Parcurgând presa “româneascã” zi cu zi, e imposibil sã nu ne fi recunoscut tacticile de control și manipulare descrise mai jos. Sã îi recunoaștem, cu tacticile lor murdare cu tot și prin aceastã cunoaștere, sã îi anihilãm: În data de 12 iulie anul trecut, site-ul Cryptome, un fel de precursor al WikiLeaks, care publicã documente pe care guvernele și corporațiile nu ar dori sã le vadã pe net, a postat explicațiile tehnice și mãrturiile unui ex-agent COINTELPRO. COINTELPRO a fost o organizație legatã de FBI-ul din SUA, a cãrei misiune era de a dezinforma și de a înºela grupurile de activiºti. Oficial, COINTELPRO a dispãrut în ’71, dar organizația ºi-a schimbat doar numele. În prezent se mai adaugã ºi modul convențional de infiltrare în grupurile activiste dar ºi în cele guvernamentale care presteazã pe Internet, pentru a îngropa bâzâitul care deranjeazã ºi a “curãþa” forumurile. La data de 18 iulie, dovezile de la Cryptome au fost postate mai întâi pe Slashdot de cãtre un contributor mai vechi. Și, lucru ciudat, postarea a fost cenzuratã. Aceasta este motivul pentru care subiectul mi-a atras atenția. Acest document scoate la lumina zilei toate tehnicile folosite de cãtre guverne, dezinformatori, de cãtre cei care fac politicã, etc. pe net dar ºi în viața realã, pentru a-ºi discredita adversarii ºi a îngropa subiectele sensibile. Acest lucru este foarte rãspândit în SUA, dar ar fi o greșealã sã credem cã astfel de practici nu se regãsesc ºi în Franța. Este un document foarte instructiv ºi pe mãsurã ce-l citeam realizam faptul cã eu devenisem deja dovada acestor manipulãri. La televizor, în dezbaterile politice, în interviurile din ziare, dar cel mai tulburãtor în cadrul comentariilor de pe site-ul meu sau al altora sau pe Twitter. Fãrã a deveni paranoic, acum mã întreb dacã unii oameni care tocmai au postat ºi semãnat îndoialã la unele din articolele mele mai “sensibile” sunt doar niºte troli care se plictisesc sau agenți de dezinformare ? Dar asta e puþin important … Citiți acest document puþin cam lung dar pasionant, care vã va permite sã “detectaþi” tentativele ulterioare de manipulare la care suntem toþi supuºi, fie atunci când avem o opinie, fie ca simpli spectatori. Tehnici pentru manipularea forumurilor pe Internet: Existã mai multe tehnici dedicate controlului și manipulãrii unui forum pe internet, indiferent de conținutul sau de oamenii care discutã. Vom vedea fiecare tehnicã și vom demonstra cã este suficient un numãr minim de etape pentru a prelua în mod eficient controlul unui “forum necontrolabil”. Tehnica # 1 – “FORUMUL CULISANT” (“FORUM SLIDING” – forum care “curge”) Dacã a fost postat pe forum un subiect foarte sensibil, de naturã criticã, acesta poate fi rapid eliminat prin metoda “forumului culisant”. În cadrul acestei tehnici, cei care manipuleazã forumul posteazã imediat, discret, un numãr de “subiecte” care nu au legãturã cu cel sensibil ºi care sunt lãsate apoi sã staþioneze, sã se învecheascã, împingând în jos subiectul sensibil, fãcându-l astfel greu vizibil pe ecranul calculatorului. Ca sã se poatã declanºa “toboganul forumului culisant” ºi pentru a “spãla” postarea criticã, este nevoie de conturi false de pe care sã se posteze pe rând diverse subiecte, acoperind astfel manipularea fãcutã sub ochii publicului. Deși este dificil sau imposibil sã se cenzureze un mesaj sensibil, acum este pierdut într-o mare de postãri inutile ºi independente. Tehnica # 2 – RUPEREA CONSENSULUI (“CONSENSUS CRACKING”) A doua tehnicã eficientã este “ruperea consensului”. Dacã doriþi sã distrugeþi un consens, tehnica folositã este urmãtoarea : de pe un cont fals, postați un mesaj. Acest mesaj apare ca fiind legitim ºi corect, dar partea sensibilã este cã afirmaþia are o ipotezã foarte fragilã, fãrã dovezi care sã susținã ceea ce este scris. Dupã ce aþi postat acest mesaj, prin alte conturi false introduceþi lent rãspunsuri în favoarea acestui subiect. Este imperios necesar sã fie reprezentate ambele pãrți, în așa fel încât cititorul neavizat sã nu poatã determina care parte deține adevãrul. Pe mãsurã ce apar postãrile ºi rãspunsurile la ele, proba “forte” sau dezinformarea este încetul cu încetul atribuitã dvs. Astfel, cititorul neavizat va avea probabil, aceeași poziție ca și dvs. Dacã poziția cititorului neavizat este împotriva pozitiei dvs., cel mai probabil este ca ea sã fie ignoratã. Cu toate acestea, în unele cazuri în care membrii forumului sunt foarte educaþi și pot contracara dezinformarea cu fapte reale și link-uri cãtre alte site-uri, se poate abandona “spargerea consensului” ºi demara un “forum culisant”. Tehnica # 3 – “DILUAREA TEMEI” (“TOPIC DILUTION”) Diluarea temei este eficientã nu doar în locul forumului culisant, dar este ºi foarte utilã pentru a îndrepta atenția cititorilor cãtre probleme fãrã legãturã cu subiectul, ºi non-productive. Este vorba de o tehnicã criticã și foarte utilã cu scopul obþinerii unui CONSUM DE RESURSE. Implementând un flux continuu de postãri fãrã legãturã între ele, distrãgând ºi perturbând atenþia (trolling), cititorii forumului constatã cã productivitatea lor este stopatã. Dacã intensitatea diluãrii graduale este suficient de puternicã, cititorii vor înceta