“Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” 

În anul 1942 autorul  cărților de proză fantastică “Alice în Țara Minunilor” și “Cronicile din Narnia” – Clive Staples Lewis a scris nuvela – “Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, ce prezintă dialogul imaginar (sau poate nu ?!) dintre doi diavoli, un bun pretext de reflecție asupra cauzelor ce ne ridică sau ne coboară, mai ales în conjuncturile acestei perioade dificile prin care trecem cu toții.

Iată traducerea unui fragment cu accente premonitorii, din această nuvelă cu elemente de fabulă. Cartea a apărut publicată și în limba română la editura Humanitas

Un tânăr diavol:

– Cum ai trimis în iad atâtea suflete?

Bătrânul diavol:

– Prin frică!

Cel tânăr:

– Bravo! De ce le era frică? Război? Foamete?

Bătrânul:

– Nu… De o boală!

Cel tânăr:

– Nu s-au îmbolnăvit? Nu erau pe moarte? Nu a existat niciun leac?

Bătrânul:

-… s-au îmbolnăvit. Au murit. Există un leac…

Cel tânăr:

– Nu înțeleg…

Bătrânul:

– Au crezut din greșeală că singurul lucru pe care trebuie să-l păstreze cu tot prețul este VIAȚA ! Nu s-au îmbrățișat… Nu s-au salutat… S-au îndepărtat unul de celălalt! Au renunțat la toate contactele umane… La tot ce este uman ! Au rămas fără bani…  Și-au pierdut locul de muncă. Dar se temeau pentru viața lor chiar dacă nu mai aveau nici măcar pâine. Au crezut tot ce-au auzit, au citit ziare și au crezut orbește tot ce au citit. Au renunțat la libertate. Nu au mai plecat de acasă. Nu au mers nicăieri. Nu și-au vizitat rudele și prietenii. Lumea s-a transformat într-un mare lagăr de concentrare, cu prizonieri voluntari. Au acceptat totul! Doar pentru a supraviețui unei alte zile mizerabile… Nu au trăit, au murit în fiecare zi! A fost ușor să le iau sufletele mizerabile… “