Potrivit Associated Press, savanþii din colegiul din Darmut, Hannover a ajuns la concluzia cã pentru autoimpunerea toleranþei ºi inhibarea rasismului latent, creierul omului depune eforturi foarte mari, diminuându-ºi capacitatea intelectualã. Chiar dacã omul considerã cã acceptã persoane de altã culoare, el este nevoit sã se suprasolicite în momentul în care priveºte un „obiect” de altã rasã sau imaginea acestuia. Aceastã obosealã se exprimã prin diminuarea capacitãþilor intelectuale. Astfel, în societãþile „corecte politic”, unde intoleranþa este consideratã o crimã, persoanele care încearcã sã-ºi impunã în mod artificial emoþii pozitive în legãturã cu persoane de altã rasã sau etnie, îºi diminueazã în acest fel capacitatea creierului. Afirmaþiile savanþilor sunt confirmate de rezultatele unor experimente la care au participat 30 de reprezentanþi ai rasei europeide. Voluntarii au fost plasaþi sub un scanner, propunându-li-se sã priveascã imagini cu reprezentanþii diferitor rase. Imaginile era prezentate de o persoanã de culoare, cu care participanþii la experiment au fost extrem de gentili. Potrivit rezultatelor scanerului, în timpul comunicãrii cu aceastã persoanã, precum ºi în momentul demonstrãrii imaginilor, marea majoritate a participanþilor aveau înregistratã o activitate neuronalã sporitã. Persoanelor care au înregistrat cea mai mare activitate neuronalã i-au fost propuse o serie de teste de culturã generalã, înregistrând rezultate mult mai slabe decât înainte de scanare. Savanþii din alte universitãþi considerã cã rezultatele acestor cercetãri sunt interesantã dar periculoase. „Nu vreau critic cercetarea propriu-zisã, însã de aceste rezultate ar putea sã fie interpretate greºit. Unii ar putea sã înþeleagã cã o comunicare cu negrii este dãunãtoare”, a declarat profesorul Richards de la Universitatea din Staffordshire.]]>