sã mai cerceteze ºi vor trece la modul de discuþie simplificat, de tip “bârfã”. În acest mod faptele pot fi pur ºi simplu eliminate ºi înlocuite cu presupuneri ºi speculaþii profane. Cu cât cititorii sunt mai puþin informaþi, cu atât este ușor ºi mai eficient sã se controleze întregul grup în direcția doritã. Trebuie remarcat faptul cã trebuie fãcut un studiu pentru a determina capacitãþile psihologice ale membrilor forumului precum ºi nivelul de educaþie pentru a ºti pânã la ce nivel se poate “apãsa pe buton”. Mergând prea repede ºi prea departe “off topic”, se poate declanșa cenzura unui moderator al forumului. Tehnica # 4 – “COLECTAREA DE INFORMAÞII” Colectarea de informații este foarte eficientã pentru a determina nivelul psihologic al membrilor forumului ºi a strânge toate informațiile care pot fi folosite împotriva lor. În cadrul acestei tehnici se posteazã într-un mediu pozitiv un subiect de tipul : “eu îþi arãt ceea ce am (ce pot, ce știu), aratã-mi ºi tu, la rândul tãu, ce poþi (ce ai, ce ºtii)”. Datoritã numãrului mare de rãspunsuri furnizate este posibil sã se compileze ºi sã se construiascã mai multe informații statistice. Ca exemplu se poate posta un subiect de tipul : “care este arma ta preferatã”, încurajând astfel membrii forumului sã-ºi spunã pãrerea. În acest fel, folosind procentajul inversat, este posibil sã se determine de pe forum cine deþine o armã de foc sau cine o deține într-o manierã ilegalã. Aceeaºi metodã poate fi folositã de un membru, postând orice întrebare de genul “care este tehnica ta preferatã pentru …”. Mulþumitã acestor rãspunsuri se pot studia diverse metode, iar altele se pot îmbunãtãți. Tehnica # 5 – “TROLLINGUL ENERVAT” Statistic, existã întotdeauna un procent de membri pe forum mai predispuºi la violențã. Cu scopul de a ºti cine sunt acești oameni, este necesar sã se posteze o fotografie pe forum, care va incita în mod deliberat o puternicã reacþie psihologicã. În acest fel se poate identifica în mod eficient individul cel mai violent din grup si poate fi urmãrit prin intermediul IP-ului sãu. Pentru a realiza acest lucru, pur și simplu se posteazã un link cãtre un video cu un ofițer de poliție care comite un abuz de putere împotriva unui individ nevinovat. Statistic, dintr-un milion de poliþiºti din America, existã întotdeauna unul sau doi care pot fi prinºi într-o ipostazã de abuz de putere, activitate care poate fi apoi folositã cu scopul strângerii de informații – fãrã a fi nevoie de a mai “simula” un film fals. Aceastã metodã este extrem de eficientã, ºi cu cât clipul video este mai violent, cu atât metoda mai eficientã. Uneori este util sã “influenþezi” forumul dându-ți singur rãspunsuri violente la propriile mesaje, bãtându-ți joc de ceea ce cred autoritãþile ! Fãcând acest lucru și demonstrând astfel cã nu îți este fricã, ceilalți membri ai forumului, mai discreþi și non-violenþi, pot sã-ºi dezvãluiascã adevãratele lor intenþii. Acest lucru poate fi apoi utilizat în instanțã în cazul în care urmeazã un proces. Tehnica # 6 – “CªTIGà CONTROLUL TOTAL” Este important sã insiști ºi sã manipulezi în mod continuu pentru a obþine o poziþie de moderator al forumului. Odatã ce ai obþinut aceastã poziție, forumul poate fi controlat eficient ºi în liniºte prin eliminarea postãrilor nefavorabile – putând eventual ghida forumul spre un eșec total, provocând o lipsã de interes din partea publicului. Aceasta este “victoria finalã”, deoarece forumul nu mai este atractiv pentru public, pentru ca nu mai este util pentru menținerea libertãților lor. În funcție de nivelul de control pe care îl deþii, poþi conduce în mod deliberat forumul spre victoria ta, prin cenzurarea postãrilor, suprimarea membrilor, deconectând în mod accidental forumul din online. În acest fel forumul poate fi ucis rapid. Cu toate acestea, nu este întotdeauna interesant sã se omoare un forum, întrucât poate fi transformat într-un fel de “borcan cu miere” pentru a centraliza, absorbi ºi reorienta noii veniți, pentru ca apoi sã fie utilizaþi pentru nevoile ºi sub controlul tãu. CONCLUZIE Este bine sã îți amintești mereu cã aceste tehnici sunt eficiente doar în cazul în care participanții la forum NU LE CUNOSC. Odatã ce aceºtia au fost informați, operațiunea poate eșua complet, iar forumul va deveni incontrolabil. În acest moment, alte alternative ar trebui sã fie luate în considerare, cum ar fi inițierea unei false probleme judiciare pentru a închide pur și simplu forumul ºi a-l deconecta din online. Acest lucru nu este de dorit, deoarece va împiedica organele de stat sã monitorizeze procentul din populație care acþioneazã contra ordinii publice. (mai bine zis, a celor care se opun falselor elite care distrug neamurile in sanul carora acestea s-au aciuiat – nb ). Se pot utiliza ºi dezvolta bineînþeles ºi alte tehnici, iar pe mãsurã ce dezvolþi o nouã tehnicã de infiltrare ºi control, este imperativ sã le împãrtãºești cu coodonatorii domeniului. Cele 25 de reguli ale dezinformãrii Notã: Prima regulã și ultimele cinci (sau șase, în funcție de situație) nu sunt, în general, direct aplicabile de cãtre dezinformatorul tradițional. Aceste norme sunt, în general, mai des folosite direct de cãtre dirijorii și actorii-cheie care fac planificarea strategicã a unor conspirații criminale. 1. Nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu spune nimic. În ciuda faptului cã ai putea ºti, nu vorbi – mai ales dacã ești o persoanã publicã, un jurnalist, un politician, etc. Dacã o faptã nu a fost raportatã, înseamnã cã ea nici nu s-a întâmplat ºi deci, persona nu va trebui sã se confrunte cu aceastã problemã. 2. Devino neîncrezãtor și indignat. Evitã discutarea problemelor-cheie, ºi în schimb concentreazã-te asupra problemelor secundare care pot fi utilizate pentru criticarea anumitor grupuri sau teme sacrosancte. Acest lucru este de asemenea cunoscut ºi ca subterfugiul : “Cum de îndrãznești…”. 3. Creazã, genereazã bârfã. Evitã sã vorbești despre probleme în amãnunt, nu þine cont de locuri sau de probe într-o atmosferã plinã de zvonuri pure ºi de acuzații violente. Aceastã metodã funcționeazã bine în special când existã o presã tãcutã, pentru cã publicul nu poate verifica faptele pe care aceste zvonuri le catalogheazã drept “discutabile”. Dacã poți stabili o relație între documentul / problema în cauzã cu internetul, folosiți-o pentru a-l cataloga drept “zvon” care provine de la “un grup de copii de pe internet”, care nu poate avea nicio bazã în realitate. 4. Utilizeazã un argument de tipul “sperietoare”. Gãseºte unul ºi creazã un element în argumentaþia adversarului pe care îl poți contracara cu ușurințã pentru a te credibiliza și a ridiculiza adversarul. Fie creezi o problemã a cãrei existențã o insinuezi bazându-te pe interpretarea adversarului/sau a exagerãrii adversarulu/sau gãsești ceva, pe loc, fie selectezi veriga cea mai slabã dintre aspectele cele mai vulnerabile. Amplificã-le impactul lor ºi distruge-le, discreditând astfel toate acuzațiile, atât pe cele reale cât ºi pe cele fabricate, evitând în același timp sã vorbești despre veritabilele probleme. 5. Înlãturã-ți adversarii acordându-le porecle ºi ridiculizându-i. Aceastã metodã mai este cunoscutã drept stratagema “atacã mesagerul”, cu toate cã ºi alte metode sunt variante ale acestei abordãri. Adversarii sunt asociaþi cu nume puþin onorante cum ar fi “nebun”, “partizan al dreptei”, “liberal”, “partizan al stângii”, “terorist”, “obsedat de teoria comploturilor”, “radical”, “milițian”, “rasist”, “fanatic religios”, “deviant sexual”, “alcoolic” ºi multe altele. Acest lucru va împiedica noii forumiºti sã se alãture adversarilor sãi, temându-se cã vor fi trataþi în același mod. Ca urmare, aceºtia nu vor vorbi despre problemele reale. 6. “Loveºte ºi fugi”. Dezinformatorul, pe orice forum public, poate sã-ºi atace scurt adversarul sau poziția acestuia, apoi sã fugã înainte ca rãspunsul sã fie publicat, sau pur și simplu sã-l ignore. Acest lucru funcþioneazã extrem de bine pe internet în mediile de tip semnale de la cititori cãtre editor, în care poate fi folosit un flux continuu de identitãți noi pentru a evita explicarea criticilor ºi argumentelor. Faci pur și simplu o acuzație sau lansezi un alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu rãspunzi niciodatã, pentru cã în acest fel ai acorda credit punctului de vedere al adversarului. 7. Motive de interogare (îndoialã). Amplificã orice fapt care ar putea sugera ideea cã adversarul militeazã în favoarea unei alte pãrþi. În acest fel vei evita discutarea problemelelor ºi vei obliga acuzatorul sã intre în defensivã. 8. Invocã autoritatea. Pretinde cã ești parte a autoritãții sau asociazã-te ei folosind limbajul ºi terminologia acesteia pentru a ilustra cã ești “cel care le știe pe toate”. Discrediteazã problema fãrã a vorbi de fapt despre ea ºi fãrã a demonstra de ce, sau a cita vreo sursã. 9. Fã pe prostul. Nu conteazã argumentele sau dovezile care se pun pe masã, important este sã eviți discutarea lor sau sã le discreditezi, menþionând cã n-au niciun sens, nu conþin nicio probã, nu sunt de niciun interes, sau sunt ilogice. Amestecã bine lucrurile pentru a obþine un efect maxim. 10. Asociazã criticile adversarului cu știrile vechi. Este un fel de derivat al argumentului “sperietoare”, un fel de investiție pentru viitor în cazul în care problema nu poate fi ușor controlatã. Lucreazã anticipat pentru a menține controlul. Astfel, dezinformatorul lanseazã un argument “sperietoare” ºi lasã apoi sã reiasã cã se va ocupa în curând de acesta în cadrul planului alternativ (planul B). Astfel, acuzaþiile sau criticile care urmeazã, indiferent dacã sunt valabile sau nu, vor fi în general asociate cu cele anterioare ºi considerate pur și simplu o reluare a lor, fãrã a mai fi necesar sã se ocupe de ele – este chiar mai bine dacã adversarul este același cu cel de la început. 11. Stabileºte un plan B ºi bazeazã-te pe el. Utilizeazã o problemã minorã sau un element real ºi scoate-o la “drumul mare” (fã-o publicã). “Mãrturiseºte” cu vigoare cã ai fãcut o eroare inocentã ºi cã adversarii tãi au profitat de aceastã oportunitate, au amplificat-o ºi dirijat-o, dându-i conotaþii care implicã lucruri necinstite ºi care, desigur, “nu existã”. Unele persoane pot reveni mai târziu cerând cu vigoare, public, “sã se punã capãt acestui nonsens”, deoarece s-a fãcut deja “ceea ce trebuia facut”. Dacã este bine realizatã, aceastã tehnicã îl poate ajuta pe dezinformator sã câștige simpatie și respect pentru cã a dat lucrurile în vileag ºi “ºi-a mãrturisit” greșelile, fãrã a aborda însã alte probleme mult mai grave. 