Cât o să ne mai țină pandemia în case ?!

Timid, dar implacabil, oamenii încep să spere, iar speranța este inamicul panicii. Iar panica și disperarea începe să se transfere în rândul celor care au investit în pandemie, cum investeau unii pe vremuri în Caritas: frica că o să se termine pandemia iar ei n-o să mai apuce să livreze măștile, combinezoanele și spirtul cumpărate din Turcia sau China; frica că o să rămână cu ele pe stoc, iar Statul Român, Spitalele, Instituțiile publice, nu o să le mai achite milioanele de euro pe care sperau să le câștige din aceste intermedieri. Am convingerea că a fost o presiune extraordinară pe Orban, pe Iohannis, să prelungească starea de urgență. Presiune nu din partea Organizației Mondiale a Sănătății sau a  medicilor. Presiunea a venit din partea tuturor căpușelor afiliate partidelor parlamentare. Tocmai de aceea, parlamentarii de toate culorile au votat în bloc prelungirea pandemiei, în ciuda dovezilor că în România nu prea se mai moare de covid. Cum să oprim pandemia, tocmai acum, când au sosit bani de la UE, de tocat pe pandemie ?! Pandemia trebuie să continue pentru că sunt mult prea multe interese în joc: dacă oamenii stau în case, nu se pot opune tăierii de păduri, nu pot filma din trafic camioanele cu lemne, nu se pot opune extinderii pe șest a rețelelor 5g, nu se pot duce peste firmele care ard la marginea orașelor, gunoaie aduse din minunatul Occident. Finanțele câștigă din amenzi, până și armata profită să își efectueze zborurile, fără să mai dea socoteală pentru ce și cât… Deci toată lumea are de câștigat. Toată lumea, mai puțin cetățeanul. El trebuie să stea în casă, să trăiască din făina, mălaiul și uleiul cumpărate acum o lună. Iar în vremea asta, toată lumea își ia partea, toți câștigă în fiecare zi de pandemie și carantină ce trece, pe seama fricii și delăsării cetățeanului. De aceea, “pandemia” nu se va termina prea curând. Nu se va termina până nu își termină unii de făcut afacerile veroase pe seama pandemiei, chiar dacă pentru asta vor trebui inventați morți. Paradoxal, presa independentă reușește să mai ridice câte puțin vălul secretului de pe afacerile pandemiei, expunând fața comercială a problemei, însă cine să o vadă ?! O vedem noi, cetățenii, căci instituțiile precum DNA-ul sau DIICOT-ul au fost “pacificate” și s-au reprofilat pe rebusuri și solitaire de când Laura Codruța Covesi a dispărut din peisajul justiției românești. Singura șansă să terminăm mai repede cu carantina este să o “ucidem” cu umorul ce ne-a salvat de “carantina” comunistă pe vremea lui Ceaușescu. Căci rezistența psihologică a românului se bazează în enormă măsură pe bancuri, pe glume, pe ridiculizarea reprezentanților Puterii. Umorul dizolvă frica, reaprinde curajul de a spune lucrurilor pe nume, mai întâi în glumă, apoi mai apăsat. Regimul ceaușist nu a căzut datorită lui Iliescu, ci a fost demolat psihologic de hazul de necaz făcut de românii refugiați în case, terorizați de securitate. Fără rezistența morală a lui Bulă, românii n-ar fi avut tăria și curajul să iasă în stradă în 89, să conteste dictatura cismarului. Astăzi, prevăd că același umor incorigibil ne va ajuta să depășim frica de noul securist social invizibil, covidul. Fie ca acest Paște să fie similar Crăciunului din 89, când românii ieșiți din case, au ucis frica și și-au recâștigat libertatea !]]>