrul le-a comunicat liderilor sãi cã mai vrea sã rãmânã. Asociaþia Caritas din Austria a acceptat, însã cu o condiþie: “Îþi mai dãm bani o perioadã, dupã care trebuie sã gãseºti singur”. Cãlugãrul a acceptat, îºi aminteºte Fabian Robu: “Nouã, angajaþilor, ne zicea doar: «Voi sã oferiþi o educaþie bunã copiilor. De fonduri mã ocup eu în afarã». ªi a cerºit zeci de milioane de euro în Austria, Elveþia, Germania, Liechtenstein”. În 1991, când autoritãþile statului erau buimace ºi incapabile sã gestioneze problema copiilor din orfelinatele þãrii, acest cãlugãr iezuit a pus bazele unei cãsuþe sociale, în Bucureºti. Atunci când casa a devenit neîncãpãtoare pentru copiii culeºi din canalele de la Gara de Nord, cãlugãrul a construit alta, apoi încã una…pânã când aºezãmântul social s-a transformat într-un adevãrat sat, lângã Ariceºti (Prahova) populat cu zeci de case ºi ateliere de tot felul, de tâmplãrie la brutãrie, cofetãrie, ospãtãrie, agriculturã. În 19 ani, munca de caritate începutã solitar de cãlugãrul Georg Sporschill s-a transformat în organizaþia internaþionalã Concordia, care doar în România are 180 de angajaþi ºi voluntari, din care 150 sunt educatori ºi traineri ºi care gãzduieºte 400 de copii pãrãsiþi. În plus, în Moldova ºi Bulgaria organizaþia se îngrijeºte de alþi 400 de copii. Cel mai important e cã atunci când copiii culeºi de pe stradã ºi din canale împlinesc vârsta de 18 ani nu sunt aruncaþi în vâltoarea vieþii, ci sunt þinuþi în continuare, oricât timp e nevoie ca ei sã-ºi facã un rost în viaþã. Deºi nu existã o limitã de vârstã, rar se întâmplã ca aceºtia sã ajungã la vârsta de 30 de ani fãrã sã-ºi fi luat zborul. Marcus, cãlugãr iezuit aflat în conducerea Concordia, descrie una din tradiþiile organizaþiei, care îi ajutã pe tinerii care au devenit independenþi sã simtã cã au o familie: “Pãstrãm legãtura cu majoritatea tinerilor care pleacã de la noi, dar avem ºi Clubul Concordia, format din aceºti tineri care au fost la noi ºi care acum au devenit independenþi. Aceºtia se întâlnesc regulat, cam de 5-6 ori pe an. Cele mai importante ocazii sunt Crãciunul ºi Paºtele, dar existã ºi o zi a Concordiei, numitã “Vis de varã”, când se întâlnesc toþi copiii ºi tinerii care au trecut vreodatã pragul organizaþiei”. “Copiii canalelor nu pot evada”-o prejudecatã Fabian Robu asistent manager la Concordia, ºi-a început cariera în “munca socialã” în anii ‘90 alãturi de cãlugãrul Georg Sporchill. Nu a rezistat decât câteva luni în munca cu copiii strãzii: “Când îi vedeam la masã cum se scuipã unul pe altul, cum se înjurã ºi se bat, m-am dus la Pater Georg ºi i-am spus: «Eu nu o sã mai stau multã vreme alãturi de dumneavoastrã»”. Cãlugãrul austriac l-a îmbunat ºi Fabian Robu încã slujeºte în Concordia. El a vãzut toate generaþiile de copii ai strãzii crescând, metamorfozându-se în tineri ºi apoi luându-ºi zborul, fiecare pe drumul vieþii lui. Unele dintre aceste destine sunt de-a drepul de neimaginat, dacã ne gândim cã au fost scoºi din canale: “Avem tineri cu care ne mândrim. Robert Stoica e un tânãr care a terminat ASE-ul în limba germanã ºi acum lucreazã la OMV în Austria. Pe Robert l-am gãsit în Ploieºti pe stradã, cã avem ºi acolo un centru social. Cristi, un alt tânãr care a terminat limbi strãine aici, în Bucureºti, acum este la o companie din Paris. El ºi fratele lui au fugit din Focºani de acasã ºi au ajuns în Gara de Nord. Dupã câteva sãptãmâni i-am gãsit în garã ºi i-am adus la noi ºi i-am dat la grãdiniþã. Aveau ºase ani atunci. Apoi Cristi a fãcut ºcoala, facultatea ºi acum e la Paris. Avem ºi alþi tineri, foºti copii culeºi de pe stradã ºi din canale, care au terminat facultatea aici în Bucureºti ºi lucreazã în Austria. În cazul acestor tineri avantajul major e cã fiind gãsiþi de mici, nu au ajuns la aurolac ºi cã pãrintele Georg i-a gãsit destul de devreme pe stradã”. Ulla