12. Enigmele nu au soluție. Dezinformatorul pretinde cã afacerea este prea complicatã pentru a fi rezolvatã, scoþând în evidenþã multitudinea de persoane ºi evenimente implicate. Acest lucru va face ca orice interes al altora pentru acea problemã sã se piardã. 13. Logica de tip “Alice in Þara Minunilor”. Evitã sã discuți despre probleme, raþionând invers sau utilizând o logicã deductivã care neagã orice fapt real important. 14. Cere soluții complete. Evitã sã vorbești despre probleme, solicitând adversarilor rezolvarea completã a unui caz. Este o stratagemã care funcționeazã cel mai bine împreunã cu problemele de la punctul 10. 15. Fã ca faptele sã corespundã unor concluzii alternative. Acest lucru necesitã o gândire creativã, cu excepția cazului în care cazul a fost planificat în prealabil cu un plan B. 16. Fã ca sã disparã probele și martorii. Dacã ele nu existã, înseamnã cã nu existã o faptã, ºi deci nici o problemã care sa fie abordatã. 17. Schimbã subiectul. În general, folosind una dintre celelalte stratageme enumerate aici, gãseºte o modalitate de a da discuția la o parte, prin comentarii mai ascuþite ºi controverse, în speranța de a deturna atenția cãtre un subiect mai ușor de gestionat. Aceasta funcționeazã bine mai ales cu oameni care pot “dezbate” împreunã cu tine un subiect nou, polarizând discuția înspre altceva, în scopul evitãrii dezbaterii problemelor-cheie. 18. Antagonizeazã ºi provoacã adversarii, dându-le un atac emoþional. Dacã nu poți face nimic altceva, ia-te la ceartã ºi bate-ți joc de adversarii tãi, forþându-i sã rãspundã într-o manierã emoționalã, ceea ce îi va face sã arate ca niºte oameni proºti ºi mult prea motivaþi. Nu numai cã astfel vei evita sã vorbești despre problemele importante, dar dacã rãspunsul adversarului privind subiectul este emoþional, vei putea mai târziu sã eviți problema concentrându-te pe : “oh, cât sunt de sensibili, cum sã mã încumet a-i critica ?”. 19. Ignorã dovezile prezentate ºi solicitã dovezi imposibile. Este probabil o variantã a regulii de “a face pe prostul”. În ciuda dovezilor care sunt prezentate de cãtre adversar pe un forum public, susþine cã probele nu sunt admisibile ºi cere probe imposibil de gãsit pentru adversar (ele pot exista, dar nu sunt disponibile sau sunt cunoscute ca fiind ceva ușor de distrus sau falsificat, ca o armã a crimei). Cu scopul de a evita complet discutarea problemelor, ar putea fi necesar sã discreditezi în mod categoric mass-media sau cãrþile, sã refuzi ideea cã martorii sunt acceptabili și chiar sã negi declarațiile fãcute de cãtre guvern sau alte autoritãți. 20. Dovezi false. Introdu cât poți de repede noi dovezi false sau indicii proiectate ºi fabricate care sunt în conflict cu observațiile și argumentele pãrții adverse – un instrument practic pentru a neutraliza problemele sensibile sau pentru a împiedica concluziile. Aceasta funcționeazã chiar mai bine pentru infracțiunile pentru care faptele nu se pot distinge de dovezile false. 21. Apeleazã la un juriu de acuzare, un procuror special sau alt organism autorizat de anchetã. Rãstoarnã procesul în favoarea ta și neutralizeazã eficient problemele sensibile fãrã sã deschizi discuția. Dupã ce s-au adunat dovezile și declarațiile, trebuie sã fie pãstrate secrete pentru a fi bine gestionate. De exemplu, dacã ești în cârdãșie cu procurorul, juriului i se pot refuza pur și simplu și toate dovezile relevante se vor sigila, fãcându-le inutilizabile pentru investigații viitoare. Odatã ce s-a ajuns la un verdict favorabil, problema poate fi consideratã încheiatã în mod oficial. În general, aceastã tehnicã este aplicatã pentru a transforma vinovatul în inocent, dar poate fi utilizatã ºi pentru a susþine acuzaþii atunci când se însceneazã ceva contra victimei. 22. Fabricã un adevãr nou. Creazã propriile grupuri de experți, autori, lideri sau oameni cu influențã capabili sã inventeze ceva nou ºi diferit prin cercetare științificã, investigaþii sociale sau dovezi favorabile. În cazul în care ai neapãratã nevoie sã abordezi problemele, o vei face profesionist, prin persoane autorizate. 23. Distrage atenþia maselor cât se poate de mult. Dacã cele de mai sus nu funcționeazã, pentru a þine oamenii departe de problemele sensibile, sau pentru a preveni o acoperire mediaticã nedoritã a evenimentelor, cum ar fi de exemplu procesele, creazã povești ºi mai mari (sau le trateazã-le ca ºi cum ar fi mari) pentru a îndepãrta masele. 24. Tãcerea criticã. În cazul în care metodele de mai sus nu dau rezultate, ia în considerare eliminarea din circulaþie a adversarilor prin soluții definitive cu scopul eliminãrii în întregime a nevoii de abordare a problemei. Acest lucru poate fi realizat prin moartea, arestarea și detenția, șantajul, distrugerea personalitãții adversarilor datoritã scurgerilor de informații, sau prin distrugerea lor financiarã, emoþionalã sau provocându-le daune grave de nivel medical. 