Un preºedinte pe viaþã: Ion Iliescu În decembrie 2004, în ultimele zile ale mandatului de preºedinte, Ion Iliescu a creat un institut menit sã scrie istoria Revoluþiei sale. Institutul Revoluþiei este finanþat din bani publici. Pânã acum a consumat peste douã milioane ºi jumãtate de euro. Iliescu este exasperat: „Ce vã intereseazã? Da, suntem pe viaþã! Suntem niºte simboluri ale Revoluþiei“.

Institutul Revoluþiei Române din Decembrie 1989 (IRRD) se ocupã cu organizarea de simpozioane ºi mese rotunde în care Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu ºi alþii din gaºca emanaþilor peroreazã despre Revoluþia lor ºi, câteodatã, despre Mineriada lor. Lanseazã cãrþi ºi broºuri care nu se abat nici ele de la linia iliescianã a istoriei. Nimic nou nu au aflat românii de la Institutul Revoluþiei. Nici cine a tras în ei, nici cine a fost creierul diversiunii sângeroase, nici de ce Televiziunea Românã a panicat zile în ºir populaþia, nici cine a scos civilii în stradã ºi i-a înarmat. Mergând pe aceste piste, ar fi lovit, pe alocuri, ºi în cel care patroneazã aceastã instituþie: Ion Iliescu. Este o atmosferã cuminte la IRRD. Din când în când se mai întâlnesc acolo grupuri de revoluþionari. Se acuzã unii pe alþii de parvenire de se aude pânã la Piaþa Romanã. ªi totuºi, aceastã instituþie este cea abilitatã de stat sã scrie istoria Revoluþiei Române. Este varianta oficialã a României cu privire la evenimentele petrecute acum 21 de ani. Iar aceastã variantã este, ne vedem obligaþi din nou sã o spunem, mincinoasã! Câteva idei rãzbat din publicaþiile tipãrite de IRRD: Revoluþia românã este 100%  revoluþia oamenilor care au ieºit pe strãzi în 1989 (nimic despre lovitura de stat ticluitã în anii ’80). Vinovat pentru toþi morþii din decembrie 1989 este Nicolae Ceauºescu (nimic despre diversiunea începutã în dupã-amiaza zilei de 22 decembrie 1989). Despre mass-media: realitãþi confecþionate De ce a fost nevoie de un institut al Revoluþiei? Conducerea acestuia motiveazã într-un raport de activitate dat publicitãþii anul trecut: „Pe fondul confruntãrilor politice declanºate încã din ianuarie 1990, s-a încercat ºi se încearcã încã deturnarea esenþei evenimentelor din decembrie 1989, negarea rolului factorului intern, al poporului român ºi al unor personalitãþi implicate în Revoluþie, se cautã impunerea într-o manierã agresivã, prin mass-media, a unei «realitãþi» confecþionate, fãrã corespondenþã în dramatismul zilelor din decembrie 1989″. Cu alte cuvinte, IRRD apãrã Revoluþia lui Iliescu ºi a oamenilor sãi de cercetãrile întreprinse de mass-media. Banii, banii, banii Bugetul Institutului Revoluþiei este asigurat din bani publici, prin bugetul Senatului. Peste douã milioane ºi jumãtate de euro a „tocat” IRRD din 2005, când ºi-a început activitatea, ºi pânã azi. Sediul Institutului se aflã în centrul Bucureºtiului, într-o clãdire „bur­ghezã”, de epocã, pusã la dispoziþie de Administraþia Protocolului de Stat. Buget pe ani – 2005 – 1.759.000 lei – 2006 – 1.640.000 lei – 2007 – 1.174.000 lei – 2008 – 1.595.000 lei – 2009 – 1. 583.000 lei – 2010 – 1.793.000 lei – 2011 – 1.700.000 lei Cadrul legislativ al IRRD, plin de semne de întrebareþ Legea 556/2004, cea care a dat naºtere Institutului Revoluþiei, a plecat de la biroul prezidenþial al lui Ion Iliescu în toamna anului 2004. Iliescu intrase pe ultima turnantã a celui din urmã mandat al sãu de preºedinte ºi dorea sã-ºi asigure un climat istoric prietenos în legãturã cu Revoluþia. Legea a trecut ca un fulger prin Parlament, iar la 14 decembrie 2004, cu câteva zile înainte de finalul maratonului prezidenþial al lui Iliescu, a fost adoptatã. Articolul 3, litera A din lege precizeazã: „Colegiul Naþional al Institutului Revoluþiei Române din Decembrie 1989, ca organ deliberativ de conducere a Institutului, cu mandat permanent, este format dintr‑un numãr de 25 de personalitãþi