Text remarcabil despre APOCALIPSA – VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE

Viziunile Staretului rus Antonie (I) Staretul Antonie a fost un batran duhovnicesc, preot de mir de rang inalt care a slujit, dupã detenþia din lagãrele sovietice, în parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei ºi care s-a învrednicit de douã viziuni de la Dumnezeu despre timpurile de la urmã (avea in jur de 100 de ani la data acestor convorbiri, al carei an este neprecizat, dar este foarte aproape de zilele noastre), iar la scurt timp a trecut la Domnul. Sursa originala de unde a fost preluat textul o constituie cartea: Convorbiri duhovnicesti si invataturi ale Staretului Antonie de Pr. Alexander Krasnov, care este disponibila si in limba engleza,online. “Pe la inceputul anilor ‘70, in vremea oficierii Dumnezeiestii Liturghii, am avut parte de prima viziune. Si iata cum a fost. In vremea aceea, a inceput atractia fata de Occident si, respectiv, dispareau trasaturile proprii slavilor: simplitatea, ospitalitatea, lipsa lacomiei de bani. Lacomia banilor (iubirea de argint), de altfel, este pusa in capul unghiului noii conceptii despre lume: banii si lucrurile sunt mai presus decat moralitatea, spiritualitatea. Cel mai groaznic s-a intamplat sa fie ca modul de viata al oamenilor ce-si zic ortodocsi, adesea, dintre cei care urmeaza cu ravna randuielile bisericesti, devine ca si al paganilor din jurul lor! Aceeasil ipsa de modestie in viata de zi cu zi, aceleasi tendinte de a face cariera, de a ocupa o pozitie inalta in societate. Pentru copiii din familiile de credinciosi deja nu mai este chinuitoare intrarea in randul pionierilor, ale comsomolului, ale partidului. Iar justificarea le e la indemana: “dar cum se poate fara aceasta, doar nu traim in pustiu, ci intre oameni. Si-apoi, cand vine vorba de pacat si incerci sa intelegi, totul este pacat, asa ca vom merge si ne vom pocai“. Atare atitudine usuratica a provocat mare ingrijorare pentru insasi posibilitatea mantuirii. Eu reciteam Evanghelia, indeosebi pasajele despre vremea de la urma, Apocalipsa: nu ma lasa in pace intrebarea despre pustiul in care oamenii trebuie sa fuga. Si iata ca vad o mare multime de oameni ce calatoresc. Unii se pare ca nici nu merg, unii chefuiesc, altii desfraneaza, altii le fac rau oamenilor, dar, in egala masura, aceasta miscare ii atrage inainte, ca un rau. Toti sunt foarte diferiti, fie mireni, fie clerici, militari, politicieni, toti, toti. Cea mai mare parte dintre oameni pur si simplu o iau inainte si numai unii merg linistit. In calea lor e o prapastie infricosatoare, prapastia ce duce in iad. S-ar parea ca toti ar trebui sa se prabuseasca in ea, dar nu. O mare parte de oameni, e adevarat, se prabuseste. Vad cum ii trage acolo, pe unii,automobilele, pe unii, chefurile, pe unii, banii, pe unii, hainele scumpe. Unii insa trec linistit peste aceasta prapastie, chiar pe deasupra ei, s-ar putea spune. Cate cineva nu se prabuseste, dar se lasa in prapastie – barbati luminosi ii ajuta sa iasa, ii sustin. Se prabusesc nu numai bogatasii, dar si oameni care, in mod evident, nu dispun de cine stie ce mari bogatii. Dar toti au un singur idol – pofta lumeasca. Era ingrozitor. Din prapastie se auzeau nu gemete, ci urletul celor nimeriti acolo si se simtea duhoare. Nu era pur si simplu un miros,nu. Asa cum buna mireasma nu poate fi descrisa, nu mireasma florilor sau a ierbii, ci mireasma harului daruit de Dumnezeu, pe care o raspandesc moastele, icoanele facatoare de minuni. Putoarea iadului nu e pur si simplu un miros urat, cum ar fi mirosul de pucioasa, ci senzatia groazei si a neputintei intoarcerii, intr-un cuvant – iadul. Si iata un pustiu. Acolo, pe pustnici ii ispitea ucigasul, incercand sa le trezeasca patima agonisirii, poftei trupesti, mahnirii. Multi cadeau, multi. In acelasi timp, cati domni si cati puternici ai acestei lumi s-au mantuit si nu doar s-au mantuit, ci au si fost proslaviti de Biserica, cu sfintii: ei aveau totul, insa inima lor nu apartinea putreziciunii lumii acesteia, ci celor ceresti. Timpul nostru prin aceasta e infricosator : ispitele il pandesc pe om la orice pas si, de cele mai multe ori, sunt dintre acelea pe care si sa le intelegi e greu. Cati oameni vin la mine, mi se pare ca pe toti ii intereseaza una si aceeasi intrebare: cum sa se mantuiasca, cum sa procedeze intr-o situatie sau alta? Dar poti oare sa iei binecuvantare pentru orice fapta pe care o faci nu numai in decursul unei zile, ci macar a unei luni?! Inseamna ca trebuie sa ne inchipuim caile ispitei, orientarile sale de baza. Dar ele sunt neschimbate de la facerea lumii, pentru ca diavolul nu este creator. Alta e ca, pe parcursul a mii de ani, el a acumulat experienta, iar acum propunerile lui pentru omenire de a se cobori la el in iad au devenit mult mai viclene; in esenta, lumea actuala e toata o propunere a lui. Propunere, pentru ca el nu te poate obliga, nu-i sta in puteri, dar sa inveleasca pacatul intr-un ambalaj atragator pentru om, aceasta da, poftiti, slugile intunericului va stau mereu la dispozitie: “Ce poftiti?” O alta deosebire a zilelor de azi e apropierea grabnica a antihristului. Multi oameni duhovnicesti spun ca el deja s-a nascut. Despre aceasta e greu de judecat. Vrajmasul e viclean, e viclean chiar si cu cei care il slujesc. Dintre ei, multi s-au considerat antihristi, erau asa in esenta conceptiilor lor despre lume, a faptelor lor, dar nu era cel despre care a vorbit Biserica. Poate ca s-a si nascut, poate ca nu, nu aceasta e intrebarea. Cand Sfantul Ignatie (Briancianinov) a fost intrebat despre venirea antihristului el a raspuns ca nu exista o data fixa, ca venirea antihristul;lmui o determina oamenii cu rautatea lor.Iata ca acum este timpul ultimelor pregatiri pentru venirea lui. E de fata si concentrarea puterii mondiale, el nu va fi doar conducatorul unei singure tari, ci al intregii lumi, si este necesara “indobitocirea” omenirii. Dar pana si aceasta e cam putin pentru a pune toata omenirea in genunchi. Trebuie creat un astfel de sistem de viata, a carui oricat de mica incalcare ar conduce la urmari catastrofale pentru omenire – foame, frig, distrugere. Si sistemul acesta se creeaza acum. Cum se va intampla aceasta vedem mai tarziu, dupa cativa ani”.   A doua viziune a Staretului Antonie. Invataturi “Greu mi-a fost sa inteleg acei ani ai aparentei bunastari sovietice. Nu m-am gandit atunci ca am sa ajung in anii cand voi vedea implinindu-se multe dintre cele ce am vazut. Asadar, cum am mai spus, a doua viziune n-a fost prelungirea celei dintai, nu. Si, in timp, s-a produs destul de tarziu, si dupa continut e destul de deosebita. Prima viziune e, in felul sau, o povata, o inteleptire, parca. Am cerut un raspuns si l-am primit.A doua viziune e de cu totul alt gen, e cu totul altfel, pot spune. Eu nu am cerut nimic, a fost dat de sus sa vad despre ce ma intrebau oamenii care veneau la mine. Daca prima viziune putea fi povestita, mai mult sau mai putin, cu exactitate, a doua, in principiu, este imposibil de povestit. Eu, parinte Alexandru, in general, pentru prima data incerc sa iti expun acestea cat de cat consecutiv, ori sa le sistematizez. Si anume sa expun intr-o anumita ordine, ci nu asa cum mi-a fost mie dat sa vad. Caci mi-a fost dat pentru vesnic folos, pentru tine si enoriasii tai, banuiesc, intr-o alta consecutivitate. Pana la aceasta, tot ceea ce mi-a fost dat sa vad am folosit doar pentru a raspunde la intrebarile pline de nedumerire ale credinciosilor. Vreau sa mai spun cateva cuvinte, nu despre viziune, ci despre creatie, ca sa poata fi mai bine intelese cele ce vor urma. Dumnezeu creeaza tot ceea ce este viu intr-un sistem unitar, foarte dur. Tot universul este absolut legat, prin fiece actiune, pana in cele mai mici amanunte, de cea mai umila parte a sa, iar pentru o fiinta rationala cum este omul, chiar si printr-o actiune ce nu face parte din lumea materiala – gandul. Faptele fapturilor inferioare nu pot aduce nici o dauna universului. Ele sunt limitate la propriile instincte si acelor asemenea lor, la fel si prin proprietatile de autoreglare a naturii insasi. Altceva e omul. El este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si oricat am polemiza despre ce este chip si ce este asemanare, despre ce se sterge si ce nu, cu ce este inzestrat omul de la nastere si ce e chemat sa agoniseasca pe parcursul intregii sale vieti,in cazul de fata important este altceva – faptele sale, atat in lumea materiala, cat si in cea nevazuta, cum se reflecta ele asupra mediului inconjurator, asupra mediului in care traieste, cat si asupra intregului univers. Nu Dumnezeu a sters de pe fata pamantului Sodoma si Gomora, ci oamenii care s-au dezis de pronia Creatorului. Spun despre aceasta pentru ca toate nenorocirile ce au sa se intample cu natura si cu omul nu sunt o urmare a maniei lui Dumnezeu, pentru ca El este Atotiubitor si Atotmilostiv, ci sunt urmare a actiunilor atotdistrugatoarea omenirii insasi.Iar acum vreau sa vorbesc propriu zis despre viziune, despre ceea ce ii asteapta pe toti, din pacate, intr-un viitor nu prea indepartat, iar unele lucruri se si intampla chiar in momentul de fata. Asadar, iata ce am vazut eu despre viitor.Intai de toate, tot felul de catastrofe tehnologice. Sistemul de viata creat de om este, in esenta, satanic si, pentru ca vine in contradictie absoluta cu legile lui Dumnezeu, va incepe incetul cu incetul sa se distruga. Vor cadea avioane, se vor ineca corabii, vor exploda centrale atomice, uzine chimice. Si toate acestea pe fundalul unor fenomene naturale, care se vor intampla pe tot pamantul, dar mai ales in America. Uragane de o forta nemaivazuta, cutremure de pamant,secete nemiloase si, invers, ploi torentiale, ce vor aminti de potop. Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma contemporana- New York-ul. Nu va ramane farar asplata nici Gomora- Los Angeles-ul.Se pare ca greu va fi de gasit pe pamant un loc unde omul se va simti linistit, in deplina siguranta. Omul isi va gasi linistea numai nadajduind in Dumnezeu,pamantul nu il va mai putea ocroti. Cele mai grele urmari ale dezlantuirilor naturiile vor avea de suportat orasele, pentru ca ele s-au rupt cel mai mult de ea. Un singur turn babilonian distrus, o casa contemporana, un bloc si iata – sute de morti fara pocainta, fara impartasanie, sute de suflete pierdute. Aceste case construite pe pari, care sunt, in esenta, niste sageti ce au strapuns pamantul, ca si cum s-ar indrepta incolo, catre iad; ele le vor aduce oamenilor moartea grozava sub ruine. Si cel care va ramane in viata ii va invidia pe cei care au murit intr-o clipa, pentru ca soarta lui e si mai inspaimantatoare- moartea de foame si prin asfixiere.Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara. Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri. Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile,ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi.Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite,arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sa se descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri,vor fi varsari de sange. Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii . Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul luiDumnezeu: “Cresteti si va inmultiti“. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul. La inceputul povestirii am rezumat tot ceea ce a precedat toate acestea, si nu intamplator. Foarte des, mai bine zis, aproape intotdeauna, de dupa lucrurile marunte nu le distingem pe cele cu adevarat mari. In sensul acesta, nu observam cum un mic pacat incalca legile fundamentale ale lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat lumea aceasta si, ca un Creator, a creat-o in deplina armonie cu Sine. Va amintiti cuvantul spus despre lumea abia creata: “E buna!” Dumnezeu a spus aceasta, Dumnezeu cel Atotsuficient, Atotiubitor, Atotputernic,Atotdesavarsit, Creatorul Atotmilostiv a gasit creatia ca este buna, adica lumea se afla in armonie cu Binele, cu Dragostea, pentru ca Dumnezeu este Dragoste.Omul este singura fiinta capabila sa influenteze existenta lumii, cununa creatiei,creata de asemenea dupa chipul si asemanarea Binelui si a Dragostei. Si poruncile care i-au fost date de catre Creator nu sunt nimic altceva decat niste indrumari pentru o viata linistita si fericita, in armonie cu El. Tot ce vine in contradictie cu aceste porunci este pierzator pentru lume, pentru tot ce este vital pentru ea, care depinde de ea.Toate incep parca de la niste fleacuri: de la o rochie mai libertina, de la invatamantul colectiv al fetelor si al baietilor, si nu sub indrumarea unei fete duhovnicesti, ci sub cea a unui invatator mirean. Degraba si acest nume se va sterge, ramanand tot unul invatator [profesor]! Invatator de ce si a ce? Multi dintre acesti invatatori, in general, sunt din punct de vedere moral uzati. Altii nu stiu si nici nu vor sa stie nimic despre regulile de convietuire in aceasta lume creata de Dumnezeu. Ce-i pot invata ei pe altii? Ii invata despre lume, insa nu ca o creatie a lui Dumnezeu, ci pentru a trai intr-o lume supusa unor duhuri diavolesti! Iata putinul din care reiese multul. Pervertirea moralitatii. De cate ori a incercat satana s-o faca generala,atotcuprinzatoare, s-a ciocnit de fiecare data de demascarea amenintatoare a Bisericii. Dar pentru duhurile intunericului cea mai groaznica este demascarea,scoaterea la lumina. Precum hotul se furiseaza in intuneric, fiindu-i frica de lumina, asa si invaziile dracesti sunt mai eficiente si mai ispititoare cand lipseste lumina adevarului. Lumea e in intunericul placerilor unei duzini de tari“dezvoltate”, pe care vrajmasul le-a ales ca sprijin in misiunea de innebunire a intregii lumi. Arma principala in aceasta afacere este lozinca libertatii. Cat sangea fost varsat in revolutii si rasturnari de putere, in actiuni sociale si pseudoreligioase, rafuieli politice si mistice pe altarul diavolului “libertate”! Acesta este el, diavolul rasculat si invins, zidirea care a vrut sa ia locul Creatorului-acesta este cel mai de seama iubitor de libertate. Si “libertatea” lui nu e capacitatea daruita omului de a fi desavarsit in virtuti. Nu, “libertatea” lui sunt cele mai grele lanturi, al caror scop e ca, lipsindu-l pe om de orice posibilitate de a alege intre bine si rau, sa-i lase liber doar drumul spre iad. (…) Esenta acestei miscari e sa faca drum, intai de toate pentru tineri, catre satan.Observati, parinte, un drum intr-un singur sens. Incearca sa te opui: imediat vei fi stopat. Biserica Ortodoxa – ea nu-i lasa pe toti sa doarma linistit. Toti catolicii sunt gata pentru orice, ei primesc civilizatia draceasca, “progresul”. Sustinand sionismul, ei spun, de fapt, “da” venirii lui Antihrist.Si am vazut eu cate incercari face raul mondial pentru a pata Sfanta Biserica,preacurat Trupul lui Hristos! Intai de toate o vor defaima in toate ziarele, la radiosi televiziune. Iudei cu nume slave vor defaima in fel si chip clerul si pe crestini,isi vor bate joc de randuieli, de posturi, de modul de viata, de tot ceea ce a fost intotdeauna baza viabilitatii poporului. Chiar in Biserica, in mediul duhovnicesc vor patrunde mii si mii de distrugatori catoliciti ai Ortodoxiei. Aparent evlaviosi,duhul lor e altul, strain, si poporul va parasi lacasurile lor. Vor sta restaurate si proaspat construite, dar pustii. Unde va straluci luminita adevaratei sfintenii si credinciosiei duhului credintei stramosesti? Dar cine cauta gaseste. Nimeni nu se va putea indreptati spunand: “Doamne, am cautat dar n-am gasit!” In intunericul necredintei si al ateismului, pe tot pamantul ard luminitele adevarului.Si vor fi prigonitii si stramtorati dreptii slujitori ºi supuºi hulelor de tot felul. Slugile diavolului nu se vor sfii nici sã ucidã, dacã va îngãdui Dumnezeu unui cuvios sã primeascã cununa muceniceascã. Mulþi vor fi ei, drepþii mucenici ai timpului de pe urmã! Dar cei de duh strãin îºi vor aºtepta conducãtorul, pe antihrist. ªi lor însã li se va mai oferi posibilitatea de a se salva, adicã sã-ºi dea seama cine este el, numai cã puterea ºi banii le vor închide multora ochii. Cumplite vremuri! Dar toate încep de la mãrunþiºuri. Clerul a încetat sã mai poarte hainele cuvenite cinului. De acum ºi bãrbile rase, dupã moda catolicilor ºi a protestanþilor, nu mai stârnesc mirare.A doua „libertate”, umflatã în fel ºi chip, e libertatea pervertirii moralitãþii. Din pãcate, oamenii au primit-o ºi ea a devenit o parte organicã a zilelor noastre. Desfrânarea nu mai e desfrânare, ci emancipare sexualã (uitaþi-vã cum ascundevrãjmaºul fapta dupã cuvinte, la prima vedere, frumoase: nu desfrânare, ci sex;nu hoþie, ci expropriere º.a.m.d.). Coruperea începe la cea mai fragedã vârstã,educând, chipurile, cultura sexelor ºi a relaþiilor dintre ele. Vor începe (iar pealocuri aceasta deja se întâmplã) sã le arate copiilor corpuri dezgolite, actul sexual în desfãºurare, aprinzând poftele, lãsând aceasta sã treacã drept