Teoria infectiei se prabuseste ca un castel de carti

Pe 14 mai 2013, a 217-a aniversare a primului vaccin administrat de Edward Jenner, un grup de cercetatori europeni si mari sustinatori ai teoriei infectiei au publicat (dupa DOI ANI de asteptare de la depunerea lucrarii!!) rezultatele cercetarilor lor despre “patogenul” Mycoplasma pneumoniae.Interesanta (si plina de o modestie neobisnuita) este deja fraza de introducere a studiului: “Se crede ca bacteria mycoplasma pneumoniae este o cauza obisnuita a infectiilor cailor respiratorii la copii”. Ei bine, iata concluziile la care au ajuns cercetatorii: toti “agentii patogeni” pe care i-au cautat in organismul copiilor studiati exista intotdeauna (in aceeasi forma si in acelasi numar, daca nu chiar in numar mai mare) si in organismul copiilor sanatosi (numiti -in studiu- strategic “copii asimptomatici”, pai cum altfel?)!Cine a reusit sa iasa din paradigma alopata nu se mai mira de aceste descoperiri, avand in vedere ca esenta vietii este de fapt simbioza, cooperarea tuturor fiintelor si organismelor vii! La nivelul bacteriilor, celulelor, tesuturilor si organelor NU EXISTA LUPTE, niciodata nu a fost dovedit ca ar exista asa ceva! Nimic nu se intampla in contradictie cu natura, ci doar cu modul cum intelegem si interpretam noi fenomenele naturale. Cercetatorii din grupul condus de “virologul gripei aviare si porcine” Albert D.M.E. Osterhaus au incercat initial sa demonstreze prezenta celei mai “perfide” bacterii, mycoplasma pneumoniae, in organismul copiilor bolnavi. Ca toate bacteriile, aceasta bacterie este insa prezenta peste tot, cu toate ca este descrisa oficial ca “super periculoasa”, fiind foarte mica si neavand perete celular. In dogma alopata se tot sustine ca mycoplasma pneumoniae cauzeaza pneumonii si meningite extrem de periculoase, ca “ataca” tot ce prinde (nervi, creier, urechi, inima, sange etc.), desi -ca in intreaga teorie a infectiei- nu au existat niciodata niciun fel de dovezi stiintifice pentru asemenea afirmatii. Cand rezultatele testelor (teste fabricate tot de industria farmaceutica, sa nu uitam!!) arata prezenta acestei bacterii, se inchid scoli, gradinite, iar bietilor copii “infectati” li se prescriu antibiotice dintre cele mai puternice! La inceputul studiului, cercetatorii au intentionat sa demonstreze ca prezenta acestei bacterii in corpul uman agraveaza alte boli infectioase. Si brusc s-a intamplat minunea Pentru prima oara in istoria teoriei infectiei, cercetatorii au publicat experimentele de control! S-a constatat ca atunci cand au cautat bacteria mycoplasma pneumoniae in corpul copiilor sanatosi cu aceeasi metoda cu care o cautau in corpul copiilor bolnavi, ea era prezenta peste tot. Ba mai mult, cercetatorii si-au extins cautarile la mai multi “agenti patogeni” si au constatat si aici acelasi lucru: organismele pe care le cautau ei pe post de cauza a bolii (continuand sa le numeasca “patogeni”) erau prezente la fel de bine si in organismele sanatoase!! Ba stati sa vedeti nebunie curata: pe musiu staphylococcus aureus (buhuu, stafilococul auriu, baubaul mamicilor cu bebelusi mici-mici!) l-au gasit intr-o “frecventa semnificativ mai mare” tocmai la grupa de “asimptomatici”!! La fel, specimene identificate ca rinovirus, bocavirus si parainfluenza virus 4 au fost constatate mai mult la copiii “asimptomatici” (adica sanatosi)! Evident, cercetatorii nu sunt pregatiti sa admita ca tot ceea ce au invatat si au aplicat pana acum in cadrul teoriei infectiei este fals, inutil si periculos. De aceea, pe baza teoriei “mostenirilor genetice” si a ingineriei genetice, la fel ca si in cercetarea cancerului, au introdus conceptul de “infectiologie individuala”. Cu alte cuvinte, in urmatorii 10-20 de ani urmeaza sa fie cercetat modul in care genomul uman interactioneaza cu genomul “agentilor patogeni”, caci in opinia lor depasita “infectarea” si “boala” nu pot fi explicate si tratate decat individual! In studiu se precizeaza ca

“simpla prezenta a unuia sau mai multi presupusi patogeni in tractul respirator superior pare sa nu fie unicul factor determinant in dezvoltarea unei infectii simptomatice a cailor respiratorii. Reactia imunitara a gazdei, momentul colonizarii, prezenta altor patogeni si cantitatea initiala de bacterii si virusuri prezente pot determina in mod colectiv daca prezenta acestora duce la infectie sau nu. Studii viitoare vor trebui de aceea sa se concentreze pe modalitatea de a defini cu acuratete o infectie a cailor respiratorii si daca aceasta are sau nu nevoie de tratament“.