25. Dispari. Dacã ești deþinãtorul cheii secretelor sau dacã ești supus unei presiuni prea mari ºi simți cã începe sã devinã periculos, pãrãseºte zona. CELE 8 TRÃSÃTURI ALE UNUI DEZINFORMATOR: 1) Evitarea. Nu vorbeºte niciodatã despre probleme în mod direct ºi nici nu argumenteazã într-o manierã constructivã. Evitã de obicei citatele sau trimiterile la referinþe. Insinueazã în schimb contrariul. Virtual, toatã prezentarea sa insinueazã cã autoritatea în materie ºi experþii nu au nici o credibilitate. 2) Selectivitatea. Tinde sã-ºi aleagã cu atenție adversarii, fie aplicând abordarea “loveºte ºi fugi” împotriva comentatorilor simpli care îi susþin pe adversarii sãi, fie se concentrezã mai serios pe adversarii-cheie care sunt cunoscuþi pentru abordarea directã a problemelor. În cazul în care cu un comentator comenteazã prea mult, dar farã succes, îºi va schimba focalizarea pentru a-l include ºi pe acel comentator. 3) Coincidența. Dezinformatorul are tendinþa de a apãrea brusc când se discutã un subiect controversat, deºi n-a mai participat public la o discuþie generalã despre acesta. De asemenea, are tendinþa de a dispãrea odatã ce subiectul nu mai este interesant pentru mase. El este desemnat sã participe la discuþie ºi pleacã atunci când motivul dispare. 4) Munca în echipã. Dezinformatorii tind sã funcționeze în grupuri cu aceeaºi opinie ºi/sau opinii complementare. Desigur, acest lucru se poate întâmpla în mod natural pe orice forum public, dar probabil cã va exista un schimb frecvent de opinii mai ales în cazul în care sunt implicaþi profesioniºtii. Uneori, un participant se va infiltra în tabãra adversã pentru a deveni sursa unui argument de tip sperietoare sau va utiliza alte tehnici concepute sã reducã forța loviturii adversarului. 5) Anti-conspiraþionist. Dezinformatorul îºi exprimã aproape întotdeuna un anumit dispreþ faþã de “teoria conspirației” ºi în general faþã de toți cei care nu cred cã JFK nu a fost ucis de LHO. Având un astfel de dispreț pentru teoreticienii conspirației, sã nu vã întrebaþi de ce se concentreazã pe apãrarea singurului subiect, cel al conspiraþiei, abordat într-un nou grup. Unii ar putea crede cã dezinformatorul este acolo pentru a încerca sã demonstreze cã toatã lumea e nebunã în legãturã cu orice subiect, sau pur și simplu pentru a ignora grupul pentru care îºi exprimã un asemenea dispreþ. Sau, unii pot sã concluzioneze cã el are un motiv ascuns pentru care acțiunile lor sunt ignorate. 6) Emoții artificiale. Dezinformatorul are un sentimentalism ciudat, “artificial”, ºi o piele neobiºnuit de groasã – o capacitate de a persevera ºi de a persista chiar ºi când se confruntã cu un val de critici copleșitoare ºi intolerante. Aceasta tehnicã vine dintr-un antrenament de tipul celor de la serviciile de informaþii, în care indiferent cât de relevante sunt dovezile, neagã totul ºi refuzã sã reacþioneze emoþional sau sã se implice. Pentru un expert în dezinformare emoþiile pot apãrea ca artificiale. Oamenii obiºnuiþi, atunci când rãspund cu furie, de exemplu, își exprimã animozitatea prin respingere. Dezinformatorul profesionist va avea în general probleme pentru a-ºi menþine imaginea, publicul fiind capricios în privinþa pretinselor emoții ºi stilului de comunicare calm și impasibil. E doar o meserie și câteodatã se pare cã nu sunt capabili sã-ºi “joace rolul”. La un moment dat pot avea un acces de furie, apoi pot exprima un dezinteres total ºi din nou un acces de furie (un yo-yo emoțional). Având pielea groasã, niciun val copleºitor de critici nu-l va descuraja sã-ºi facã meseria ºi va continua sã utilizeze aceleaºi tehnici obiºnuite, fãrã nicio ajustare. În mod obiºnuit, un individ rațional, primind atâtea critici, îºi face cu adevãrat griji despre ce pot crede ceilalþi despre el și va încerca sã-ºi îmbunãtãțeascã stilul de comunicare sau pur și simplu va renunþa. 7) Incoerent. Dezinformatorul are, de asemenea, tendinta de a face greșeli care trãdeazã adevãratele sale motivații. Acest lucru se poate datora faptului cã nici el nu știe cu adevãrat subiectul sau pentru cã este un pic “freudian”. Am observat cã, de multe ori, dezinformatorul citeazã pur și simplu informații contradictorii care se neutralizeazã reciproc. De exemplu, unul dintre ei a pretins cã este un pilot al Forþelor Aeriene, însã stilul sãu de scriere dovedea lipsa de educaþie (ortografie, gramaticã, stil incoerent) demonstrând astfel cã nu are studii superioare. Nu cunosc mulți piloți ai Forþelor Aeriene fãrã diplomã universitarã. Un altul a declarat, printre altele, cã nu știe nimic despre un anumit subiect, susținând ulterior cã este de fapt expert în materie. 8) Timpul de rãspuns. În cadrul grupurilor de știri (newsgroups) s-a descoperit recent factorul “timp de raspuns”. Existã trei moduri în care funcioneazã, mai ales când guvernul sau o altã persoanã cu o anumitã putere este implicatã într-o operaþiune de disimulare. 8.a) Orice postare pe un NG scrisã de un suporter care vizeazã adevãrul poate duce la un rãspuns imediat. Guvernul precum ºi alte persoane abilitate își pot permite sã plãteascã oameni care sã urmareascã discuþia ºi sã gãseascã o oportunitate de a provoca avarii. Dezinformarea în NG se face numai dacã cititorul o doreºte. Este necesar un rãspuns rapid, altfel vizitatorul poate sesiza adevãrul. 