ceva normal. Cãrþile ºi televizorul vor fi pline de oameni goi, scene groaznice de desfrânare.Dezgolirea din zilele noastre e doar începutul. Scopul e mult mai spurcat:grãdinile Astartei ºi ale lui Baal, unde se împerecheau ameþiþi de bãuturã ºi de droguri sute ºi sute de pãgâni. Iatã acolo, spre închinare dracilor, târãsc lumeal uptãtorii pentru libertate. De cine eºti învins, aceluia îi eºti rob. De aceastã robie în ambalaj de libertate se lasã ispitiþi oamenii.Dar ºi desfrânarea propriu-zisã le pare puþinã slugilor întunericului. Ca o manifestare a culmii iubirii de libertate, a descãtuºãrii gândirii, se va servi sodomia ºi zoofilia. Propagarea acestei scârboºenii va atinge proporþii de necrezut, poate mai mult chiar decât coruperea sexualã. Cazurile cãsãtoriilor între homosexuali vor beneficia de tot atâta publicitate ca ºi inventarea, pe timpuri, a antibioticelor! Sodomiþii vor apãrea peste tot: vor fi artiºti, întâi de toate,politicieni, administratori.Pãcatul sodomiei va deveni eticheta viitorului apropiat. Deja acum au loc orgiilelor sãlbatice, carnavalurile anuale în America. Toate astea se vor întâmpla ºi la noi, într-un chip nu mai puþin respingãtor. Toþi cei care se vor împotrivi acestei invazii drãceºti vor fi declaraþi potrivnici ai libertãþii altora, înapoiaþi ºi persoane antisociale, fiindcã toate statele, în fruntea activitãþilor lor, pun nu apãrarea moralitãþii, ci apãrarea libertãþilor drãceºti.Anume drãceºti, pentru cã nici acum nu prea întâlneºti o publicaþie ortodoxã,decât cele propriu-zis bisericeºti. Iar la televiziune, arhiereii au acces numai de sãrbãtorile cele mari. Câte prostii se scriu ºi se spun, dar nu e nicio confruntare de idei, puncte de vedere privitor la concepþiile despre lume. Bunã libertate, când poþi numai sã-þi baþi joc de sfinþenie! Restul e tabu. Dar ºi aceasta s-a început de la fleacuri ºi, vai, ce demult. S-a început aceasta odatã cu transmiterea ºcolilor parohiale în administrarea zemstvelor, a puterii laice. ªi au mers acolo ateii ca sã educe cadre pentru revoluþia din 1917!Tinerii, nimerind sub puterea satanei, din cauza pãcatelor sãvârºite, ameþiþi de bãuturã ºi droguri, nu vor putea rezista ultimei chemãri cãtre iad a ucigaºului din veac ºi îºi vor pune capãt zilelor. Numãrul cazurilor de suicid va creºte peste mãsurã. ªi va creºte într-atât, încât nu va mai trezi mirarea nimãnui, ca o consecinþã fireascã a celor ce se petrec. Cu atât mai mult cu cât numãrul celor care suferã de boli înfricoºãtoare, ca rezultat al plãcerilor desfrânate sau al necumpãtãrii, va fi atât de mare, iar suferinþele acestora – atât de groaznice, cã sinuciderea va pãrea societãþii ceva de genul unui act caritabil. Vor ajunge pânã acolo încât vor propune oamenilor aceastã cale, fapt ce s-ar explica doar într-un singur fel – totul este orientat spre pierderea sufletelor rãtãcite. O altã înfricoºãtoare ºi drãceascã capcanã va fi îndemnarea oamenilor cãtre câºtiguri, cãtre mãrirea veniturilor personale. Aceastã patimã a iubirii de avuþie este pãguboasã, ca orice necumpãtare. Iar necumpãtarea duce la distrugerea naturii, în orice sferã ar fi câºtigaþi aceºti bani, ºi se reflectã asupra mediuluiînconjurãtor. A doua parte a acestei capcane constã în folosirea acestor bani, a acestor mijloace. Mai repet încã o datã cã acest sistem de viaþã e nemaipomenit de fragil, monstruos de fragil. Deci ºi folosirea de cãtre oameni a banilor e supusã acestei fragilitãþi. Ce prezintã, în sine, banii actuali? O înºelare, o fantomã, o iluzie, ca ºi acele„minuni” diabolice. Toatã tehnica produsã devine ceva semnificativ doar înprezenþa a o mulþime de „dacã“: dacã este combustibil, dacã sunt piese de schimb etc. Pe lângã toate acestea, automobilul modern, în absenþa unor ateliere specializate, nici nu poate fi reparat! înseamnã cã, în cazul în care dispare un„dacã”, toate acestea devin o grãmadã de metal inutil. Exemplul este de faþã: ce are un þãran acum mai de preþ – calul ºi vaca.Iar mai departe e ºi mai ºi: cea mai mare parte de bani se pãstreazã fie la bancã,fie în hârtii de valoare. Vor dispãrea aceste bãnci, vor da faliment, ca sã poatã fiîngenuncheaþi oamenii. Vor dispãrea într-o clipitã; asemenea repetiþii au mai avutloc ºi cu destul succes. Iar întreprinderile se vor stopa din cauza cataclismelor naturale ºi a rãzboaielor. ªi cu ce se va alege omul? Cu o groazã de lucruri inutile, pentru achiziþionarea cãrora s-au cheltuit ani de viaþã, a cãror valoare e destul de relativã chiar ºi într-o lume mai reuºitã, iar într-o lume a catastrofelor e praf, e nimic.Îmi amintesc cã femeile mã întrebau: sã ai în casã covoare ºi cristaluri e pãcat sau nu? Toatã Uniunea a grãmãdit acestea prin case, chiar mai mult decât a avut nevoie. ªi mai departe? Iar acum imaginaþi-vã cã se deconecteazã electricitatea, gazele ºi cãldura. Pe ce va schimba omul covoarele ºi cristalul?Pentru un topor ºi o sobã? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o sutã, poate.ªi dacã a venit vorba de lucruri, cât de raþional era construitã lumea pânã la nebunia secolelor 19 ºi 20. Hainele se fãceau trainice, de nãdejde. Se depunea efort pentru a le face ºi se întâmpla sã le rãmânã ºi nepoþilor, într-atât îºi preþuiau oamenii timpul! ªi timpul, poate de aceasta, le ajungea pentru toate, sã dovedeascã ºi la câmp, ºi la bisericã, ºi de sãrbãtori sã stea cu rudele la masã.Dar acum? Încãlþãmintea – pentru un sezon, hainele – pentru douã, ei hai, trei!Dar nu mai e timp pentru rugãciune, nici pentru bisericã – lasã cã mã rog acasã-, nici pentru copii. Din pãcate, aceºtia cresc fãrã supraveghere, pãrinþii doar sunt preocupaþi sã câºtige bani.În schimb, nu trãim mai rãu decât alþii. Dar trãim?! Trãieºte doar omul liber, iar cel din robie, robul, doar existã. Dumnezeu L-a dat pe Fiul sãu Unul Nãscut ca sã ne scoatã din robie, din robia pãcatului ºi a patimilor, iar noi, ca evreii ieºiþi din robia egipteanã, cârtim ºi vrem înapoi, în captivitate. Las’ sã ne moarã copiii ºi apropiaþii sã fie umiliþi, numai supa sã fie la vreme! Numai cã supa aceasta e tocmai caºcavalul din capcanã. Când uºa s-a închis, iar caºcaval mai este,ºoarecele oare ºtie cã s-a prins? I-a venit ceasul, dar caºcaval mai este ºi el îl roade cu râvnã, fericit de prânzul cãzut nu ºtiu de unde! Dar cel ce a pus capcana a auzit cum s-a închis uºa ºi ºtie cã jertfa e acolo. El poate veni îndatã sã ucidã victima, dar o poate lãsa sã-ºi digere în voie prânzul. Pentru moment,poate cã îi va fi strâmt, iar apoi se va obiºnui. Þi-e foame? Mai ales cã nici nu te ucide. Iar sfârºitul e bine ºtiut. Bãnuiesc cã ºi ºoarecele îºi dã seama de aceasta.Da, cumplite vremuri. De exemplu, ultimul rãzboi, de ce s-a dezlãnþuit? Iatã:Hitler, rãzboinicul popor german, refacerea Europei ºi a lumii. Comuniºtii mai adaugã la aceasta imperialismul ºi lupta pentru colonii. ªi încã multe altele,numai cã nu aceasta conteazã. Este, mai curând, vorba despre posibilitatea de a centraliza puterea, puterea asupra întregii lumi. Orice copac se cunoaºte dupã rod; orice þi-ar spune vânzãtorul de puieþi de la piaþã, vei afla ºi vei preþui totul abia atunci când, în sfârºit, vei culege rodul. Dar care sunt roadele rãzboiului?Milioane de ortodocºi omorâþi ºi schilodiþi, atât în Rusia, cât ºi în Balcani.Principalul bastion al Ortodoxiei la sud-vest, Serbia, a ajuns în mâinile croaþilor, a catolicilor – Iosif Broz Tito e croat ºi Croaþia devine cea mai dezvoltatã republicã.Regiunile ortodoxe ale Iugoslaviei nu sunt doar în uitare, ci Kosovo se populeazã intens cu musulmani, precum astãzi Rusia ºi Moscova.Alt bilanþ e Israelul. Propaganda a fost astfel organizatã ca sã se creadã cã principalele victime ale rãzboiului au fost evreii ºi nicidecum slavii sau, sã zicem,francezii. Revenind la Balcani, pentru Tito au luptat sârbii, croaþii au fost cu nemþii, iar, în fine, au câºtigat croaþii. Aºa ºi evreii. Întâi de toate, pe cine au nimicit nemþii? Cea mai mare parte au fost evreii pe jumãtate, fie botezaþi, fie toleranþi în privinþa altor religii, nu iudeii, ºi, cu atât mai mult, nici unul dintre capii sionismului n-a nimerit în temniþele lui Hitler, ei au reuºit sã plece, pentru cã ºtiau dinainte cele ce se vor întâmpla. Dar persecuþiile, într-un fel anume tratând cele întâmplate, au avut ca rezultat crearea statului Israel. Pãmânt li s-a dat – puþin de tot, dar, cum se zice pe la noi, pune-i ºi la masã. Au luat pãmântul ãsta cu hapca de la arabi. ªi, iarãºi, arabii sunt teroriºti, iar evreii – nu!Al treilea considerent þine de Europa. Ce