Nu, nu e un titlu fantezist, e o purã realitate, odatã cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedurã penalã. Se poate ajunge, totuºi, in extremis, la o atare soluþie, marcatã de scopul urmãririi penale, ce vizeazã identificarea faptei și a fãptuitorului în vederea tragerii la rãspundere penalã. Dar cu ce preþ? Cu preþul desfiinþãrii dreptului la inviolabilitatea domiciliului, a dreptului la viaþã intimã familialã ºi privatã a învinuitului sau inculpatului. E de acceptat? Spun categoric nu! Potrivit noului Cod de procedurã penalã au fost introduse ca procedee probatorii tehnicile de supraveghere ºi cercetare, aºa cum sunt reglementate în articolul 138 alin. 1 C.proc.pen. în tabloul larg al acestor tehnici fiind identificatã ºi tehnica de supraveghere video ºi prin fotografiere (art. 138 alin.1 lit c), ce poate fi realizatã dupã emiterea mandatului de supraveghere tehnicã (art. 140 alin. 5 C.proc. pen.) în urma unei cereri formulate de procuror (art. 140 alin. 2 teza finalã). Analizând cuprinsul acestor articole (art. 140 alin. 2 ºi art. 140 alin. 5 C.proc. pen.) vizând pe de o parte conþinutul cererii formulate de procuror iar pe de altã parte conþinutul mandatului de supraveghere tehnicã, se constatã posibilitatea solicitãrii ºi desigur, apoi a încuviinþãrii „ca organele de urmãrire penalã sã pãtrundã în spaþii private indicate pentru a activa ºi a dezactiva mijloacele tehnice ce urmeazã a fi folosite pentru executarea mãsurii supravegherii tehnice”. Interesant de subliniat cã pãtrunderea în spaþii private indicate, inclusiv în locuinþa persoanei fizice învinuite sau inculpate, se poate realiza numai în cazul acestei tehnici de supraveghere video ºi nu în cazul altei tehnici atât de uzitate astãzi ºi anume a interceptãrilor convorbirilor realizatã prin instalarea unui microfon în acest spaþiu privat. Se poate ajunge astfel la concluzia cã nu se mai impune pãtrunderea în locuinþa unei persoane pentru a instala un microfon, pentru cã datoritã tehnicii actuale atât de performante, e suficient a instala un astfel de dispozitiv de ascultare a discuþiilor dintr-un imobil, chiar din apropierea imobilului persoanei cercetate ºi cum, parcã nu ar fi suficientã ascultarea persoanelor cercetate – majoritatea dosarelor penale de corupþie cuprind în primul rând numai interceptãri de convorbiri telefonice – se legifereazã pe viitor ºi filmarea persoanei, ceea ce înseamnã ºi ascultarea convorbirii ce însoþeºte imaginea – membrii familiei vorbesc între ei – totul în numele interesului public al descoperirii ºi sancþionãrii faptelor penale… Ca urmare a instalãrii camerei video, aceasta înseamnã cã „miºcãrile” persoanei ori „alte activitãþi” aºa cum pretinde textul art. 138 alin. (6) din noul cod de procedurã penalã vizând viaþa intimã, familialã ºi privatã a persoanei, desfãºuratã în locuinþa sa în componentele sale clasice, sufragerie, bucãtãrie, dormitor – în textul art. 140 alin. (2) ºi alin. (5) lit. h) vorbindu-se de „spaþii private indicate” pentru „a activa sau dezactiva mijloacele tehnice” – poate sã constituie zi ºi noapte, chiar în spaþiul cel mai intim al vieþii de familie, cum ar fi dormitorul, obiectul monitorizãrii organului de cercetare sau urmãrire penalã. În condiþiile de astãzi, în care însã în þara noastrã orice interceptãri sau înregistrãri audio sau video în cauzele de rezonanþã pentru comunitate sau societate apar în mass-media , mai ales la televiziune, fãrã ca organele abilitate sã ia mãsuri ferme de stopare a unor asemenea practici, ce denotã larga vulnerabilitate a sistemului judiciar sub acest aspect, ignorându-se sau chiar sfidându-se caracterul nepublic al anchetei penale, este de la sine înþeles ce consecinþe devastatoare pot avea publicarea înregistrãrii video cu imaginile suspectului, a locuinþei sale, a membrilor familiei sale asupra dreptului sãu fundamental la viaþã intimã, familialã ºi privatã. Este adevãrat cã în noul Cod (art. 142 alin. 3), ca de altfel ºi-n actualul Cod de procedurã penalã, se prevede cã persoanele care realizeazã tehnic aceastã mãsurã a supravegherii video sau audio sau prin fotografiere au obligaþia sã pãstreze secretul operaþiunilor efectuate, întrucât încãlcarea acestor obligaþii este pedepsitã de lege, dar asemenea prevederi nu au constituit ºi nu constituie încã o piedicã a publicãrii unor asemenea înregistrãri audio sau video în spaþiul public prin mass-media, aºa cum se procedeazã frecvent astãzi. ªi totuºi întrebarea: Cum se pãtrunde în spaþiul privat vizat fie locuinþa unei persoane pentru a activa ºi dezactiva mijloacele tehnice folosite, pentru executarea mãsurii supravegherii tehnice, desigur fãrã ca proprietarul sau chiriaºul imobilului sã ºtie, mai exact fãrã sã fie acasã? Aceasta îmi aduce aminte de vremurile pe care le consideram „apuse” ale vechii securitãþi, care apela la anumite reguli tactice de a pãtrunde pe ascuns în domiciliul persoanei vizate, ceea ce înseamnã cã din aceastã perspectivã o atare reglementare viitoare prin care este desfiinþat un drept fundamental, sacru ºi anume inviolabilitatea domiciliului este un evident regres. De altfel aceastã reglementare pare ºi ea ascunsã nefiind vizibilã ca ºi titlu sau subtitlu. Ea apare într-un plan secundar, în conþinutul mai larg al articolelor menþionate, deºi impactul acesteia asupra persoanei este extrem de mare. Desigur, se poate accepta ca pentru infracþiuni extrem de grave pentru siguranþa statului ºi pentru cetãþean, cum sunt spionajul ºi terorismul, de pildã, sã se recurgã la astfel de procedee cum ar fi acela al pãtrunderii în domiciliul unei persoane ºi a instalãrii unei camere video, dar în opinia mea, nu poate fi acceptatã încãlcarea dreptului fundamental al omului la inviolabilitatea domiciliului în vederea instrumentãrii unei cauze penale ce are ca obiect infracþiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani, aºa cum se prevede în textul art. 139 alin. 2 C.proc.pen, infracþiuni atât de numeroase în noul Cod penal. Iatã de ce susþin cã trebuie înlãturatã o atare prevedere de a pãtrunde în domiciliul unei persoane ºi de a instala o camerã video pentru cã se încalcã grav, pânã la suprimare, dreptul la imagine a persoanei cercetate, la viaþa intimã familialã ºi privatã, dreptul la inviolabilitatea domiciliului protejate nu numai de Constituþie, dar ºi de Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului. Avem destule condamnãri la CEDO, ne trebuie mai multe? Dumitru-Virgil DIACONU judecãtor, Curtea de Apel Piteºti sursa: juridice.ro]]>