Trãim vremuri ale minciunii și demagogiei. Vremuri ale valorilor rãsturnate, în care rãul, impostura și parvenitismul par sã triumfe și au ajuns pentru mulți, noile rețete ale succesului în viațã.
Vechile povești ale copilãriei, în care binele triumfã întotdeauna, pânã la sfârșit, par – mai ales pentru generațiile tinere, din ce în ce mai greu de crezut. Copii noștri deschid ochii într-o lume din ce în ce mai durã, mai sumbrã, mai infestatã de violențã și egoism. Aceasta este oare moștenirea pe care dorim sã le-o lãsãm ?!
În ultimii 15 ani am cãutat alãturi de alți români sufletiști, însuflețiți de idealism, sã facem posibil miracolul unei resurecții identitare, morale și spirituale a acestui neam. Istoria va judeca efortul nostru. Am organizat și am participat la sute, poate mii de acțiuni publice, marșuri, demonstrații, pichetãri, conferințe, emisiuni televizate sau întruniri, proiecte sociale sau politice, toate cu același scop. De a mișca sufletele în români, de a-i chema alãturi de noi pentru tot ce înseamnã valori pozitive, normalitate, dragoste de țarã, într-un cuvânt – pentru cauza altruistã a interesului comun – opusã egoismului funciar al individului fãrã identitate.
Unele acțiuni au avut mai mult succes, altele mai puțin. Privind trecutul, îmi place sã cred cã undeva, ceva s-a schimbat și datoritã nouã. În bine. Aș vrea sã cred cã prin eforturile noastre, a unor tineri idealiști, am încetinit mãcar, dacã nu chiar am blocat (cel puțin pentru o vreme) prãvãlirea lumii în haosul entropiei generate de egoismul politicianist, transformarea lumii într-un imens lagãr fãrã Dumnezeu, fãrã valori morale, în care individul este manipulat și condus precum un sclav de cãtre stãpânii din umbrã ai planetei.
Am crezut atunci cã este suficient sã ridici steagul Luptei Pentru O Cauzã Justã, ca lumea sã ți se alãture din mers. Din pãcate, timpul a erodat voințele, a nãruit idealurile, egoismul s-a înstãpânit triumfãtor peste sufletul majoritãții, iar oamenii aderã din ce în ce mai anemic la mișcãri civice sau partide ce nu le oferã un folos material, direct și imediat – lor, ca indivizi.
Departe de a cãdea în mlaștina deznãdejdii, sunt conștient cã nici unul din eforturile depuse de mine și de alții, în trecut, nu a fost irosit în zadar. Conștiința colectivitãții, chiar dacã nu a aderat în mod decisiv la efortul nostru, l-a înregistrat, l-a luat în considerare, echilibrând pe cât posibil, balanța. Calea aleasã a fost una anevoioasã. Împotriva curentului, contrar mentalitãții colective ce a pierdut de mult simțul valorilor ce ne însufletesc pe noi. Treptat, am ajuns sã conștientizãm cã luptãm pentru o lume ce a devenit tot mai dezinteresatã de ceea ce avem noi sã îi oferim.
În acest context, unii au abandonat lupta, considerând cã visul unui reviriment moral și spiritual al românilor nu mai este posibil. Unii s-au conformat noilor mentalitãți, legii junglei, în care cel mai iute, mai abil, mai viclean și mai lipsit de scrupule câștigã. Alții au ales sã facã mãcar pentru familia lor, copii și urmași, prin educație, ceea ce nu au reușit sã facã pentru un neam întreg.
Dezamãgirilor li s-a adãugat și pãcãtoasa noastrã fire omeneascã, orgoliul sau rãutatea unora și a altora. Astfel, s-a ajuns la situația în care deși suntem mulți cei ce împãrtãșim aceleași idealuri, și visãm aceleași vise pentru viitorul României, suntem scindați și învrãjbiți.
În loc sã ne întãrim forțele, unindu-ne pentru același scop nobil, ni le slãbim luptându-ne între noi, acuzându-ne reciproc, subminându-ne unii altora eforturile. Vina o poartã în special unii așa-ziși lideri grandomani, ce se cred deținãtorii adevãrurilor absolute, unicii continuatori și deținãtori ai legitimitãții unor curente și ideologii politice din vremuri demult apuse.