altceva ar fi silit-o sã se uneascã dacã nu un rãzboi global? ªi, iatã, acum o putem considera o þarã unicã, din Turcia pânã în Norvegia. Totul va fi comun – Guvernul, banii, legile. Totul este pus de acord cu America, astfel încât, în cazul unei uniuni comune, sã nu aparã probleme. Care dintre aceste considerente e cel mai important pentru sataniºti? Nu putem ºti. Gândesc ºi am vãzut cã acestea sunt treptele uneia ºi aceleiaºi scãri ce duc în împãrãþia lui antihrist. La venirea lui aici, totul deja e pregãtit, centralizarea e deplinã, poporul e numãrat, fiecare e cu numãrul sãu ºi cu cartela sa, iar în ea e inclus totul, pânã ºi opiniile omului ºi concepþia lui despre lume. Cu aceastã cartelã se va putea controla orice miºcare a omului ºi pe pãmânt, ºi sub pãmânt,ºi sub apã. Totul va fi.Desigur, el va vrea ca lumea sã i se închine de bunãvoie, aºa cum L-a primit pe Hristos. Dar aceasta va fi voia liberã a animalului dus spre tãiere. De mers,merge el singur, numai cã în jur stau ciobanii cu bicele. Omenirea e deja în capcanã, chiar dacã a mai rãmas o bucãþicã de caºcaval, fapt despre care a ºi spus Mântuitorul, cã greu se va mai gãsi un suflet credincios. Noi deja am acceptat condiþiile acestei lumi. Oamenii nu pur ºi simplu au fost de acord, ci singuri îºi zidesc sistemul dependenþei de lume ºi, dacã ai intrat în horã, trebuie sã joci pânã la capãt, iar în cazul de faþã, pânã la Judecata de Apoi.Asemenea grozãvenii þi-am povestit, de nici nu ºtiu. Cel mai înfricoºãtor, însã, e faptul cã a auzi nu înseamnã a si vedea, iar la vedere toate sunt mai groaznice ºi mai mârºave. ªi-apoi nu trebuie spus totul, ca nu cumva imaginile viitorului sã umple de mâhnire prezentul.Da, se pare cã cel mai real fapt existent în lumea aceasta e moartea. Numai cã în realitatea aceasta nu vrea nimeni sã creadã ºi, mai exact, sã mãsoare realitatea morþii cu iluzia vieþii omeneºti. Iluzia nu în sens de minciunã, la Dumnezeu nu existã minciunã, Dumnezeu este Adevãrul. Înºelarea vieþii constã în grabnica ei trecere ºi în atitudinea pe care o are omul faþã de ea, ori, cum se mai zice, cauza tuturor nenorocirilor se aflã în noi înºine. Omul se uitã la trecerea vieþii ca la o veºnicie, uitând de realitatea morþii. Vorbeºte-i cuiva despre moarte,mai ales despre propria sa moarte, ºi þi-l vei face duºman. Dar ce, parcã el va trãi veºnic, sau eu, sau oricare altul? Noi, pur ºi simplu, ne strãduim sã nu ne gândim a moarte ºi sã fugim de ea dupã metoda struþului – þi-ai vârât capul în nisip ºi-þi pare cã nu mai existã niciun pericol! Dar aminteºte-þi câþi sfinþi au trãit cu sicriul în chiliile lor. De ce? Pentru amintirea morþii, despre care Sfânta Tradiþie spune cã e zãlogul mântuirii! Ce oameni au fost, adevãraþi oameni, fii ai lui Dumnezeu,dar aveau mereu înainte o amintire a morþii – sicriul! ªi pentru ei, dar ºi pentru noi, pãcãtoºii, oamenii vremurilor de pe urmã, pentru cã tare ne mai atrage o viaþã veºnicã pe pãmânt, aºa ne-am mai învãþat sã ne amãgim, încât ni se pare cã iatã-iatã, încã puþin, ºi vom cãpãta elixirul tinereþii veºnice.Cum i se leagã mãgarului un morcov în faþa ochilor, ca sã alerge dupã dânsul tot drumul ºi sã nu-l supere pe stãpân cu opririle, tot aºa satan momeºte omenirea cu morcovul vieþii veºnice ºi pãcãtoase pe pãmânt. Adicã, ce sã te mai nevoieºti cu lucrãrile duhului, cu rugãciunea ºi postul, sau, mai ales, cu iubirea aproapelui,tu ori crezi cã dupã coºciug e numai pãmântul rece în care ai sã putrezeºti ºi tu,ºi sicriul se va face putregai, sau în aceea cã existã deja diferite modalitãþi de întinerire, de prelungire a vieþii, de prevenire a bãtrâneþii, tot ce vreþi. Ei, dar dacã sunteþi prea neîncrezãtori, iar de trãit, vreþi sã trãiþi, vã îngheþãm! Când vã vom dezgheþa, atunci totul va fi deja descoperit ºi veþi trãi veºnic. Aiureli de om nebun, dar cred, sãracii, cred. Da, pe pãmânt poþi sa te uneºti cu veºnicia ºi cu ochii tãi sã te convingi de realitatea veºniciei, dar nu de mirajul satanic. Apostolul Pavel, Sfântul Serafim de Sarov ºi câþi alþii s-au învrednicit sã vadã frumuseþile grãdinilor raiului! Tot aºa precum un ºi mai mare numãr de rugãtori au fost luminaþi de lumina necreatã a Taborului. Dar însãºi înfãþiºarea oamenilor lui Dumnezeu ºi a oamenilor lui satan nu e un zãlog al realitãþii? Cum, deci, sã ne mântuim în aceastã vreme de pieire? Au spus niºte teoreticieni cum cã nu se poate omul mântui; dacã va vrea Dumnezeu, îl va mântui, dacã nu,e imposibil. ªi toate acestea independent de nevoinþele omului. Calvinism, nu altceva, dar principalul e cã nici sã tinzi spre mântuire nu are sens, de vreme ce nu te poþi mântui. Pãcãtuieºte, frate al meu, cât îþi pofteºte sufletul – vei fi pe plac sau nu, nu depinde de tine.Numai cã nu, tocmai cã nu este deloc aºa. Da, fãrã ajutorul lui Dumnezeu,nimeni nu se poate mântui. Însuºi Mântuitorul le-a spus aceasta ucenicilor, ce sã ne mai frãmântãm zadarnic minþile. Dar ajutorul Domnului se adaugã la râvna omului, la munca ºi la strãduinþele lui. Cum marele ierarh Ioan Gurã de Aur spunea cã tu trebuie sã aduci tot ce e al tãu, iar ce nu ajunge, va împlini Dumnezeu! ªi pentru cã râvnã nu este, ne mântuim cu necazuri ºi boli. Cumpãtare trebuie, cumpãtare în toate. Boala boarfelor, consumismul, iatã povara satanicã ce stãruie asupra oamenilor. Toate sunt puse în slujba agoniselii ºi nu mai au capãt. Am început povestirea mea cu prima viziune, cum se prãbuºeau oamenii în iad,ce-i trãgea pe ei încolo. Ce înseamnã aceasta? Cã nu trebuie sã ai nici maºinã,nici casã, nici mobilã?Cu vreo doi ani în urmã, au venit la mine, pentru rugãciuni, douã familii de ruºi care au fugit din Georgia. M-a uimit evadarea lor, felul cum s-au petrecut toate.Era deja imposibil de plecat. Toþi cei care voiau s-o facã legal, adicã sã respecte toate formalitãþile, ca sã aibã posibilitatea sã-ºi ia cu ei tot ce-au agonisit, maºini ºi ce mai aveau de preþ, fie la hotarul þãrii, fie în drum spre el, au fost jefuiþi ºi supuºi violenþelor, iar în unele cazuri – omorâþi. Vizitatorii mei au judecat cu înþelepciune: „Domnul a dat, Domnul a luat, noi sã supravieþuim, celelalte ni se vor adãuga“. Aºa cum erau îmbrãcaþi s-au urcat în maºini, ºi-au luat doar haine cãlduroase în portbagaj ºi au fugit. Dumnezeu, cu purtarea Lui de grijã, le-a dat atunci ºi locuinþe, ºi maºinile ºi le-au legalizat, aºa a fost sã fie.Iatã, aºa stau lucrurile cu ataºamentul faþã de obiecte. Unul le salveazã fãrã a se mai gândi la propria siguranþã, cum altfel, doar toatã viaþa a muncit pentru ele.Pentru altul, ele sunt niºte mijloace, nu un scop în sine. De aceea, un asemenea om cu o asemenea atitudine faþã de lucruri nu se va orienta niciodatã la ceea ce se cheamã „demnitate”. Sã-mi fie comod, ºi-atât. Iatã o mentalitate potrivitã, mai ales pentru vremurile noastre. Nu trebuie sã adunaþi lucruri a cãror însemnãtate nu vã e clarã sau de care vã puteþi lipsi. Vi le procuraþi doar pentru cã toþi le au.Nu e bine aºa. Mulþumiþi-vã cu ceea ce e absolut necesar, nu foarte scump, ci simplu ºi trainic. Aceasta se referã îndeosebi la haine ºi la hainele cãlduroase,de iarnã. Principiul este acesta – sã fie trainice, din fibre naturale ºi sã þinã cald. Foarte atenþi trebuie sã fim cu aparatele electronice. Acestea, din aºa-ziºi prieteni, într-o clipã se pot transforma în duºmani nemiloºi; orice receptor este în acelaºi timp ºi un emiþãtor. Nu o singurã datã am discutat despre aceasta cu oameni competenþi. Aceasta priveºte îndeosebi televizorul. Aceastã „minune” acivilizaþiei iscã mari bãtãlii în jurul sãu. E vorba, cred, nu atât de televizor, cât de întrebuinþarea lui.Pe de o parte, oamenii timpului nostru au un surplus de comunicare cu oamenii,iar pe de altã parte, oricât ar pãrea de straniu, simt lipsa comunicãrii. ªi iatã din ce cauzã: comunicarea, ca, de altfel, tot ce face omul zilelor noastre, se produce în fugã. Comunicare; are loc fie la serviciu, fie pe drum, când omul e într-o dispoziþie nu tocmai paºnicã – e neliniºtit, obosit. Lipseºte atmosfera necesarã pentru o comunicare liniºtitã.Omul zilelor noastre are o cantitate imensã de timp în plus; nu greºesc, pentru cã„liber” înseamnã „în plus”. ªi aºa în toate: în ceea ce þine de hranã, de haine, de locuinþã. Peste tot, ceea ce este în plus este dãunãtor pentru suflet. Dar cel mai mare pericol constã în timpul de prisos, pentru cã însãºi apariþia timpului liber este o mãrturie a lipsei vieþii duhovniceºti ºi a unui mare rãsfãþ în viaþa de zi cu zi. In contul a ce apare timpul liber? În contul