8.b) Atunci când este vorba de un dezinformator direct, prin e-mail de exemplu, întârzierea este necesarã ºi va fi de obicei de minimum 48-72h. Acest lucru permite sã se formeze o echipã care sã se consulte cu privire la adoptarea unui rãspuns strategic cu un bun efect ºi chiar sã “obținã permisiunea” sau instrucțiunile unei autoritãþi ierarhic superioare. 8.c) În exemplul 1 de mai sus, pentru grupuri noi, se va întâlni adesea cazul în care se pun în aplicare mijloace mai puternice dupã întârzierea de 48-72h. Acest lucru este valabil mai ales atunci când solicitantul adevãrului ºi comentariile sale sunt considerate mai importante ºi au potenþialul de a dezvãlui adevãrul. Astfel, cel care dezvluie adevãrul va fi atacat de douã ori pentru același “pãcat”. CUM SE POATE REPERA UN SPION: O modalitate de a neutraliza potențialii activiºti este de a le oferi posibilitatea apartenenței la un grup care face lucruri rele. De ce? 1) Nu primește rãspunsuri la mesaje 2) Își iroseºte o mulþime de timp 3) Activistul este frustrat și descurajat 4) Nu se realizeazã nimic bun FBI și informatorii sãi precum ºi polițiºtii sub acoperire vor invada orice grup ºi vor stabili organizații activiste de tip “bidon”. Scopul lor este de a preveni apariția de miºcari reale, de exemplu pro-justiție sau pro-ecologice. Agenți vin în grupuri mici, medii sau mari. Pot proveni din diferite medii etnice. Pot fi bãrbați sau femei. Dimensiunea unui grup sau a unei mișcãri infiltrate nu este importantã. Potențialul de extindere al mișcãrii atrage spioni și sabotori. Aceastã broșurã prezintã tehnicile utilizate de agenți pentru a încetini lucrurile, pentru a face ca operațiunile sã fie ratate, pentru a distruge mișcãrile ºi a supraveghea activiºtii. Munca agentului este de a împiedica activiºtii sã pãraseascã un astfel de grup, pentru a-i þine sub control. În anumite situații, pentru a menþine controlul, agentul îi va spune activistului : “Tu eºti cel care divizeazã mișcarea.” [Aici, am inclus motivele psihologice care fac ca aceastã manevrã sã functioneze în controlarea oamenilor] Aceasta va da naștere unui sentiment de vinovãție. Mulți oameni pot fi controlaþi prin culpabilizare. Agenții stabilesc relații cu activiștii prin intermediul unei deghizãri bine cunoscute, precum cea a “dedicãrii fațã de cauzã.” Datoritã devotamentului lor des proclamat (precum ºi a acțiunilor fãcute pentru a-l dovedi), atunci când criticã activiºtii, el sau ea – fiind cu adevãrat dedicaþi mișcãrii – sunt convinºi cã toate problemele sunt din vina LOR. Acest lucru se explicã prin faptul cã cineva cu adevãrat dedicat tinde sã creadã cã toatã lumea are o conștiințã și cã nimeni n-ar disimula ºi nici n-ar minþi fãcând-o “în mod special”. E uimitor sã vezi cât de departe pot ajunge agenþii cu manipularea unui activist, deoarece activistul va cãuta în mod constant scuze în favoarea agentului care se declarã în mod regulat drept fidel al cauzei. Deși îl suspecteazã ocazional pe agent, ei îºi vor pune ochelari de cal în timp ce raționeazã, fãcând asta inconștient – “nu o face în mod special ” … “i-aº putea ajuta prin a-l ierta ºi accepta”… etc. Agentul îi va spune activistului : “Ești un conducãtor !” Acest lucru îi va permite activistului sa-și îmbunãțeascã încrederea în sine. Admirația sa narcisistã faþã de propriile sale intenþii altruiste/activiste va crește atât de mult încât el sau ea va admira în mod conștient declarațiile altruiste ale agentului, care sunt în mod deliberat concepute pentru a le reflecta pe cele ale activistului. Este vorba despre o “falsã identificare rãuvoitoare”. Acesta este procesul prin care agentul va imita în mod conștient sau simula un anumit comportament pentru a încuraja un activist sã se identifice cu el, sporind astfel vulnerabilitatea activistui în raport cu exploatarea sa. Agentul va stimula cele mai subtile concepte despre sine ale activistului. Activiștii ºi cei care au principii altruiste sunt mai vulnerabili la falsa identificare rãuvoitoare, mai ales în timp lucrului cu agentul, când interacțiunile includ probleme legate de abilitãțile, cunoștințele sau autonomia lor. Scopul agentului este de a crește empatie generalã a activistului fațã de agent, printr-un proces de identificare cu false auto-concepte legate de activist. Cel mai comun exemplu al acestui proces este agentul care-l va complimenta pe activist pentru abilitãțile sale, cunoștințele și valoarea sa pentru mișcare. La un nivel mai subtil, agentul va simula caracteristicile și manierismele activistului. Acest lucru va ajuta la promovarea identificãrii prin mimicã și sentimente de “înfrãțire” (gemeni). Nu este ceva necunoscut pentru un activist, iubitor de a primi ajutorul și abilitãțile de bun agent, ajungând în situația de a lua în considerare încãlcãri etice și chiar un comportament ilegal, de fapt fiind în serviciul agentului care-l monitorizeazã. “Simțul perfecțiunii” [un auto-concept] este îmbunãtãțit, și o legãturã puternicã de empatie este țesutã cu agentul prin imitații și simulãri ale propriei sale investiții narcisiste, a victimei. [Auto-concept] Este vorba, în cazul în care activistul o știe, în adâncul sãu, de propriul lui devotament fațã de cauzã, pe