reprezentative ºi recunoscute ale Revoluþiei Române”. Formularea de “mandat permanent” dã bãtãi de cap juriºtilor. Cei de la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluþionarilor (SSPR) susþin cã mandatul permanent al Colegiului Naþional poate fi contestat. Ei argumenteazã cã respectivul colegiu este permanent ca for de decizie, dar nu ºi membrii lui. Membrii IRRD se bat cu pumnul în piept cã sunt inamovibili, cã au fost numiþi pe viaþã de Iliescu, întrucât legea stipuleazã cã preºedintele þãrii poate sã numeascã membrii, dar nu sã ºi dea afarã. Conform legii, actualul preºedinte poate sã numeascã un nou membru doar atunci când un vechi membru moare. Pânã acum au murit doi oameni din Colegiul Naþional, Dan Iosif ºi Sergiu Chiriacescu, ºi nu a fost numit nimeni în locul lor. Membrii pãtaþi „Membrii Colegiului Naþional sunt numiþi de catre Preºedintele României”, mai spune legea de funcþionare a IRRD. În 2004, preºedintele Iliescu a numit cele 25 de persoane. Între ele: Emil Cuteanu (condamnat, ulterior, la cinci ani de închisoare – decizie nedefinitivã încã – pentru cã ºi-a însuºit foloase necuvenite în valoare de 200.000 de lei, pe când conducea Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluþionarilor), „Cico” Dumitrescu (diversionist de calibru în Televiziunea Românã, în timpul Revoluþiei), Cazimir Ionescu (a apãrut la 22 decembrie 1989, la TVR, alarmând populaþia cã teroriºtii vor rade de pe faþa pãmântului oraºe întregi), Sergiu Nicolaescu ºi Gelu Voican (despre ale cãror fapte de arme în decembrie 1989 am scris în episodul de luni, 4 iulie 2011, al serialului nostru), Dumitru Mazilu (care de câþiva ani scrie cãrþi în care încearcã sã spoiascã adevãrul pe care l-a scris tot el într-un volum incendiar, „Revoluþia furatã”, apãrut în 1991), Rãzvan Theodorescu (personaj care a jucat un rol important în manipulãrile televizate din 1990, inclusiv la Mineriada din 13-15 iunie). Toþi aceºtia au fost numiþi cu mandate permanente. Legea nu prevede alegeri sau alte forme de schimbare a cadrelor. Bãsescu, pasivul Pentru ca toatã aceastã acþiune de înfiinþare a Institutului sã fie o mascaradã, membrii numiþi de Ion Iliescu l-au ales o zi mai târziu (15 decembrie 2004) în funcþia de preºedinte al IRRD pe acelaºi Ion Iliescu. Grupul iliescian s-a aºezat astfel la cârma „cruciºãtorului” menit sã rescrie istoria Revoluþiei Române. Toþi se aºteptau atunci ca Adrian Nãstase ºi PSD sã câºtige alegerile prezidenþiale, astfel încât noul ºef de stat sã nu aibã niciun interes sã umble la legea de funcþionare a IRRD. Au câºtigat însã Traian Bãsescu ºi Alianþa PNL-PD. Revoluþionarii adevãraþi au sperat cã Bãsescu ºi ai lui îi vor înlãtura imediat pe neocomuniºtii de la Institut. În cele douã campanii electorale pentru Preºedinþia României, Bãsescu a brodat cu energie pe tema neocomunismului din care-ºi trãgeau seva contracandidaþii sãi (Adrian Nãstase în 2004 ºi Mircea Geoanã în 2009). ªi totuºi, în cei ºapte ani de mandat, Bãsescu nu a fãcut nimic pentru a lãmuri tainele Revoluþiei Române din 1989. Dosarele Revoluþiei zac în continuare în arhivele Parchetului General, iar Institutul Revoluþiei este condus tot de Iliescu ºi de oamenii numiþi de el în 2004. “Membrii Colegiului Naþional sunt numiþi de catre Preºedintele României.” Legea de funcþionare a IRRD Institutul lui Iliescu Claudiu Iordache, directorul general al IRRD, nu a putut fi contactat, fiind în concediu de odihnã. Istoricul Ion Calafeteanu, directorul adjunct, se fereºte de titulatura „Institutul lui Iliescu”, dar admite cã a urmãrit Revoluþia la televizor ºi cã s-a bucurat când l-a vãzut pe Iliescu. „Eu îl cunoºteam, atunci, în 1989, pe Criºan Iliescu, unul dintre fraþii lui Ion Iliescu. Era un om cinstit ºi corect. Atunci când am auzit cã vine Ion Iliescu la cârma þãrii, am zis cã ne-a pus Dumnezeu mâna în cap, fiind convins cã-i seamãnã fratelui