lucrului? Nu, orice altceva, numai nu lucrul va rãmâne pe ultimul loc. Despre oamenii decãzuþi, desigur, nu vreau sã vorbesc, despre alcoolici ºi narcomani. Tema aceasta, chiar dacã se înrudeºte cu a noastrã, e totuºi diferitã de ea. Deci, pentru omul societãþii contemporane, lucrul se aflã pe primul loc. Mai mult decât atât, chiar ºi credincioºii, primãvara, se ocupã de lucrãrile pãmântului ºi în zilele de duminicã ºi în sãptãmâna Patimilor ºi în sãptãmâna Luminatã; se produce un fel de nivelare, un fel de mitocãnie generalã. înseamnã cã nu e timp de pierdut. Mai mult decât atât, toþi, literalmente, suferã din cauza lipsei de timp.Dar, totuºi, acest timp liber existã ºi încã e foarte mult, însã de unde se ia?Acesta e timpul care trebuie folosit pentru lucrãrile duhovniceºti – fie rugãciune,fie lecturi duhovniceºti – ºi pentru comunicarea duhovniceascã, folositoare pentru suflet. Numai cã timpul acesta se foloseºte numai pentru distracþii. Aºa l-aînvãþat satana pe om sã-ºi organizeze viaþa, ca din ea sã lipseascã cu desãvârºire timpul de liniºtire, de cugetare asupra celor ce s-au întâmplat peste zi, pe parcursul sãptãmânii, a lunii. Toate acestea sunt înlocuite de distracþii.Iar în acest sistem de distracþii televizorul îºi are locul sãu de onoare, privilegiat.Cea mai mare parte a timpului liber el o „înghite”, acest idol al civilizaþiei contemporane. Iar eu aº zice cã e un tiran înfricoºãtor ºi un despot care þine sub dominaþia sa cea mai mare parte a omenirii, aflatã într-o robie nemaivãzutã,pentru cã robii îºi simt situaþia înjositoare în care au nimerit, cãci au ajuns la aceasta fiind forþaþi. Iar aceasta e o robie benevolã ºi, la prima vedere, chiar plãcutã. ªi doar roadele amare ale desacralizãrii, ale cruzimii ºi desfrâului dovedesc cã ºi în acest caz, ca în orice altã robie, de câºtigat are doar stãpânul. Iar coarnele stãpânului se iþesc de dupã ecran. De aceea, în acest sistem de pregãtire a oamenilor pentru venirea lui antihrist, televizorului îi este destinat rolul nu doar de mâncãtor al timpului liber – rolul sãu distructiv e mult mai mare. Se uitã omul la ºtiri, chiar ºi ortodoxul, ºi i se pare cã lucrul acesta e necesar ºi util sau, în orice caz, nedãunãtor. Numai ca propriu-zis ºtirile ocupã puþin loc, iar restul e ocupat de analiza celor întâmplate, adicã o anumitã viziune asupra lucrurilor, care trebuie sã i se inducã consumatorului tele-produsului. Numele celor ce comandã aceste opinii, a celor ce comandã informaþia servitã, nici nu trebuie numite – ºi aºa este clar. De aceea, sub acþiunea programelor TV, omul îºi pierde capacitatea de a gândi independent ºi de a recepta maxim conºtient evenimentele ce au loc ºi, în sfârºit, sã-ºi creeze propria concepþie despre lume.Începusem a vorbi despre carenþele actualei comunicãri dintre oameni.Rãdãcinile acestor slãbiciuni sunt de cãutat în lipsa unei gândiri individuale ºi a deprinderii de a medita asupra celor ce se întâmplã, în corelaþie cu modul propriu de a vedea lumea. Aceasta nu e nicidecum o îndreptãþire pentru cãutãrile„individului” actual, nu.Am mai spus cã în bucãtãria mamei întotdeauna se afla cineva. Seara, dupã cinã, se punea un samovar enorm ºi, împreunã cu toþi cei care rãmâneau peste noapte, ne aºezam sã bem ceai. Începeau discuþiile. Cât de interesant era! Câte aveam de învãþat din povestirile acelor oameni simpli. Tata ironiza pe seama plãcerii noastre de a ne petrece serile la bucãtãrie, considerând cã un om instruit nu are ce învãþa de la niºte oameni cu puþinã ºtiinþã de carte. Dar, petrecând câteva seri cu noi, ºi-a schimbat pãrerea. Oamenii care veneau la noi erau cutoþii ortodocºi ºi cunoºteau lumea nu din comunicatele crainicilor de televiziune.Ei povesteau despre evenimente, fapte din viaþã, la care fuseserã martori ei înºiºi sau despre care auziserã din gura oamenilor care au fost de faþã. În toatea cele întâmplãri cãutam partea moralizatoare, ceea ce s-a întâmplat ºi ca acþiune a Providenþei Divine, ºi ca manifestare a liberei voinþe a omului. În acele judecãþi se manifesta varietatea gândurilor omeneºti, diferenþele în concepþiile despre lume. Oamenii, pe atunci, ºtiau nu doar sã vorbeascã, ci ºi sã asculte ºi,în general, le plãcea mai mult sã asculte decât sã vorbeascã. Cu toate cã, am sã mã repet, toþi cei prezenþi aveau ceva de povestit.Am sã mã îndepãrtez de subiect, dar este interesant faptul cã aceºti oameni simpli, cu toatã aparenta bunãstare din imperiu, încã de pe atunci vedeau cã se apropie dezastrul. ªi aceasta nu doar ca o urmare a comunicãrii lor cu stareþii de la Optina ºi de la Kiev ºi a ascultãrii predicilor dreptului Ioan din Kronstadt, ci ºi ca urmare a deprinderii de a observa cele ce se întâmplã ºi a trage concluzii nu reieºind din abundenþa materialã a celor din jur, ci în baza pãstrãrii duhovniciei în societate. Împuþinarea credinþei îi ducea pe aceºti oameni cu gândul cã se apropie o nenorocire de neocolit. Mã voi întoarce la aceastã comunicare „de bucãtãrie”, dar acum vreau sã vorbesc despre viaþa noastrã.Da, comunicarea actualã, la nivelul aceleia de atunci, e imposibilã. Chiar ºi atunci când oamenii se adunã împreunã la o masã, îi deosebeºte, întâi de toate,atitudinea lor faþã de credinþã. Cum a spus înþeleptul David: „Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu!” Însãºi negarea existenþei lui Dumnezeu e ºinebunie, ºi un drum sigur cãtre nebunie. ªi aceasta nu e nebunia acelor pãgâni pe care îi luminau Apostolii ºi Sfinþii Pãrinþi din primele veacuri ale creºtinãtãþii.Despre pãgânii de astãzi, Apostolul a spus cã „ nu vor primi învãþãtura sãnãtoasã, dar dupã poftele lor îºi vor alege învãþãtori care le vor mângâia auzul,ºi îºi vor întoarce auzul de la adevãr ºi vor crede basmelor”. Ce fel de comunicare poate avea loc în asemenea condiþii?! Oamenilor le place sã vorbeascã, dar nu sã asculte, sã dea învãþãturi, dar nu sã înveþe. Ce-i adunã pe toþi la aceeaºi masã? Bãuturile ameþitoare, mâncarea abundentã, adicã ceea ce se aflã pe masã ºi nu cei adunaþi în jurul mesei. Nimic folositor pentru suflet nu se poate ivi în acest mediu, pentru cã despre Dumnezeu, dupã cum ne învaþã sfinþii, nu se vorbeºte cu burta plinã, iar cu capul ameþit – cu atât mai puþin! ªi încã un mare rãu ce vine de la televizor ºi, din pãcate, nu ultimul. Acest rãu constã în subminarea autoritãþii Bisericii. Subminarea sistematicã ºi diabolic-vicleanã e în toate: în batjocorirea clerului, a obiceiurilor ortodoxe, în contrapunerea creºtinismului cu ocultismul, cu pãgânismul, cu toate. Totul e îmbibat cu urã faþã de Adevãr. Nu va trece încã mult timp ºi producãtorii de televiziune vor începe sã-ºi batã joc pe faþã de Hristos, de sfinþi. De o urã mare vor fi pãtrunse emisiunile despre Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu, totul va fi plin cu otrava rãutãþii infernale. Abia acoperit cu vãlul umorului, al comediei,„iadul atotrâzãtor” va duce lucrarea de luare în derâdere a tot ce este dumnezeiesc, duhovnicesc la bun sfârºit. Iar sfârºitul va fi acela cã va apãrea acela care va încerca sã ia locul lui Dumnezeu. ªi va intra în acelaºi moment în toate casele. Cum, cum poate intra un om dintr-odatã în toate casele? Noi spunem cã aceasta e una dintre calitãþile lui Dumnezeu – omniprezenþa, cãci îngerii se deplaseazã în spaþiu ºi existã în timp. Iar Biserica învaþã cã antihristul va intra dintr-odatã în toate casele ºi aici parcã am avea de-a face cu ocontradicþie.Dar nu, Biserica, Sfânta, Soborniceasca ºi Apostoleasca este vasul adevãrului,al adevãrului Divin. Ca sã mimeze omniprezenþa, antihristul va intra în toate casele în acelaºi timp cu ajutorul televizorului. Fiecare om îl va primi în locuinþa sa ºi-l va primi de bunãvoie! ªi-l va primi, îl va primi, pentru cã a vrut sã fie pregãtit de aceasta ºi s-a pregãtit cum trebuie, pentru cã n-a acceptat învãþãtura Pãstorului cel Bun de a fugi în pustie, nu îi e pe plac – se plictiseºte de uscãciune, ºi mai ales încã în pustie! (…) Eh, raþiunea aceasta! Unii taie cu cuþitul pâine, iar altul îi ia cu el omuluiviaþa. Iar raþiunea, Raþiunea e un lucru alunecos, nu existã ticãloºie ºi mârºãviepe care raþiunea sã nu le poatã justifica, sã nu gãseascã cauza din care toate acestea n-ar trebui fãcute. Aºa va gãsi o scuzã ºi pentru numerele personale ºi pentru paºapoarte ºi pentru … 666! Cã doar nu pe cadavre vor fi puse numerele astea ºi nici nu vor adormi simþurile oamenilor, nu, nicidecum. Toþi, toþi vor înþelege, dar raþiunea va gãsi justificãri, numaidecât va gãsi, iar omul, pregãtit deja în forul sãu interior sã trãdeze, se va autoliniºti cu argumentele raþiunii. Amar îmi este mie, unui bãtrân de o sutã de ani, sã spun aceasta, dar pregãtirile vor fi de aºa naturã cã despre materii înalte, vã rog sã mã credeþi, nici vorbã nu va fi! Ce vorbã mai poate fi de „iubeºte-L pe Domnul Dumnezeul tãu“? Pe sine însuºi se vor trãda, pe nevestele ºi copiii lor, trup din trupul lor. Apostolul Iubirii îi demasca pe cei care se bãteau cu pumnul în piept cã-L iubesc pe Dumnezeu ºi-l urau pe aproapele, zicând: Cel care nu-l iubeºte pe aproapele sãu pe care îl vede, cum îl poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede?(Ioan 4: 20) Aproapele, nu ca rudã de sânge, ci toþi oamenii care ne înconjoarã. Trãdãtorul timpurilor de pe urmã e ºi trãdãtorul sângelui sãu, gata sã distrugã totul pentru o clipã de viaþã pãmânteascã, care nu vrea sã-ºi ia de seamã, sã înþeleagã cã,întâi de toate, pe sine se trãdeazã, cã se dã nu în mâinile despoþilor de pe pãmânt, ci la chinuri veºnice în iad. Se trãdeazã, se trãdeazã. Iatã-l nãscut ºi botezat pânã se aflã în mâinile Domnului. Însã el are voinþã liberã de alegere ºi înþelegere a binelui ºi rãului, ºi conºtient se leapãdã de dreptul de fiu al Iubirii ºi trece în robia rãului! Dar cât e de înfricoºãtor acolo! (…)Stareþul s-a lãsat pe pernã ºi a tãcut. De sub pleoapele lãsate cãdeau lacrimi –una, douã, trei… Buzele i se miºcau mute în rugãciune.Tu crezi, continuã el peste câteva minute, cã fãcãtorului de minuni de la Sarov,atât de simplu înãlþat pânã la sãlaºurile raiului, i-a fost uºor sã fie gata sã meargã în iad, doar ca alþii sã se salveze?! Nu, aceasta e treapta cea mai înaltã a Iubirii,e o totalitate a tuturor virtuþilor, dacã vrei, Vedere a lui Dumnezeu, Cunoaºtere alui Dumnezeu. Dumnezeu pe Fiul Sãu L-a adus ca jertfã pentru pãcatele noastre,pentru pãcatele întregii omeniri. Apostolul Pavel se oferã pe sine ca jertfã pentru neamul iudeilor, preafericitul Serafim – pentru creºtinii din pãgâni. Ei ºi alþii ca ei,mii, care au mers pe calea agonisirii virtuþilor, pe calea asemãnãrii cu Dumnezeu,au fost gata sã se jertfeascã pentru oile rãtãcite. Ei nu doar au citit, ci au ºi cunoscut, cã Dumnezeu aºa a iubit lumea, încât pe Fiul Sãu Cel Unul-Nãscut L-a dat (Ioan 3: 16). – Pãrinte Antonie, întreb, dar, totuºi rãzboi va mai fi? Stareþul a zâmbit cu amãrãciune .- O, neam puþin credincios, pânã când voi fi cu voi?! – îþi aminteºti aceste cuvinte, pãrintele? Despre ce vorbesc eu, pãrinte Alexandru?! Rãzboiul merge de la facerea lumii ºi va continua pânã la a Doua Venire a lui Hristos Rãscumpãrãtorul! Vor participa sau nu oamenii la acest rãzboi, nu e chiar atât de important, mai exact,aceasta este urmarea, nu cauza. Cauza e în spiritualitate,în eforturile spiritului. Aminteºte-þi, Constantinopolul asediat de cãtre pãgâni, de strãmoºii noºtri slavi. Dar asediaþilor, cu toatã decãderea lor, li se pãstreazã conºtiinþa faptului cã motivul nenorocirilor sunt anume pãcatele, ele sunt pricina acestor necazuri. Dumnezeu e cu noi atâta timp cât noi suntem cu El. Se întorc grecii de la pãcat, cu post ºi rugãciune, ºi Dumnezeu aratã o astfel de minune a Maicii Domnului cã începe o furtunã ºi corãbiile pãgânilor sunt împrãºtiate în toate pãrþile. Cât de minunate sunt lucrurile Domnului o dovedeºte faptul cã dupã aceastã minune o mare parte din slavi au primit botezul. Iatã ºi rãzboiul. Fiecare trebuie sã ducã rãzboi cu propriile sale pãcate. Iar de rezultatele acestei lupte în plan duhovnicesc vor depinde ºi succesele în viaþa pãmânteascã. Vremurile de pe urmã. De cum Evanghelistul începe a povesti despre ele, dintr-odatã dispare meticulozitatea expunerii. Uite cum Scriptura e plinã de mici detalii,ce exactitate a expunerii, lucru de înþeles, cãci ºtim cã scriau oameni inspiraþi de Duhul Sfânt. E cu totul altceva când vine vorba despre timpul din preajma Venirii a Doua a lui Hristos. Despre ce scriu Evangheliºtii? Ei vorbesc despre sãrãcirea spiritualã a oamenilor. Aceasta deja nici sãrãcire nu mai poate fi numitã, e un fel de îndrãcire a omenirii. Pentru cã ele, duhurile cãzute, sunt purtãtoare a tuturor viciilor: mândria, beþia, desfrânarea, iubirea de arginþi, setea de putere, ateismul.ªi de acum, ca urmare a acestora – catastrofele terestre, cutremurele de pãmânt, arãtãri cereºti înfricoºãtoare, boli necunoscute, rãzboaie ºi altele.Distrugerea spiritualitãþii va duce la pieirea vieþii pe pãmânt. Însuºi Mântuitorul spunea cã ziua ºi ora sfârºitului nimeni nu o ºtie, doar Tatãl. Trebuie sã veghezi ca sã nu fii luat prin surprindere, ca gospodarul cel rãu când dau buzna tâlharii.Nu e nicio aluzie în Scripturã la o datã anume, sau la un soroc lãsat, ca sã poatã fi fãcut vreun calcul.Dar omul întotdeauna se strãduieºte sã pãtrundã cu mintea sa cãile Domnului.Câte încercãri au fãcut sã numeascã anul cu pricina – în zadar! Subit va fi acest sfârºit, adicã neaºteptat. ªi aici apare senzaþia contradicþiei – Evanghelia va fi propovãduitã întregii creaþii, ºtim cã acesta este unul dintre semnele sfârºitului lumii, iar glasul trâmbiþei Arhanghelului va fi neaºteptat. Nu e nimic de mirare aici ºi nu-i nicio contradicþie. ªi iudeii au aºteptat mii de ani venirea lui Mesia, au studiat Testamentul ºi proorocirile, dar a venit Mântuitorul ºi nici într-o locuinþã omeneascã nu s-a gãsit un loc pentru Dumnezeiescul Prunc!  Ei primii aveau sã audã Vestea cea Bunã din gura Domnului Însuºi. ªi ce? Întâi „osana”, iar peste câteva zile – „rãstigneºte-L, rãstigneºte-L!” Aceastã Veste Bunã le era incomodã, le strica liniºtea, modul obiºnuit de viaþã. Mai simplã ºi mai accesibilã era învãþãtura omeneascã, învãþãturile bãtrânilor, pe care le-au ºi urmat. Conform lor, aºteaptã ºi acum venirea lui mesia ca împãrat al împãraþilor,pe care poporul evreu îl va face rege al întregii omeniri. ªi îl vor primi. Il vor primi pe antihrist.Aºa ºi acum, toþi vor auzi cuvintele Evangheliei, mai exact, le vor asculta, dar nu le vor auzi. Nu le vor auzi. Nu vor auzi învãþãturile Bisericii, Corabia salvatoare a vremurilor din urmã, ºi vor merge dupã învãþãturile omeneºti, vor respinge adevãrul, se vor mulþumi cu poveºti, aºa cum ne avertizeazã Apostolul. Nu le e comodã lor, le încurcã modul de viaþã format din deprinderea de a-ºi satisface poftele. ªi vor huli, ºi vor batjocori peste mãsurã Biserica ce le-a dat Sfânta Scripturã. Pãcatele slujitorilor nevrednici vor fi luate drept vicii ale Bisericii. Ea lor le încurcã. Pentru cã Biserica este vasul plin de Duhul Sfânt, iar el este Duhul Adevãrului! Demascatorul lumii în lume. Nu al lumii create de Dumnezeu, al neprihãnitei lumi a naturii primordiale ºi a duhului, ci al lumii cãzute în pãcat. Al lumii desfigurate de poftã, muribunde, care vrea sã ºi-i facã copãrtaºi ai pieirii sale pe cât mai mulþi oameni, iar ca rezultat, pieirea sufletelor lor. (…) ªi cel din urmã care va duce sufletele oamenilor la pieire nu poartã un nume al sãu – pentru rãu, aceasta e prea mult ºi pur ºi simplu imposibil, de aceea antihrist înseamnã anti Hristos, duºman al lui Hristos. Toate acþiunile lui, pe de oparte, sunt îndreptate cãtre o imitare a lui Hristos. întâi de toate, sã atragã oamenii de partea sa, astfel încât ei sã-l urmeze de bunãvoie, nu forþaþi, cu toate cã nici aºa nu se va lipsi de „anti”. Pe de altã parte, aceasta e o cale cu totul opusã celei a lui Hristos. Calea lui Hristos e ducerea crucii pe pãmânt, ºi e dulce, încununatã în Cer, în lãcaºurile împãratului Slavei. Drumul puturos al antihristului nici pe pãmânt nu e dulce, iar sfârºitul lui e în iad! Cu aceasta totul e spus, iar fiecare alege ce vrea. Dar mulþi vor vrea sã fie atraºi de amãgeala falselor lui minuni. Nu antihristul, dar înºiºi oamenii care vor fi de acord sã primeascã semnul satanei, semnul de împotrivire faþã de Dumnezeu, îi vor descoperi pe cei care nu l-au primit ºi îi vor trimite pe cei drepþi la chinuri. Primii creºtini primeau chinurile în faþa tuturor oamenilor. Groaznice vor fi chinurile mãrturisitorilor ultimelor vremuri, chinurile le vor fi pricinuite pe ascuns de restul lumii, de cãtre oameni învãþaþi de duhurile rãutãþii, care se vor afla de faþã. Iatã încã un rãu pricinuit de stãpânii televiziunii – faptul cã îi deprind pe oameni cu chipurile dracilor! Aceastã învãþãturã se desfãºoarã din plin: din toate pãrþile oamenii sunt priviþi de monºtri! Îi numesc acumextraterestri sau nu mai ºtiu cum,dar aceºtia sunt draci. Va trece timpul ºi ei se vor arãta liber oamenilor, fiind în slujba antihristului ºi a slugilor lui. Cu mult mai greu va fi atunci de luptat cu ei! ªi peste toate acestea va domina foamea. O foame dublã – ºi fizicã, ºi, în principal, spiritualã. Vor fi câþiva ani neroditori, secete, toate acestea vor duce la o foame cumplitã. Dar nici acesta nu este motivul principal, doar oamenii s-au deprins sã consume mai multã hranã decât le este necesar pentru întreþinerea vieþii, cu mult mai multã. Cuvioasei Maria Egipteanca îi erau de ajuns câteva boabe de grâu ºi puþinã rouã, ca sã trãiascã ºi sã reziste cãldurii pustiului.Cuviosul Serafim de la Sarov, fãcãtorul de minuni, se hrãnea cu ierburi, iar în fiecare zi muncea fizic din greu. Ei erau plini de har. Dar oare numai ei?Respingând putreziciunea, ei se uneau cu Viaþa, pânã ºi trupurile lor rãmâneau neatinse de putreziciune, contrar legilor morþii, aduse în naturã de cãtre pãcat.Cu oamenii ultimelor timpuri se întâmplã ceva contrar: unul dintre idolii lor este mâncarea. Mãnâncã nu atunci când le e foame, ci pentru cã au ce mânca.