care îl proiecteazã asupra agentului care “îl reflectã”. Activiștii vor fi pãcãliþi, gândind cã agentul le împãrtãșește sentimentele de identificare și legãturile. În configurația unei mișcãri/activism rolurile sociale jucate de activiști în confruntarea vis-à-vis de societate/guvern, încurajezeazã procesul de separare intrapsihicã continuã, astfel încât “alianțele-gemeni” între activist și agent pot face sectoare întregi ale percepþiei realitãții inaccesibile activistului. Ei, literalmente, “pierd contactul cu realitatea”. Activiștii care îºi neagã propriile investiții narcisiste [nu au o idee foarte bunã despre propriile lor concepte și CARE sunt aceste concepte] și care în mod conștient se percep ca “ajutoare” dotate cu un oarecare altruism sunt extrem de vulnerabili la simulãrile afective (emoționale) ale agentului de monitorizare. Empatia este încurajatã de activist, prin exprimarea vizibilã a afecþiunii. Prezența lacrimilor, a tristeții, a dorinței, a remușcãrii, a vinei, pot declanșa în activistul orientat spre ajutorare un puternic sentiment de compasiune, în acelaºi timp cu creșterea inconștientã a investiției narcisiste în sine . Exprimarea unor astfel de afecþiuni simulate pot fi destul de irezistibile pentru cel cãruia i se adreseazã, și dificil de deosebit de o emoție profundã. Acest lucru poate fi de obicei identificat prin douã evenimente: în primul rând, activistul care ºi-a analizat propriile rãdãcini narcisiste și este conștient de potențialul sãu de a deveni “dependent emotional”, va fi capabil sã rãmânã calm și indiferent fațã de aceste efuziuni emoționalã din partea agentului. În urma aceastei atitudini liniștite și insensibile, al doilea eveniment se va întâmpla: agentul va reacționa prea repede la o astfel de expresie afectivã, lãsând activistului o impresie de tipul “piesa s-a încheiat, cortina a cãzut”, iar înșelãciunea, pentru moment, s-a încheiat. Atunci agentul se va îndrepta rapid spre urmãtoarea victimã/activist. Faptul este cã mișcarea nu are nevoie de un lider, ea are nevoie de ANIMATORI (persoane care se ocupã de fãcut una-alta). “Urmați liderul” este o pierdere de timp. Un agent bun va dori sã-ºi întâlneascã victima cât mai des posibil. El sau ea va vorbi foarte mult fãrã sã spunã nimic. Unii se pot aștepta la un atac violent prin discuții lungi ºi fãrã noimã. Unii agenți uzeaza de tehnici insistente, arogante sau defensive: 1) Perturbarea ordinii de zi 2) Deturnarea discuției 3) Întreruperi în mod repetat 4) Falsã ignoranțã 5) Lansarea unei acuzații nefondate împotriva unei persoane Numirea cuiva drept rasist, de exemplu. Aceastã tacticã este folositã pentru a discredita pe cineva în ochii altor membri ai grupului. Sabotorii. Unii sabotori se pretind a fi activiºti. Ei (sau ele) vor : 1) Scrie pliante enciclopedice (în prezent, site-uri web) 2) Printa pliante numai în limba englezã 3) Organiza demonstrații în locuri de care nimeni nu este interesat 4) Solicita finanțarea din partea oamenilor bogați în loc de a cãuta sprijin de la clasa de mijloc 5) Face pancarte cu prea multe cuvinte confuze 6) Complica problemele 7) Formula revendicãri eronate 8) Compromite obiectivul 9) Þine discuții interminabile care vor duce la pierdere de timp pentru toatã lumea. Agentul poate însoți aceste discuþii fãrã sfârșit cu bãuturã, droguri sau alte distracții, pentru a încetini activitatea activiºtilor. Provocatorii 1) Doresc sã stabileascã “liderii” pentru a-i pune pe poziþii, în scopul de a opri mișcarea 2) Sugereazã sã facã lucruri stupide, ilegale, pentru a crea probleme activiștilor 3) Încurajeazã militantismul 4) Vor sã batjocoreascã autoritatea 5) Încearcã sã compromitã valorile activiștilor 6) Încearcã sã instige la violenþã. Activismul vrea mereu sã fie non-violent. 7) Încearcã sã provoace o revoltã printre oameni nepregãtiți sã interpreteze rãspunsul autoritãților Informatorii 1) Vor ca toatã lumea sã se înscrie undeva 2) Pun o mulțime de întrebãri (colectare de informații) 3) Vor sã știe la ce evenimente si-au planificat participarea activiºtii 4) Încearcã sã-l facã pe activist sã se apere, pentru a-i identifica convingerile, obiectivele și nivelul de angajament Recrutarea Activiști legitimi nu duc un dialog prelungit cu cei recrutaþi. Acțiunile lor, credințele și obiectivele vorbesc de la sine. Grupurile care recruteazã dupã sistem misionar, militar sau de tip partid politic sunt miºcãri false sau mișcãri create de agenții. Urmãrirea ÎNTOTDEAUNA trebuie sã presupunem cã suntem sub supraveghere. În acest moment, dacã NU EªTI sub supraveghere, nu ești un activist foarte bun! Tactici de intimidare Ei le folosesc. Astfel de tactici includ calomnia, injuriile, amenințãrile, apropierea de activiștii nemulþumiþi sau îngrijoraþi pentru a-i convinge (prin tactici de psihologie descrise mai sus) sã se întoarcã împotriva mișcãrii și sã depunã mãrturii false împotriva foștilor lor colegi. Ei vor planta substanțe ilegale la domiciliul activiștilor și vor monta o arestare ; vor planta informații false și vor înscena o “revelație”, vor trimite scrisori incriminatoare [e-mail] în numele activiștilor, și mult mai multe. Vor face cam tot ceea ce societatea le va permite. Aceastã broºurã