Despre universul concentraționar sovietic s-a scris cam cât pentru o bibliotecã: studii, memorii, beletristicã. Probabil, însã, cã niciuna dintre titlurile acestei literaturi nu redau cu atâta putere ororile lagãrelor sovietice ca Drawings from the Gulag (Desene din Gulag), cartea lui Danzig S. Baldaev, fost paznic de închisori și lagãre pe întreg întinsul defunctei URSS.

Se spune cã o imagine face cât o mie de cuvinte. Sau chiar mai mult. Cartea lui Baldaev, apãrutã la Londra, în 2010, are 130. 130 de desene ale unui pictorial devastator despre istoria, particularitãțile și teroarea Gulagului încã de la începuturile lui, din 1918. Revista de istorie a BBC scria la apariția cãrții lui Baldaev cã are cele mai tulburãtoare imagini grafice realizate vreodatã despre Gulag.

Realizate în epoca despre care vorbesc, ilustrațiile lui Baldaev par ecouri ale scrierilor lui Aleksandr Soljenițîn, Varlam Shalamov sau Osip Mandelștam. Cu fiecare vinietã a sa, fostul temnicer redã istoriei câte un personaj (de la deținutul de duzinã, la cel mai violent tatuat mardeiaș) și câte o metodã de umilire a nefericiților ajunși în lagãrele comuniste.

Detaliile sunt incredibile și șocante. Baldaev surprinde disprețul și aroganța, dar și metodele de torturã și crimele în masã comise de executanții Moscovei, fãrã a scãpa  însã din vedere atrocitãțile comise de deținuți. Una peste alta, descrierea sa graficã oferã întregul tabloul orwelian al transformãrii acestor cetãțeni ai URSS în supraviețuitori sau victime.

La apariția cãrții, autorul nu era un debutant. Nãscut în 1925 la Ulan-Ude, în Buriația, o republicã din sudul Siberiei, Baldaev este trimis de NKVD, în 1948, dupã ce fusese înrolat și a participt la cel de Al Doilea Rãzboi Mondial, într-unul dintre cele mai rãu-famate locuri ale URSS: penitenciarul Kresty din Sankt Petersburg. Devine gardian.

La Kresty, sfatuit de tatãl sãu, un apreciat etnograf, se apucã sã studieze ți sã desenze tatuajele infractorilor, preocupare despre care aflã și ofițerii serviciilor secrete. În mod surprinzãtor, aceștia se aratã interesați de munca suplimentarã a lui Baldaev și îi propun un târg: sã cãlãtoreascã prin pușcãriile Uniunii Sovietice pentru a-și completa colecția. Baldaev acceptã și pleacã în ciudatul pelerinaj. Devine, astfel, martor direct la cele mai brutale realitãți ale Gulagului și are ocazia sã cunoascã, de pe ambele pãrți ale gardului de sârmã ghimpatã, o lume inaccesibilã, total închisã.

Periplu sãu a durat mai bine de 50 de ani, perioadã în care Baldaev strânge o colecție impresionantã de imagini și desene. Publicã, în trei volume, Russian Criminal Tattoo Encyclopaedia, operã care s-a bucurat de un real succes. Documentarea, însã, l-a ajutat sã consemneze grafic și realitãți interzise. De aceea, scriu cei de la BBC History Magazine, Baldaev este un caz aparte și relativ puțin studiat: un disident „sub acoperire” care lucreazã direct cu serviciile secrete.

Fãrã îndoialã, Desene din Gulag nu este o carte ușoarã, realismul brutal al ilustrațiilor lui Baldaev indispun, fac lectura inconfortabilã. Dincolo de aceastã impresie, cartea transmite, totuși, și o generozitate fațã de istorici. Pentru cã, la urma urmei, întrebarea pe care și-o poate pune orice cititor este dacã descrierile grafice ale lui Baldaev servesc sau nu interesele istoriei.

The Observer susține cã existã câteva precedente artistice puternice care vin în sprijinul lui Baldaev. Bunãoarã, Dezastrele Rãzboiului, seria de 82 de desene ale lui Goya, consemneazã atrocitãți comise din rațiuni politice într-o manierã similarã anticipând concepția modernã despre formele de rãzboi. Apoi, sunt gravurile macabre ale lui Gustave Doré despre Infernul lui Dante, serie care a oferit posteritãții curajul necesar pentru a contempla opusul raiului.

Așadar, rãspunsul la întrebarea privind rostul istoric al desenelor lui Baldaev este simplu: dovezile anuleazã miturile, folclorul, ficțiunea, dar mai ales formele de negare a celor întâmplate în lagãrele sovietice.

Mai este, însã, și un aspect funcțional, dat de latura artisticã a ilustrațiilor: Baldaev conferã desenelor sale despre torturile, abuzurile sexuale și restul formelor de umilințã practicate în lagãre, un anume echilibru între grotesc și realitate, reușind astfe sã amplifice durerea, suferința transmisã, chiar mai mult decât ar putea-o face un o fotografie, considerã scriitoarea americanã Lisa Hayden Espenschade. În plus, continuã ea, meritul extraordinar al cãrții este acela cã salveazã memoria unei realitãți, redã ceea ce s-a întâmplat acolo descriind lucruri oribile și inimaginabile pe care niște oamenii le-au fãcut altor oameni.

  Pregãtirile pentru moartea prin înghețare a unui borfaș care și-a pierdut propria viațã la cãrți.   Șefii de gașcã erau la fel de privilegiați ca birocrații moderni. Recidiviștii erau cu trei trepte deasupra „dușmanilor poporului” în ierarhia penalã. De regulã, nu munceau și se țineau de mici mangleli. Ei erau infractorii care ajutau la eliminarea „dușmanilor poporului”… În lagãrele lui Stalin, borfașii omorau deținuții, cu complicitatea administrației, prin electrocutare, spânzurare sau decapitare. La ordinul procurorului general Vișinsky, orice metodã era „bunã” pentru a-l face pe cel anchetat sã vorbeascã. NKVD-ul folosea metode de torturã brutale, folosind pompe, ciocane de lipit, sticle (bãgate în vagin sau în anus) și șobolani (puși într-o gãletã fierbinte sub fesele victimei). „Dușmanele poporului” erau examinate dezbrãcate, înainte de a fi trimise într-un anumit lagãr. Cele care acceptau sã devinã sclave sexuale ale administrației primeau munci mai ușoare. Celelalte erau trimise la munci grele sau închise în celulã și torturate prin înfometare. La interogatoriu.
La un al treilea nivel al interogãrilor, femeile erau duse în celulele cu deținuți de drept comun, unde erau umilite și violate. Dupã aceea, cele mai multe dintre victime se sinucideau. Gardienii lagãrelor vindeau „bunãciuni” infractorilor în timpul transporturilor. Femeile din Germania, Polonia și Țãrile Baltice erau special „evaluate” și violate în grup. Unii dintre bandiți aveau 2-3 astfel de femei „în proprietate”. Din cauza suprapopulãrii orfelinatelor speciale, în care se aflau odraslele „trãdãtorilor patriei”, copiii „dușmani” erau executați. Motivul: la majorat ar fi putut deveni o amenințare pentru regim.

sursa: romanialibera.ro

]]>