Încearcã, cunoaºte oare omul contemporan adevãrata senzaþie de foame? Puþin probabil, altfel de ce i-ar mai trebui atâtea condimente, mirodenii, sosuri, reþete de mâncãruri rafinate. Cãci menirea lor e sã trezeascã dorinþa de a mânca cele preparate. Cel care are, într-adevãr, nevoie de mâncare pentru a-ºi menþine puterile nu are nevoie de toate acestea. O bucãþicã de pâine ºi o înghiþiturã de apã îi sunt de ajuns.Dar bãuturile spirtoase care inhibã senzaþia de saturaþie? Toate acestea sunt o repetare a orgiilor pãgâne. Dar noi uitãm cã, de fapt, consumând moarte, nelogodim cu ea, devenim ostaticii ei. Acum are loc îndoparea omenirii. Aºa cum þãranul îndoapã vitele ºi pãsãrile, pregãtindu-le de moarte, de tãiere, aºa ºi omenirea se pregãteºte de moarte, de moarte spiritualã, întâi de toate. Diferenþa e doar cã animalele nu au libertatea de a alege ºi nici raþiune, iar omul ºterge limitele naturale, alegând indivizii ce încalcã aceste limite. Dar omul are raþiune ºi libertatea de a alege ºi nimeni nu poate sã-l oblige; tot ce face, face de bunãvoie.Iatã Viaþa ºi iatã moartea. Iatã Biserica-Adevãrul, pentru cã este Trupul lui Hristos ºi e plinã de Duhul Sfânt, ºi iatã orgia morþii, atotviclenele legi ºi ispite ale lumii. Fiecare alege liber una dintre ele.Despre ziua de azi, mulþi îºi vor aminti la Judecata de Apoi cu mare cãinþã ºi amãrãciune, pentru cã nu s-au folosit de ea ca sã agoniseascã Duhul Sfânt. Nu au ascultat chemãrile Bisericii sã se adape din râurile cu apã vie ale harului lui Dumnezeu. N-au vrut sã se deprindã cu rugãciunea ºi postul, cu faptele bune, cu lucrarea duhovniceascã. Au agonisit moarte ºi pe ea o vor primi. De aceea s-a ºi spus cã nu se va îndrepta tot cel viu. Cã doar nu va fi o judecatã aºa cum ºtie lumea – cu procuror, avocat, cu ultimul cuvânt al inculpatului, nu. Vor acuza sau îndreptãþi înseºi faptele omului – faptele ºi gândurile. ªi va primi fiecare ce a ales în aceastã vale a plângerii ºi a pribegiei, spre ce a tins, ce a dorit, aceea va primi. Cel care a ales viaþa va primi viaþa veºnicã ºi fericirea, iar cui moartea i s-a pãrut mai dulce – iadul ºi chinurile veºnice.ªi, dupã cum ne învaþã Sfinþii Pãrinþi, principalul chin nu este caznul cu smoala, ci lipsa lui Dumnezeu! Acum, vrem noi aceasta sau nu, avem înpermanenþã drept sprijin Lucrarea Lui dãtãtoare de Viaþã. Aºa ori altfel, suntem adãpaþi de Harul Sãu. Mãcar ºi prin Cuvântul spus la facerea lumii plantelor ºi animalelor, omului ºi universului. Fãrã lucrarea lui Dumnezeu, lumea nu ar putea exista nicio clipã. Timpul din urmã de aceea ºi este cel din urmã, pentru cã acþiunile omului înºelat de mirajele diavoleºti sunt îndreptate cãtre desprinderea de lumea Proniei. ªi iatã cã devine clar cât de important este sã dobândim Duhul Sfânt acum. Numai în aceasta e zãlogul mântuirii.Scriptura spune clar cã domnia antihristului va dura trei ani ºi jumãtate. S-ar pãrea cã ce sunt puþini trei ani, dar ºi atâta va fi de ajuns ca sã nu mai rãmânã niciun suflet credincios, aºa luptã înfricoºãtoare va fi ºi atât de rãu vor fi pregãtiþi de ea oamenii. Nu veghem, ne-am relaxat, lãsãm totul pentru mai târziu. Pentru mai târziu postul, pentru mai târziu rugãciunea, pentru mai târziu râvna de a primi Sfintele Taine, pentru mai târziu smerenia, pentru mai târziu – faptele bune. In schimb hranã, ºi mai multã acum, locuinþã, chiar în clipa aceasta, maºinã – e foarte de dorit. Dar se va prãbuºi lumea, va dispãrea aceastã invazie a nimicniciei ºi se va vãdi cã eºti gol-goluþ. Antihristul va apãrea ca un izbãvitor de neajunsurile sociale, cu toate cã anume în acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemaivãzutã aceastã talpã a iadului. Oamenii ce pregãtesc venirea lui de pe acum au în mâinile lor bogãþiile de bazã ale pãmântului. Mirajul bunãstãrii actuale se va spulbera tot atât de repede cum trece apa. Sã ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetiþie care s-a fãcut cu oamenii în Uniunea Sovieticã – cei care s-au încrezut în bãnci au devenit cerºetori într-o singurã zi. Au agonisit cu anii, care în contulburþii, care în contul sãnãtãþii, ºi pãrea cã aceasta e pentru o viaþã. Dar s-a dovedit a fi un miraj.Acum va fi mult mai rãu. Va avea de suferit întreaga lume. Totul se va petrece prin intermediul instituþiilor bancare, de aceea trebuie avut cât mai puþine contacte cu ele. Acesta e ºi zãlogul neacceptãrii codurilor, printre altele. Niciun fel de bãnci ºi credite, toate astea sunt controlate de aceeaºi mânã ºi de acelaºi cap. Iar dacã vei controla, vei vedea cã mâna nu e mânã, ci o labã cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul încornorat. Iar în loc de faþã are un bot de fiarã cuun rânjet înfricoºãtor. De ce pe toþi îi deprind acum cu bãncile? Îþi iei salariul de la bancã, pensia – de la bancã. Repede vor fi adunaþi toþi în acelaºi staul. Mare mirare vor avea oamenii sã afle cã ºi ultimul bãnuþ din portmoneu le este numãrat, lucru care, în Occident, deja se întâmplã.Iar acesta, din pãcate, nu va fi ultimul prilej de mirare. Toatã aceastã carcasã debunãstare construitã de omul modern se va dovedi a fi o capcanã de oþel pentru el însuºi. Ei, dar ce sã mai vorbim, capcana are cel puþin arcuri, apasã pe ele ºi eºti liber. Chiar ºi animalelor închise le reuºeºte uneori sã facã aceasta. Aici aºa ceva nu va fi posibil. ªi-i va împinge dracul pe oamenii necredincioºi sau pe cei cu puþinã credinþã sã-ºi facã seama, îngrozitor e faptul cã vor fi prohodiþi ºi înmormântaþi – se va scrie cã a fost în stare de iresponsabilitate ºi, gata, lucrul e ca ºi fãcut. Ca ºi cum judecata asupra unui asemenea lucru, vizând iertarea sau pedeapsa, s-ar putea face pe pãmânt! E ceva de felul indulgenþei catolice – ai cumpãrat-o ºi eºti deja iertat. ªi altui nenorocit i se pare mai puþin înfricoºãtor – l-au prohodit doar pe precedentul: „Cu sfinþii odihneºte-L…”, e iertat, iar mie ce-miîncurcã?! Mulþi, mulþi oameni vor merge în iad cu cântarea aceasta, punându-ºi singuri capãt zilelor, lipsindu-se de orice posibilitate de a lupta pentru viaþa veºnicã, pentru viaþa în Viaþã. Am vãzut ºiruri de sicrie. Pe pãmânt plâng,bocesc, se cântã prohodul, iar în jur joacã dracii, mulþumiþi cã au putut sã piardã atâtea suflete!Iar viii îi vor invidia pe cei morþi. Da, frica de boli ºi de rãzboaie, de moartea celor apropiaþi. Trebuie sã ai multã credinþã ºi nãdejde în Dumnezeu ca sã poþi suporta toate acestea. Cum un om plin de mândrie ºi iubitor de argint sã îndure umilinþa?Doar ieri el însuºi striga: „Dacã eºti deºtept, de ce nu eºti bogat?.’” Ieri,mulþumirea de sine dãdea din el, iar astãzi e un nimeni. Va accepta orice; ºi codurile, ºi „666″, ºi cu sânge va semna contractul cu satana. Dar el nu mai are nevoie de aceasta! ªi aºa eºti al lui, te mai zbaþi, mai sari în sus, dar gâtul de acum þi-e în laþ – eºti al nostru! Umilinþa înduratã cu smerenie în zilele bunãstãrii himerice, iatã podeþul peste cei trei ani ºi jumãtate de putere ai lui antihrist.Asupra cui însã va þinti atunci gheara ispitei duºmãneºti? Asupra celor credincioºi. Nu i-au putut ispiti cu confortul ºi aurul, cu bunãtãþi ºi maºini, sã încercãm acum, sub ameninþarea morþii de foame, sã-i ispitim cu o bucatã de pâine. Greu, oh, ce greu va mai fi sã-þi pãstrezi sufletul când cei apropiaþi, copiii,demult nu au mai pus o fãrâmã de pâine în gurã. Numai cel care crede în Dumnezeu, care Il crede pe Dumnezeu se va putea stãpâni sã nu facã pasul ireversibil. Va da ceva antihristul lumii? Nu, pentru cã nu va fi nimic de dat. Ce va avea el mai mult decât bogãþiile strânse, bogãþii preþuite în acea lume organizatã de diavol ºi tot de el distrusã, pentru instaurarea mai comodã a falsului mesia! Aceºti jinduiþi dolari vor fi numãraþi cu metrul. Aurul va ajunge la preþul sãu adevãrat – zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar în rest, nici de foame, nici de frig nu þine. Preþ vor avea doar lucrurile funcþionale, lucruri fãrã de care nu e posibilã supravieþuirea omului – topoare, fierãstraie, orice instrument, plite simple de fier.Stareþul a închis ochii. Iarãºi s-a strecurat o lacrimã. Pãrea cã doarme, dar buzele i se miºcau dupã obiºnuinþã în rugãciuni.