Konrad, directorul sociopedagogic al Concordia International, explicã cã în acelaºi timp, asistenþii sociali au întânit ºi cazuri în care magnetismul bolnãvicios al catacombelor din canale a fost mai puternic decât lumina vieþii la suprafaþã: “Noi avem un principiu în organizaþie. Nu renunþãm la nimeni, indiferent de comportamentul lui. Uneori însã unii dintre ei care renunþã ºi pleacã din organizaþie, ajunând înapoi pe stradã. Cam 5% dintre ei fac asta. Unii pleacã, apoi se întorc, iar pleacã, iar se întorc. Dar chiar ºi aceºti copiii sunt bineveniþi mereu”. Fabian Robu dã exemplul unuia dintre aceste “suflete rebele”, care deºi nu se poate despãrþi prea multã vreme de viaþa de canal, are un rol esenþial în Concordia: “Moise e unul dintre ei. Are 32 de ani, este de la începutul organizaþiei, din 1991 ºi a fost cam prin toate casele ºi atelierele de formare ale organizaþiei. Nu a rezistat nicãieri. Chemarea strãzii a fost mai puternicã decât voinþa lui de a rãmâne într-o casã ºi acum e la noi, în centrul social Sfântul Lazãr ºi vine, stã o lunã, douã, jumãtate de an, dupã care merge iar pe stradã sã doarmã în canale, apoi iar revine la noi. Ne bucurãm cã n-a ajuns sã ia etnobotanice, ci e încã pe aurolac. Însã în ciuda destinului sãu, Moise este cel mai bun street-worker sau asistent social pe stradã. El dacã merge pe stradã ºi întâlneºte copii, vine, ni-i aduce, ni-i lasã ºi pleacã înapoi pe stradã. ªtie cã pe stradã cã aceºti copii pot fi abuzaþi sau sã ajungã la droguri ºi cã la Concordia ei vor primi o educaþie, un pat ºi o masã”. Pentru asistenþii sociali, terapeuþii ºi educatorii de la Concordia, noua provocare în ton cu vremurile sunt drogurile: “Pânã acum vreo 2-3 ani copiii din canale erau consumatori de aurolac foarte mult. Acum problema cea mai mare e cu etnobotanicele, pe care le consumã tot mai des. Pe consumatorii de etnobotanice e mai greu sã-i integrãm. Drogurile acestea îi afecteazã mult mai mult decât aurolacul ºi cu etnobotanicele nu prea am avut experienþã pânã acum. Le slãbesc foarte mult mintea ºi sistemul imunitar. Dacã ei sunt pe stradã ºi nu au parte de o alimentaþie corepsunzãtoare ºi nu se odihnesc suficient, la care dacã se adaugã diverse infecþii contactate pe stradã, cum e hepatita sau HIV, se sting. Am avut ºi cazuri de copii care au decedat pe stradã din cauza etnobotanicelor, deºi noi încercãm sã-i salvãm pe toþi. Chiar acum vreo douã luni ne-a murit Crenguþa, o fatã de 28 de ani, de la etnobotanice, care s-a îmbolnãvit de sida. În urmã cu doi ani Crenguþa s-a injectat, a folosit mai mult timp acea seringã ºi deºi boala i-a fost descoperitã la timp, Crenguþa nu a rezistat în organizaþie, a revenit pe stradã ºi a folosit din nou droguri. Ea a fost mai mereu pe stradã ºi a stat perioade foarte scurte de timp la noi. Ultima oarã când am vãzut-o nu am recunoscut-o. Era foarte umflatã la faþã, îi apãruserã pistrui ºi era palidã. Nu mai era Crenguþa pe care o ºtiam eu de ani de zile, acea fatã energicã care ºtia sã se impunã, deprindere învãþatã de pe stradã. La trei luni dupã ce-am întâlnit-o ultima oarã, a murit printre ceilalþi, pe stradã”. Însã aceastã varã Concordia a adus 4 specialiºti în domeniul drogurilor din Austria, care îi consiliazã pe terapeuþii locali cum sã lucreze cu copiii ºi tinerii consumatori de etnobotanice. Rezultatele încep sã se vadã: “Nicu e un bãiat care a fost alungat de-acasã de la 8 ani ºi a trecut prin mai multe centre de plasament. De doi ani se aflã la noi, care a consumat ºi aurolac ºi etnobotanice ºi chiar a ajuns ºi la heroinã ºi a renunþat de când e la noi. Are 20 de ani, are specializarea de zugrav ºi e în clasa a III-a la «a doua ºansã». Încã nu ºi-a gãsit de lucru, dar suntem în cãutãri”. CITAT: “Un principiu al iezuiþilor e sã-l gãseºti pe Dumnezeu în toate lucrurile ºi în toate posibilitãþile” Pater Marcus  sursa: romanialibera.ro