Ne putem da seama ce joc de-a baba oarba se petrece in capul acestor cercetatori, asta in caz ca ei chiar nu realizeaza cum stau lucrurile! Sau sa nu-i banuim chiar pe toti fie de ignoranta, fie de coruptie, poate ca unii mai au un dram de constiinta si chiar s-au straduit sa formuleze mai ambiguu anumite chestii, astfel incat sa se inteleaga ce este de inteles, dar totusi sa nu-si dea foc la valiza si sa-si vada lucrarea respinsa. Sa continuam. Pana acum teoria infectiei sustinea ca oamenii vin in contact cu “agentii patogeni”, adica ne ataca ceva din afara, care nu exista in noi si care ne imbolnaveste. “Am luat un virus”, “am prins un virus”, “m-a lovit un virus” – asa se exprima oamenii cand incep sa aiba diverse simptome. Nici vorba sa ne asumam raspunderea pentru propria sanatate si cea a copiilor nostri, se cauta mai intotdeauna cauza in exterior, la un inamic invizibil, pe care nu-l vede decat medicina alopata cu testele ei de laborator. Toata propaganda sindicatului alopat ne spala creierii cu detergentul fricii si ne dreseaza cum sa evitam pe cat posibil contactul si “infectarea” cu acesti agenti patogeni. O industrie intreaga, care face castiguri de miliarde de dolari, traieste din argumentul ca suntem permanent atacati de germeni patogeni, ca trebuie sa ne dezinfectam la greu si la cel mai mic simptom sa folosim chimicale antibacteriene si antivirale. Si iata ca se confirma oficial, intr-o revista medicala de specialitate, ca bacteriile, care au fost mereu etichetate de dogma alopata ca si cauza a bolilor, in realitate coexista pasnic si in organismul oamenilor sanatosi. Iaca surpriza! Cum adica? Nu vine cineva din afara sa ne atace? Nu trebuie sa ne aparam impotriva “patogenilor”? Ei bine, nu. Teoria infectiei este in mod oficial si public invalidata Ganditi-va putin logic. Daca aceasta teorie ar fi fost corecta, atunci nu ar mai exista niciun om sanatos pe lumea asta, fiindca toti am fi si suntem “invadati” permanent de “agenti patogeni”. Ca atare, nicio bacterie nu poate fi in sine un agent patogen. Ei, dar autoritatilor dogmei nici prin gand nu le trece sa admita oficial ca teoria infectiei este pur si simplu falsa, ci se sare pur si simplu de la o ipoteza nedovedita la urmatoarea ipoteza nedovedita si se modifica teoria infectiei, afirmandu-se acum mai nou ca pentru “activarea unei infectii” este nevoie de o interactiune a unei “gene” umane cu o “gena” a bacteriei. Ce vreti, asa e omul, cand se gasesc argumente impotriva teoriei care aduce un profit atat de fermecator, nu-i nimic, se modifica teoria si se adapteaza in asa fel incat sa se potriveasca tot pe spuza celor care au painea si cutitul in medicina! Tipic este insa ca teoria devine tot mai dubioasa, de la modificare la modificare. Chiar daca am admite ca stiinta a demonstrat existenta “genelor”, se sustine in continuare ipoteza gresita ca acestea ar fi ceva static. Dar daca avem niste gene care activeaza bacteria XYZ, de ce genele alea stau cuminti ani de zile si brusc le vin piticii pe cap si activeaza bacteria si ne imbolnavim, iar o saptamana sau doua mai tarziu iar nu mai activeaza nimic si suntem iar sanatosi?… Si tot asa, ciclic… Caci bacteria -conform descoperirilor publicate de cercetatori- este in permanenta prezenta, fie ca suntem sanatosi, fie ca suntem bolnavi. Dupa cum se vede, aceasta ipoteza suna chiar mai ridicol decat ipoteza clasica a infectiei. Concluzii: De peste 100 de ani teoria infectiei ne este prezentata de catre apostolii alopati ai injectiilor si pastilelor ca fiind o realitate irefutabila. Si iata ca acum se publica in sfarsit date care demonstreaza ca era vorba doar de o simpla teorie, de care industria farmaceutica s-a agatat cu dintii in ciuda lipsei de dovezi stiintifice! Ce vor face acum cercetatorii cu aceasta teorie modificata? O postuleaza iar ca pe o dogma, pe care toti trebuie s-o creada, si incearca iar alti 100 de ani sa ne convinga de realitatea lor, pana cand contradictiile vor deveni din nou prea clare? O vor modifica dupa aceea din nou? Nu cumva a sosit timpul sa acceptam cum lucreaza natura si biologia cu adevarat si sa aruncam in sfarsit la gunoi toate ipotezele false si paguboase pentru sanatate? Sursa (adaptata si completata): Dr. rer. nat. Stefan T.J. Lanka / Christoph H. Hannemann