În condițiile în care România este condusã de 22 de ani neântrerupt, de fii și nepoții komisarilor sovietici veniți pe tancurile sovietice sã intsaureze teroarea roșie comunistã, lipsa unei democrații reale se vãdește pe plan politic din ultimele evenimente la care asistãm. Aparența statului de drept și a soliditãții și stabilitãții unor instituții democratice se prãbușește în fața asaltului haitelor USL-iste, înfometate de putere și înfruptarea din banul public dupã îndelunga perioadã de abstinențã politicã la care i-a forțat votul popular negativ. Cu nimic mai breji, PDL-iștii în frunte cu Traian Bãsescu, au înșelat încã o datã speranțele românilor, jefuind România la fel ca și predecesorii lor.
În acest punct de rãscruce al Istoriei, este nevoie mai mult ca niciodatã de o reintoarcere la valorile morale care sã permitã întoarcerea de pe marginea prãpastiei și salvarea de la dispariție a României. Din pãcate, gradul de corupție sufleteascã și moralã a majoritãții românilor, modul în care foarte mulți dintre ei nu numai cã nu condamnã furtul, dar îl și acceptã cu justificarea: “dacã aș fi fost eu sau tu în locul lui, vrei sã spuni cã nu îți umpleai mai întâi tu buzunarele ?!”, demonstreazã justețea zicalelor: “Dumnezeu nu bate cu parul” și :”Fiecare popor își are conducãtorii pe care îi meritã”.
Ca sã meritãm mai mult, și mai bun, trebuie sã ne aplecãm asupra ființei naționale, sã ajutãm la elevarea fibrei morale a acestui popor, cu toate forțele noastre. Nu cu sloganuri și fluturãri de steaguri, nu cu partide și promisiuni demagogice, în care oricum nu mai crede nimeni, ci cu ceea ce ne este la îndemânã nouã, tuturor. Sã devenim noi înșine mai buni, iar prin aceasta modele demne de urmat, respectate, pentru cei din jurul nostru. Sã ne organizãm, sub nu conteazã ce forme sau formule, și sã începem sã educãm tineretul, sã redãm modele naționaliste atât de necesare, unei noi generații.
Aceasta este oferta noastrã “politicã”: sã ne unificãm eforturile individual sau colectiv (ONG-uri sau alte forme de personalitate juridicã) în acțiuni de educare și formare a spiritului civic. Sã facem sã renascã conștiința naționalã cu toate valorile ei perene: respectul pentru munca cinstitã, traiul onest, corectitudinea, respectul fațã de autoritate, curãțenia, bunul simț, ținerea cuvântului dat, punctualitate, vrednicie, pregãtire profesionalã, culturã, astfel ca fiecare la locului lui, sã devinã bun în ceea ce face.
În acest mod, vom putea oferi reperele corecte unor generații debusolate, tot mai prost educate, ce vin din urmã și constituie cetãțenii români ai viitorului.
Este o naivitate sã credem cã doar înființând un nou partid, cu oameni care nu au fãcut nimic pentru nimeni și nu au demonstrat cã pot nimic, aceștia pot primi încrederea românilor și investitura politicã prin vot.
Vremea vorbelor a trecut. Doar faptele mai pot schimba fața României, conștiințele și comportamentul românilor. Dacã vom polariza și uni eforturile persoanelor altruiste și ONG-urilor ce fac ceva cu adevãrat – fiecare pe bucãțica lui – dezinteresat, pentru România și români, iar aceastã mișcare va crește, ea va prinde forțã și va fi capabilã sã redea speranța românilor.
Un astfel de proiect nu poate da greș, cãci el transformã oameni și conștiințe. În acest moment, pentru a reuși, nu avem nevoie de locuri în Parlament și Guvern, ci doar de implicare și susținere cât mai mare pe segmentele de activitate pe care fiecare ONG participant la acest proiect și le propune. Dacã vom putea “salva” mãcar o parte din tineretul debusolat ce pãrãsește nãuc și fãrã nici o perspectivã de viațã bãncile școlii, avem o șansã realã de a schimba ceva pentru viitor. Cu siguranțã cã dacã acestor oameni le va fi de folos ajutorul primit cândva, și prin noi, nu vor uita acest lucru și vor susține un proiect politic pornit de pe o astfel de platformã, inclusiv cu votul lor de mai târziu. Pentru moment, am decis sã ne numim inițiativa drept Alianța Naționalã. Sub aceastã egidã se regãsesc organizații, dar și persoane ce doresc sã schimbe fața României, și chiar au fãcut ceva concret, pânã la acest moment. Cãci în zadar avem legi drepte, dacã oamenii judecã strâmb. În zadar ar fi sã avem politicieni corecți, dacã poporul nu îi urmeazã și nu îi apãrã în fața neocomuniștilor care au acaparat puterea politicã în România. Fãrã o renaștere moralã și spiritualã, la nivel național, visul unei Românii “precum soarele sfânt de pe cer” nu poate deveni realitate.
Mihai Rapcea
