S-au trezit și catolicii: Arhiepiscopul Vigano denunță dictatura Noii Ordini Mondiale

Într-un material de excepție, Arhiepiscolul catolic Carlo Maria Vigano, în vârstă de 80 de ani, denunță Certificatul verde pe post de pașaport sanitar ca fiind cheia instaurării dictaturii ocultei satanice.

Vigano a slujit ca Nunțiu apostolic în Statele Unite în perioada 19 octombrie 2011 – 12 aprilie 2016, la Washington. Anterior a fost secretar general al Guvernoratului Vaticanului în perioada 16 iulie 2009 – 3 septembrie 2011.

El este cunoscut mai ales pentru faptul că a expus două scandaluri majore de la Vatican. Acestea au fost Scandalul Vatican-leaks din 2012, în care a dezvăluit corupția financiară de la Vatican, și o scrisoare din 2018 în care îi acuza pe Papa Francisc și alți lideri ai bisericii că au ascuns acuzațiile de abuz sexual aduse fostului cardinal Theodore McCarrick. Viganò a declarat că Papa Benedict al XVI-lea a impus sancțiuni împotriva lui McCarrick ca răspuns la acuzațiile care i-au fost aduse, dar că Papa Francisc a refuzat să le aplice și că l-a făcut pe McCarrick un consilier important.

În pragul alegerilor din America de acum 2 ani, în mijlocul unui adevărat Război al Lumilor, Arhiepiscopul catolic a revenit cu putere în spațiul public american și mondial pentru a-l susține pe Donald Trump și a releva planurile ascunse ale ocultei mondiale, după cum avertizează el, de instalare a unui Guvern Mondial în cadrul unui plan global numit Marea Resetare a Noii Ordini Mondiale – așa cum a fost anunțată deja oficial și pe coperta revistei TIME.

Pe 25 octombrie 2020, Vigano a dat publicității o Scrisoare Deschisă către Președintele SUA la finalul unei conferințe susținute la Pittsburgh, Pennsylvania, și intitulată “Cum Revoluția Vatican II servește Noii Ordini Mondiale”. La această Conferință asupra Identității Catolice Arhiepiscopul afirmă în public lucruri grave, cu o credință de nezdruncinat: “Știm că proiectul Noua Ordine Mondială consistă în instituirea tiraniei prin masonerie. Un proiect care datează din timpul Revoluției Franceze, a epocii Iluminismului, a sfârșitului monarhiilor catolice, și a declarației de război împotriva Bisericii. Putem spune că Noua Ordine Mondială este opusul societății creștine. Ar fi realizarea “orașului diavolului” opus “orașului lui Dumnezeu”, în eterna luptă dintre lumină și întuneric, bine și rău, Dumnezeu și Satan“.

“Cezarul de azi ne ordonă să închidem bisericile, să purtăm măști, să oprim festivitățile sub pretextul falsei pandemii.“, mai spune înaltul prelat.

“Adversarul tău este și adversarul nostru: este dușmanul neamului omenesc“, îi scrie cu curaj Vigano lui Trump în Scrisoarea sa Deschisă. Grație prietenilor Americii, ai adevărului și ai noștri, cărora le mulțumim și pe această cale, avem ambele materiale traduse în română, pentru Dvs.

Avertizăm cititorul că aceste texte sunt foarte grele, spuse de un înalt prelat care a avut și are acces în sfere profunde ale lumii din spatele lumii și reliefează fapte care vor transfigura viitorul nostru. Vigano susține că Marea Resetare va impune o o dictatură biometrică, o dictatura medicală bazată pe tehnologie, care în scurt timp va răpi oamenilor libertatea sub pretexul luptei contra Covidului.