În ajunul venirii antihristului va fi un haos în viaþa tuturor þãrilor. Vor prospera cei care, în virtutea religiei pe care o practicã, aºteaptã venirea antihristului [caMesia]. Aceºtia sunt, întâi de toate, iudeii ºi musulmanii. Dupã ei, acei protestanþi care, negând Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, propovãduiesc împãrãþia lui Dumnezeu pe pãmânt. Creºterea influenþei lor se vede de pe acum,iar mai departe va fi ºi mai mare. Principalul pentru ei acum e sã ia în stãpânire pãmântul. În tainã, vor cumpãra tot – ºi pãduri, ºi câmpuri, ºi râuri. Siberia va filuatã de chinezi ºi poate ºi mai mult. „Atunci, unde e mai bine sã ne salvãm?“, îl întrerup pe stareþ.Unde va arãta Dumnezeu. Principalul e mântuirea, nu discuþiile despremântuire.Esenþa „minunilor” antihristului va consta în seducþia pe care o vor emana. Adicã, atrãgãtoare vor fi aceste false minuni, vor vrãji ochiul. De aceea, pânã ºi sã te uiþi la ele e pãcat ºi primejdie de moarte. Trebuie sã te ascunzi ºi privirea sã þi-o ascunzi. Dar nici aceasta nu e tot. Sensul venirii sale va fi dreptatea absolutã. A venit Mântuitorul nu în Numele Sãu, ci în Numele Tatãlui. Nu L-au primit, ci, mai mult decât atât, L-au rãstignit. Dacã e sã judecãm drept, ºi acum îl batjocoresc ºi-L rãstignesc, negând Dumnezeirea Lui ºi schimonosind învãþãtura Lui. Iar acesta va veni ca dumnezeu , nu Dumnezeu, dar ca dumnezeu, ºi îl vor primi ºi-l vor crede dumnezeu pentru minunile sale mincinoase, pentru faptele sale înºelãtoare. Adicã pentru ceea ce va fi plãcut ºi atrãgãtor pentru oameni. Ispititor,ne spune limba slavonã, bisericeascã.De aceea se ºi spune cã nu se va îndrepta tot cel viu – nu va avea îndreptãþire.Acum sunt din cale afarã de vorbãreþi pseudoînvãþãtorii. Atunci însã când faptele ºi cuvintele lor vor fi verificate de Adevãr, se va vãdi toatã minciuna. Dar va fi primit antihristul în orice bisericã din lume ºi i se vor închina lui ca unui dumnezeu. Ia aminte, cinstite pãrinte, nu el se va declara dumnezeu, dar cu minuni amãgitoare va face astfel încât i se vor închina ca unui dumnezeu! Iatã în ce constã grozãvia, iatã de ce va lipsi orice motiv de îndreptãþire! Dar cei care îl vor primi vor fi oamenii pentru care Evanghelia se sfârºeºte la Cina cea deTainã. Pentru Golgota, ei sunt surzi. Chinurile pe cruce sunt pentru El, toate astea se întâmplã acolo, în Ierusalim, cu 2000 de ani în urmã.ªtii, când ne luau CK, eram ca niºte oi, nu vreau sã spun miei, ca nici mãcar astfel sã nu mã compar cu Mântuitorul. Mergeam tãcuþi la abator; pur ºi simplu era greu sã-þi imaginezi cã e posibilã o asemenea fãrãdelege. ªi doar ºtiam cine sunt ei. Cât au proorocit stareþii despre aceste vremuri, despre puterea slugilor întunericului. Dar ºedeam ºi aºteptam – cine va fi urmãtorul. Doar mulþi au nimerit în aceste mreje ale minciunii. Cât de mari ºi de deºtepþi erau ºi arhiepiscopul Ilarion, învãþãtorul meu, ºi mitropolitul Serghie, ºi mulþi alþii. Dar au greºit când au crezut cã te poþi înþelege cu dracii ºi cu slugile lor. Le pãrea cã,pãstrând forma, conþinutul va rãmâne de la sine. Numai cã nu a fost aºa, dar aceasta s-a vãzut mai târziu. Tot aceasta se întâmplã ºi acum, numai cã se va vedea mai târziu. „Iertaþi-mã, pãrinte Antonie, dar cum rãmâne cu cuvintele Apostolului despre putere ºi despre supunerea în faþa ei?“, îl întrerup eu iarãºi. E-e-eh, suflete al meu – a zis stareþul. Dar Apostolul Petru n-a fugit el, oare, din Roma, când L-a întâlnit Mântuitorul? Dar pe Apostolul Pavel nu l-au salvat oare într-o coºniþã, dându-l jos de pe zid? Ce are a face aici acceptarea realitãþilor ºi opunerea satanismului? Ce sã-þi aduc eu exemple – aminteºte-þi de marea muceniþã Ecaterina, sau de marele mucenic Gheorghe. Supunerea e posibilã doar în lucrurile ce þin de puterea laicã – sã-þi faci meseria, sã nu faci rãscoale armate. Dar ºi aceasta, dupã cum vede fiecare. Fraþii Macabei sunt un exemplu bun de folosire a forþei împotriva celor ce-L insultã pe Dumnezeu ºi tot ce este Dumnezeiesc. Dacã apuci drumul smereniei prosteºti, aºa ºi vei începe a pune întrebãri despre proslãvirea în rândul sfinþilor a lui Alexandru Nevski, biruitorul, ºi a lui Dimitrie, cel care i-a prãpãdit pe tãtari pe câmpia Kulikovo. Întrebãrile ca întrebãrile, dar de proslãvit, i-a proslãvit Dumnezeu! Eu, când aud asemenea întrebãri „evlavioase”, îmi amintesc de viaþa Sfântului Vasile cel Mare ºi a Cuviosului Iov de la Poceaev, fãcãtorul de minuni. Ce vreme înfricoºãtoare le-a dat Dumnezeu pentru viaþã. Ei, ºi ce? Nu s-a rugat, oare, Sfântul Vasile sã moarã împãratul Iulian? Vãd cã vrei sã spui cã Iulian a fost un apostat, dar era împãrat ºi împãrat legitim, bagã de seamã! Oare nu de fricã pentru comoditatea noastrã ne rugãm pentru „puterea” satanicã?! ªi doar Dumnezeu a arãtat cã Sfântul Vasile a avut dreptate – lui Iulian i s-a tras moartea nu de la o arma pãmânteascã, ci a fost strãpuns de lancea unui soldat ceresc. Dar Cuviosul Iov a fãcut compromisuri cu polonezii? Nu, el a luptat cu ei ºi cu acoliþii lor în fel ºi chip. Nici de judecãþi nu s-a ferit dreptul! Dar tu-mi spui de putere!Lucrarea lui Dumnezeu trebuie sã se facã cu chibzuinþã. Dacã în relaþiile de putere, perechea ºef-subaltern ar însemna doar atotputernicia unuia ºi adânca smerenie a celuilalt, n-ar mai fi nevoie de Sobornicitatea Bisericii. Dar dacã n-ar fi Sobornicitatea, n-ar mai rãmâne Biserica nici Ortodoxã – de câte ori s-a întâmplat ca cel care era în adevãr sã fie un singur om, în timp ce ierarhia superioarã era în erezie?! Ce sã mai vorbim despre puterea laicã – mitropolitul Filip ºi patriarhul Nicon, de exemplu. ªi aceºti drepþi, însetaþi de adevãr, sunt proslãviþi ca sfinþi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore Teologul, Cuviosul Maxim Mãrturisitorul, Cuviosul Iosif Voloþki, dar parcã poþi sã-i enumeri pe toþi.Dar mai trebuie þinut minte cã, luptându-se pentru curãþenia credinþei, ei, Sfinþii Pãrinþi, singuri erau împlinitori plini de râvnã ai Legilor lui Dumnezeu.Supunerea smeritã în faþa oricãrei puteri îi convine celui care nu este atras de viaþa dupã Cuvânt. Pentru cã drumul mãrturisirii, chiar dacã e pe undeva ºi aºternut cu roze, neschimbat, dupã „Osana…“, va rãsuna ºi „Rãstigneºte-L,rãstigneºte-L“. Aceastã incomoditate va servi drept motiv pentru justificarea de sine ºi primirea antihristului – ºtiinþã avem, dar raþiunea s-a întunecat din cauza pãcatelor. Adicã, dacã orice putere e de la Dumnezeu, ne-om supune ºi antihristului, n-avem încotro. ªi încã vor adãuga cã toate se fac cu voia Domnului. De aceea, se ºi spune cã se va întrona necuratul în orice bisericã ºi niciun cuvânt despre cei care au slujit acolo mai înainte. Þine minte exemplul marelui stareþ, fãcãtorul de minuni de la Sarov. Câte icoane avea el? Una. Cãrþi?Vreo zece. Dar a dobândit mare slavã, ºi nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.Acum toþi au pe-acasã iconostase, rafturi întregi de cãrþi, numai cã nu se sãvârºeºte fapta cugetatã! Mulþi ascultã, dar puþini aud, pãrinte.„ Da, m-am gândit eu, e o piatrã ºi în grãdina mea, ce mai bucurie îmi aduce biblioteca de vreo mie ºi jumãtate de cãrþi!”Îþi mai spun încã o datã: nu e nevoie de discuþii despre mântuire, ci de fapte pentru mântuire – atât acum, cât ºi atunci, ceva mai târziu. A trecut timpul îndreptãþirilor, dacã a mai fost vreodatã. Nu numai mântuirea, toate trebuie supuse acestui scop. A lãsat Domnul timp liniºtit pentru a ne deschide mintea ºi a auzi cuvântul lui Dumnezeu ºi, principalul, pentru dobândirea harului Dumnezeiesc înainte de anii înfricoºãtori. Cine va folosi aceasta spre bine, iar cine spre rãu. Primii vor mai primi, iar cei din urmã ºi ce-au avut vor pierde! Cum s-a ºi spus: cã celui ce are i se va mai da, iar celui ce n-are i se va lua ºi puþinul ce-l are. Vegheazã!” Sursa: http://www.scribd.com/doc/50578388/Viziunile-Staretului-rus-Antonie]]>