Stați acasă, dacă vă pasă !

  Era un banc cu o femeie frumoasă căreia i se stricase jeepul în deșert. Zăcea pe banchetă, aproape leșinată, când trei beduini călare pe cămile, o descoperiră. Femeia se bucură că va fi salvată, dar beduinii îi spuseră că totul în deșert are un preț, iar dacă dorește să fie dusă până la prima oază, va trebui să facă amor cu fiecare dintre ei, pe rând. De voie, de nevoie, femeia acceptă, dar cu o condiție: – Vreau ca fiecare dintre voi să fie responsabil și să își pună prezervativ – și scoase din nelipsitul accesoriu feminin – poșeta, câte un prezervativ. Beduinii se uitară la ele curioși, căci nu văzuseră niciodată așa ceva. – Sunt pentru protectia mea, spuse femeia. Vreau să vă jurați că nu vi le veți scoate, deoarece nu doresc să rămân însărcinată și nici măcar să nu știu care este tatăl copilului. Beduinii jurară pe Wadd, zeul virilității beduine, si  se puseră pe treabă. Satisfăcuți, porniră apoi la drum și după vreo două ore ajunseră cu toții la oază, unde o lăsară pe femeie, iar ei plecară mai departe, în tăcere. Spre seară unul dintre ei rupse tăcerea și zise: – Jurământul ăsta e imposibil de ținut. Treaba ei dacă rămâne însărcinată, eu îmi dau jos prezervativul că trebuie să mă piș. Bancul ășta mi l-am amintit zilele acestea, când ni se repetă insistent porunca de a rămâne responsabili, izolați în case, pentru a stopa epidemia de coronavirus. Și de fiecare dată când aud repetată până la obsesie mantra “stai acasă”, mă simt precum acei beduini ignoranți, care își imaginau că evită să lase însărcinată femeia dacă țin prezervativele în continuare pe penis, chiar dacă actul sexual s-a terminat se mult. Este același gen de “responsabilitate educativă” aruncată pe umerii cetățeanului, când lui i se cere să “recicleze” sau să “sorteze” deșeurile menajere pentru a salva planeta, în timp ce șmecherii conectați politic aduc deșeuri din străinătate și le ard la marginea orașului fără nici o jenă sau responsabilitate, cu acordul vinovat al autorităților. Ni se induce ideea că noi suntem responsabili de soarta celorlalți, că stând acasă, donând bani la spitale pentru măști, mănuși sau costume de protecție, salvăm vieți. În realitate, toată mascarada asta e menită să ne țină ocupați, să ne țină liniștiți la locurile noastre, convinși de faptul că în final totul va fi bine, pentru că și noi am făcut bine. Prin astfel de tertipuri și manipulări, conducătorii ne creează falsa impresie că ceea ce facem noi, contează. Că stă în puterea noastră să salvăm situația, la fel ca atunci când ne liniștim conștiințele că am făcut “ceva”, semnând o petiție publică on-line, dând un share sau un like. În realitate, așa-zisa opinie publică nu mai contează de mult, cel puțin la noi. Conducătorii noștrii au înțeles că nu e cazul să fie timizi atunci când au de-a face cu o populație crescută în frică și obediență, cu mentalitate de sclavi. Căci am moștenit de la părinții noștri, învățați să tacă de frica comuniștilor, teama de a spune ce gândim. Frica de a protesta, de a ne revolta. Iar asta, chiar și cei mai educați dintre noi. Ne luăm bătaie pe stradă de la jandarmi și milițieni, in loc să ieșim și să-I călcăm in picioare democratic. Medicii noștri din spitalele groazei dau interviuri fricoase la TV, sub protecția anonimatului, de frică să nu fie dați afară de managerii impuși politic (căci au și ei rate la bănci și copii de crescut, nu ?!) În sinea noastră, recunoaștem că nația română a ajuns, printr-un proces de selecție istorică în care cei mai curajoși au pierit mereu, un popor de sclavi fricoși. De aceea nu ne putem deștepta și revolta, indiferent de cât de cruzi ne sunt dușmanii de la conducere. În orice altă țară, aducerea înapoi la conducerea spitalului a unui fost director arestat pentru licitații măsluite nu mai demult de 2 luni in urmă, ar fi produs revoltă, mișcări  de stradă și demisii în lanț, mai ales în plină criză a sistemului medical. Noi zăcem în casă, cu ochii beliți pe ecranele televizoarelor, așteptând infectarea, așteptând ultimul drum cu izoleta, convinși că “asa ne vindecăm”. În timp ce frica de moartea proprie (că de soartă altora am demonstrat deja că ne doare-n cur) ne ține ascunși ca șobolanii, cu rațiunea paralizată, ne place totuși să ne mințim că “salvăm vieți” stând acasă. Viețile altora, ale celor bătrâni și neputincioși, de care evident că nu ne-a păsat niciodată. Câtă ipocrizie ! Suntem dezbinați și învinși pe rând unul câte unul, nepăsători la soarta noastră, ca întreg. Refuzăm să înțelegem legea simplă a cauzalității: că ceea ce a pățit infectatul internat în spital, care plânge  la TV, mi va întâmpla mai devreme sau mai târziu și mie, sau părinților mei. Și tot nu-mi pasă. Actuala situație este suprema punere în aplicare a principiului machiavelic “dezbină și stăpânește”. Căci în timp ce noi “stăm acasă”, ei ne taie pădurile, ard deșeuri, fură miliarde prin contracte încheiate prin “încredințare directă” și vor lungi starea de urgență până când nu va mai fi nimic se furat. Căci hoților de la putere, din toate partidele, li s-a înmânat deja de la Centru, de către Guvernul mondial aflat încă în umbră (dar nu pentru multă vreme) “foaia de parcurs” a pandemiei. Stăm în casă până terminăm economiile: personale și naționale. Pentru ca cei ce conduc planeta să ne poată impune guvernarea mondială și controlul total: monedă unică electronică și cipuri ca la vaci. Până atunci, o lume întreagă de oameni cinstiți stau în arest la domiciliu de bună voie, în timp ce hoții, incompetenții și mincinoșii își fac de cap afară, ducând lumea spre dezastrul îndelung planificat, căci desigur, au creat problema doar ca să ne facă să acceptăm in final, “soluția” lor. Iar politicienii noștri de la guvernare știu asta. Ca preț al trădării naționale, au fost lăsați să dea țeapa de adio, căci vor preda puterea la finalul pandemiei, adevăraților stăpâni, care vor ieși să stăpânească lumea la vedere. Desigur, li s-au promis păstrarea privilegiilor, atunci când va fi instaurată Noua Ordine Mondială. Însă jocurile nu sunt făcute. Țările nordice au înțeles  miza și refuză carantina. Și va trebui să începem să ne  întrebăm și noi: oare cine infectează mai mult ?! – un om care se duce la muncă și aduce bani familiei și bugetului statului, sau un manager de spital care prin prostie și incompetență a dus la infectarea medicilor și pacienților ?! Cine este mai responsabil de moartea bătrânilor din spitale: tu, că ieși să mergi la muncă, sau ei, care au furat banii de medicamente, ventilatoare și dezinfectant ?! Beduinilor, stați bă acasă, dacă vă pasă !]]>