Tot ceea ce spune Vigano este catalogat azi de milițienii gândirii drept “fake news”. Dacă site-ul lui Vigano ar fi fost în România l-ar fi închis Grupul de Comunicare Strategic. Dacă Vigano ar fi fost ortodox ar fi fost acum ridiculizat la culme de vreun CTP cu mai multe stele ale statului paralel pe umeri. Dacă Vigano ar fi lucrat la ActiveNews ar fi fost pus și el pe Lista neagră de “conspiraționiști” ai oengeurilor Noii Ere Socialiste Covidiene. Dar Vigano, ca și noi, ignoră acarienii săriți pe TV-uri de sub măștile mai marilor, mai micilor sau mai piticilor păpușari. Și-a luat soarta în mâini și mărturisește adevărul așa cunoscut de el.

Am descoperit în adresarea sa de la Conferința catolicilor și o paralelă interesantă la situația din România de azi, când Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel a avertizat mini-cezarii de pe la noi că Dumnezeu nu se lasă batjocorit! Iată ce cere Vigano confraților săi catolici: “Și mai presus de toate, vă cer în numele lui Dumnezeu, să abandonăm acel sentiment de inferioritate pe care adversarii noștri ne-au obișnuit să-l acceptăm. În războiul Domnului, ei nu ne umilesc (merităm cu siguranță umilință pentru păcatele noastre). Nu, ei umilesc Măreția lui Dumnezeu și Mireasa Mielului Neprihănit. Adevărul pe care îl primim nu vine de la noi, ci de la Dumnezeu! Să lăsăm ca adevărul să fie negat sau să acceptăm că trebuie să se justifice el însuși în fața ereziilor și erorilor Anti-bisericii nu este un act de umilință ci de lașitate și lipsă de curaj. Să fim inspirați de exemplul Sfinților martiri Maccabees în fața unui nou Antioh care ne cere să aducem sacrificii la idoli și să-l abandonăm pe Adevăratul Dumnezeu. Să le răspundem cu cuvintele lor, rugându-ne Domnului: “Deci acum, O Stăpâne al cerurilor, trimite un înger bun să împrăștie groaza și tremuratul înaintea noastră. Prin puterea mâinii tale fie ca blasfematorii care vin împotriva oamenilor tăi sfinți să fie loviți la pământ”.”

Pentru CTP-iștii de Dâmbovița care vor încerca să arunce în desuetitudine dezvăluirile aproape incredibile ale lui Vigano, precizăm doar că între 1978 și 1989, când au început transformările în Europa de Est și a devenit Trimis Special și Observator al Sfântului Scaun la Consiliul Europei, Arhiepiscopul a fost Ministrul de Externe al Vaticanului.

Astăzi, Vigano nu ezită să atace vârful Scaunului asemuindu-l pe Papa Francisc lui Gyuri Soros și afirmând că a adus conceptul Rețelei Soros și a Societății Deschise a lui Popper la Vatican, transformându-l într-un hibrid New-Age, o “Religie Deschisă” de inspirație și cu legături masonice.

Vigano mai afirmă azi că “scopul Marii Resetări este impunerea unei dictaturi a sănătății care vizează impunerea unor măsuri liberticide, ascunse în spatele promisiunilor tentante de a asigura un venit universal și de a anula datoria individuală. Prețul acestor concesii de la Fondul Monetar Internațional va fi renunțarea la proprietatea privată și aderarea la un program de vaccinare împotriva COVID-19 și COVID-21 promovat de Bill Gates cu colaborarea principalelor grupuri farmaceutice. Dincolo de interesele economice enorme care îi motivează pe promotorii Marii Resetări, impunerea vaccinării va fi însoțită de cerința unui pașaport de sănătate și a unui act de identitate digital, cu urmărirea consecventă a contactului populației din întreaga lume. Cei care nu acceptă aceste măsuri vor fi închiși în lagărele de detenție sau arestați la domiciliu, iar toate bunurile lor vor fi confiscate”.

Nu mai avem nimic de adăugat dar nici nu putem să vă urăm lectură plăcută, pentru că nu este. Lectură atentă, așadar! Citiți, imprimați și arhivați. Și dați mai departe.