sãu”. Ion Iliescu (stânga) ºi-a unit forþele revoluþionare cu Petre Roman ºi Claudiu Iordache   Istoricul Calafeteanu recunoaºte cã nu s-a aplecat atent asupra revoluþionarului Ion Iliescu ºi a celorlalþi colegi ai sãi din IRRD, de exemplu diversionistul Cico Dumitrescu. „Acum scriu un tratat despre Constituþia din 1991. Sincer sã fiu, nu a trezit interesul nostru persoana lui Cico Dumitrescu la Revoluþie. Iar domnul Iliescu nu se bagã. Noi analizãm documente, nu facem anchetã judiciarã”. Dacã este întrebat cine a omorât peste o mie de oameni la Revoluþie, Ion Calafeteanu spune cã „este o problemã nelãmuritã”. Poate la toamnã… În luna decembrie a anului trecut, SSPR (aflat în subordinea Guvernului) a cerut schimbarea a trei membri din cadrul Consiliului Naþional al Institutului. E vorba de Emil Cutean, Petricã Balint ºi Cico Dumitrescu. Primii doi sunt inamici personali ai lui George Costin, secretarul de stat pentru problemele revoluþionarilor. Rezultatul însã a fost negativ. „Nu s-a luat în calcul schimbarea. Am trimis cererea la Comisia Parlamentarã a Revoluþionarilor ºi s-a blocat acolo”, spune Costin. Raymond Luca (PNL), preºedintele Comisiei Parlamentare pentru Problemele Revoluþionarilor, ne-a declarat: „Acea sesizare venitã de la SSPR nu era foarte bine formulatã. Avea în vedere înlocuirea unor persoane asupra cãrora, în opinia SSPR, planau niºte suspiciuni. Or, noi nu putem lucra cu suspiciuni. Pot sã vã spun cã în comisie am discutat problema IRRD ºi am ajuns la concluzia cã trebuie sã facem o propunere legislativã pentru completarea actului normativ pe baza cãruia funcþioneazã institutul. Trebuie stabilit clar în ce manierã se pot schimba membrii, pentru cã nu e normal ca ei sã fie numiþi pe viaþã acolo. În debutul sesiunii parlamentare din toamnã vom înainta aceastã propunere. Vrem sã limitãm ºi numãrul de persoane în Colegiul institutului ºi sã dãm posibilitatea societãþii civile sã-ºi aleagã niºte reprezentanþi în aceastã componenþã”.  În solicitarea pe care a formulat-o, George Costin nu a cerut ºi schimbarea lui Ion Iliescu din funcþia de preºedinte IRRD. Costin a fost mereu în relaþii bune cu Puterea. El a fost cooptat de PSD pe vremea când Iliescu era preºedinte, între 2001 ºi 2003. În prezent este, desigur, membru PDL. Iar s-a supãrat Ion Iliescu L-am întrebat pe Ion Iliescu dacã i se pare fireascã aceastã sinecurã pe viaþã în care s-a postat pe sine ºi pe acoliþii sãi. Primul lui rãspuns: „Dar ce vã intereseazã?”. Al doilea rãspuns: „Da, domnule, suntem pe viaþã. Pentru cã suntem niºte personalitãþi ale Revoluþiei. Suntem un simbol”. L-am întrebat dacã e normal ca un institut susþinut din bugetul de stat sã aibã o conducere cu mandat pe viaþã ºi a eschivat: “Dar membrii Colegiului nu sunt plãtiþi, doar directorul, adjunctul ºi câþiva oameni de la personal. E un buget pentru cercetare. Eu nu mi-am scos cãrþile la institut, ca sã nu se interpreteze”. În final l-am întrebat pe Ion Iliescu dacã Institutul a rãspuns la vreuna dintre marile întrebãri legate de Revoluþie. „Institutul cerceteazã ºtiinþific, nu îºi propune sã rãspundã la întrebãrile la care trebuia sã rãspundã Procuratura. Încercaþi sã deturnaþi. Faceþi mult rãu! Pãcat de voi, bãieþi tineri…”. Membrii Colegiului IRRD (aleºi pe viaþã) Prin decretul semnat de Ion Iliescu au fost numiþi în calitate de membri ai Colegiului Institutului Revoluþiei Române din Decembrie 1989 urmãtorii: – Petricã Balint – Sergiu Chiriacescu (decedat) – Emilian Cutean – Dan Iosif (decedat) – Emil „Cico” Dumitrescu – Lorin Fortuna – Cazimir Ionescu – Claudiu Iordache – Mihail Ispas – Eugenia Iorga – Dumitru Mazilu – Alexandru Mironov – Sergiu Nicolaescu – Gheorghe Pastor – Petre Roman – Romeo Raicu – Adrian Sanda – Ion Savu – Rãzvan Theodorescu – Dan Toader – Doru Þigãu – Dorel Viºan – Valentin Voicilã – Gelu Voican Voiculescu – Emil Vlãdesan Sursa: Adevãrul]]>