nu acoperã toate tehnicile folosite de agenții pentru a sabota vieþile activiștilor sinceri și dedicaþi. În cazul în care un agent este “expus”, el sau ea va fi transferat(ã) sau înlocuit(ã). COINTELPRO este încã în funcțiune astãzi sub un nume de cod diferit. El nu mai apare în scripte pentru a se evita sã fie descoperitã ilegalitatea îngrãdirii libertãþii de informare. Scopul programului de contraspionaj al FBI: expune, perturbã, deviazã, discrediteazã și neutralizeazã persoanele pe care FBI-ul le considerã opuse intereselor naționale. “Securitate naționalã” se referã la securitatea așa cum este ea stabilitã de cãtre FBI, pentru a preveni oamenii sã fie informați cu privire la lucrurile vicioase efectuate de acesta, cu încãlcarea libertãților civile ale persoanelor. Pe scurt: 17 tehnici pentru a îngropa adevãrul: Acuzaþii puternice și credibile de desfãºurare a unor activitãți criminale pot dãrâma un guvern. Când guvernul nu are o apãrare eficientã și bazatã pe dovezi, alte tehnici trebuie sã fie angajate. Succesul acestor tehnici depinde în mare mãsurã de o presã cooperantã și complezentã mai degraba decât de o simplã opoziție simbolicã. 1. Pãstreazã tãcerea. Ce nu apare la ºtiri nu s-a întâmplat, nu existã. 2. Indignarea regizatã. De asemenea, cunoscutã sub numele de stratagema “Cum de îndrãznești ?”. 3. Calificã toate acuzaþiile ca fiind “zvonuri” sau, mai bine, de “zvonuri zevzece”. Dacã, în ciuda lipsei de informații, publicul este totuºi la curent cu anumite fapte suspecte, acesata este numai datoritã “zvonurilor”. (În cazul în care aceºtia au tendința de a crede “zvonurile”, este, probabil, fiindcã sunt pur și simplu “paranoici” sau “isterici”). 4. Demoleazã argumentul sperietoare. Nu te ocupa decât de cele mai slabe aspecte ale celor mai slabe acuzaþiii. Chiar mai bine, creazã propriul argument sperietoare. Inventeazã zvonuri nebuneºti false (sau creazã povești false) și lanseazã-le atunci când par sã discrediteze toate acuzaþiile, fie ele reale sau fanteziste. 5. Foloseºte cuvinte precum “teoretician al conspiratiei”, “scandalagiu”, “morocãnos”, “nebun”, “smintit”, și, desigur, “bârfitor”, pentru a descrie scepticii. Asigurã-te cã vei folosi verbe puternice și adjective atunci când vei caracteriza acuzaþiile, și expresii “mai rezonabile” în apãrarea guvernului și susținãtorilor sãi. Trebuie sã fii atent spre a evita discuții deschise cu toate persoanele pe care le-ai calomniat. 6. Contestã motivațiile. Încearcã sã marginalizezi criticii, sugerând cu tãrie cã ei nu sunt cu adevãrat interesați de adevãr, ci servesc doar un scop politic sau doresc doar sã obþinã bani. 7. Invocã autoritatea. Aici presa controlatã și falsa opoziție pot fi foarte utile. 8. Minimalizeazã acuzațiile ca fiind “vechea placã”. 9. Scuipã numai jumãtate din ce-ai de zis. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de “mãrturisire și evitare”. În acest fel, poþi da impresia de sinceritate și onestitate în timp ce îþi recunoºti “greșelile”, dar numai pe cele fãrã consecințe, și niciuna penalã. Aceastã stratagemã necesitã adesea existența unui plan B, diferit de cel original. 10. Descrie infracþiunile ca fiind, într-adevãr, incredibil de complexe, și dovezile, de negãsit. 11. Foloseste raþionamentul invers, prin metoda deductivã, ca o rãzbunare. Cu o deducþie riguroasã, dovezile cele mai scandaloase îsi pierd toatã credibilitatea. Exemplu: Avem o presã complet liberã. Dacã existã dovezi care sã ateste cã scrisoarea de “sinucidere” a lui Vince Foster ar fi fost falsificatã, ar fi spus-o. Ei n-au dat aceastã știre, astfel încât nu existã nicio astfel de dovadã. 12. Cere scepticilor sã rezolve complet crima. Exemplu: Dacã Foster a fost ucis, cine l-a ucis, și de ce? 13. Schimba subiectul. Aceasta tehnicã include crearea și/sau publicarea de distrageri. 14. Spune despre faptele incriminatoare ușoare, dar nu mai face nimic în plus. Aceasta este adesea comparatã cu tactica “muºcã ºi fugi”. 15. Minte sincer, cu nerușinare. Una dintre cele mai eficiente modalitãți de a face acest lucru este de a atribui “faptele” oferite publicului unei surse cu un nume plauzibil, dar anonimã. 16. Pentru a extinde un pic mai mult punctele 4 si 5, fã astfel încât proprii acoliți “sã demaºte ei înºiºi scandaluri și apere cauze populare”. Sarcina lor este de a contracara adversarii reali și de a trage ºuturi pe tot terenul. O alternativã este sã plãteºti oameni bogați pentru aºa ceva. Ei vor pretinde cã îºi cheltuie banii lor proprii. 17. Inundã Internetul cu agenþi. Acesta este rãspunsul la întrebarea, “ce l-ar putea împinge pe cineva sã-și petreacã ore întregi pe forumuri de știri de pe Internet pentru a apãra guvernul și/sau presa și sã discrediteze critica autenticã ?” Autoritãțile nu au suficienþi apãrãtori prin ziare, reviste, radiouri și televiziuni ? Unii ar putea crede cã refuzul de a publica scrisori critice și apelurile serioase sau interzicerea unor talk-show la radio este suficient ca ºi control, dar se pare cã nu este cazul. Sper cã aþi învãþat șmecheriile și acum știți un pic mai bine sã citiþi printre rânduri ceea ce se întâmplã pe net și pe forumuri. Sursa: Koben via Eufrosin, cu traducere aptã fãcutã de Dincolo de ºtiri]]>