SCRISOARE DESCHISĂ

Președintelui Statelor Unite ale Americii

Donald J. Trump

Domnule presedinte,

Permiteți-mi să vă adresez în acest moment în care soarta întregii lumi este amenințată de o conspirație globală împotriva lui Dumnezeu și a umanității. Vă scriu ca arhiepiscop, ca succesor al apostolilor, ca fost nunțiu apostolic în Statele Unite ale Americii. Vă scriu în mijlocul tăcerii autorităților civile și religioase. Fie ca tu să accepți aceste cuvinte ale mele ca „glasul celui care strigă în deșert” (Ioan 1:23).

Evenimentul 201 Panelistii au discutat despre pregătirea pentru pandemie chiar înainte de izbucnirea COVID a stimulat blocaje globale. După cum am spus când ți-am scris scrisoarea în iunie, acest moment istoric se vad forțele răului aliniate într-o bătălie fără precedent împotriva forțelor binelui – forțe ale răului care par puternice și organizate în timp ce se opun copiilor Luminii, care sunt dezorientate și dezorganizate, abandonate de conducătorii lor temporali și spirituali.

Zilnic simțim multiplicarea atacurilor celor care vor să distrugă chiar baza societății: familia naturală, respectul pentru viața umană, dragostea de țară, libertatea de educație și de afaceri. Vedem șefi de națiuni și lideri religioși care se îndreaptă spre acest sinucidere al culturii occidentale și al sufletului ei creștin, în timp ce drepturile fundamentale ale cetățenilor și credincioșilor sunt refuzate în numele unei urgențe de sănătate care se dezvăluie din ce în ce mai pe deplin ca instrument pentru stabilirea a unei tiranii inumane, fără chip.

Un plan global numit Marea Resetare este în curs de desfășurare. Arhitectul său este o elită globală care dorește să supună întreaga omenire, impunând măsuri coercitive cu care să limiteze drastic libertățile individuale și cele ale populațiilor întregi. În mai multe națiuni, acest plan a fost deja aprobat și finanțat; în altele este încă într-un stadiu incipient. În spatele liderilor mondiali care sunt complicii și executorii acestui proiect infernal, există personaje fără scrupule care finanțează Forumul Economic Mondial și Evenimentul 201, promovându-și agenda.

Scopul Marii Resetări este impunerea unei dictaturi a sănătății care vizează impunerea unor măsuri liberticide, ascunse în spatele promisiunilor tentante de a asigura un venit universal și de a anula datoria individuală. Prețul acestor concesii de la Fondul Monetar Internațional va fi renunțarea la proprietatea privată și aderarea la un program de vaccinare împotriva COVID-19 și COVID-21 promovat de Bill Gates cu colaborarea principalelor grupuri farmaceutice. Dincolo de interesele economice enorme care îi motivează pe promotorii Marii Resetări, impunerea vaccinării va fi însoțită de cerința unui pașaport de sănătate și a unui act de identitate digital, cu urmărirea consecventă a contactului populației din întreaga lume. Cei care nu acceptă aceste măsuri vor fi închiși în lagărele de detenție sau arestați la domiciliu, iar toate bunurile lor vor fi confiscate.

Domnule președinte, îmi imaginez că sunteți deja conștient de faptul că în unele țări Marea Resetare va fi activată între sfârșitul acestui an și primul trimestru al anului 2021. În acest scop, sunt planificate alte blocaje, care vor fi justificate oficial de o presupus al doilea și al treilea val al pandemiei. Sunteți bine conștienți de mijloacele care au fost folosite pentru a semăna panica și a legitima limitările draconice ale libertăților individuale, provocând cu îndemânare o criză economică mondială. În intențiile arhitecților săi, această criză va servi pentru a face ireversibil recursul națiunilor la Marea Resetare, dând astfel lovitura finală unei lumi a cărei existență și memorie doresc să o anuleze complet. Dar această lume, domnule președinte, include oameni, afecțiuni, instituții, credință, cultură, tradiții și idealuri: oameni și valori care nu acționează ca niște automate, care nu se supun ca mașinile, pentru că sunt înzestrați cu un suflet și o inimă. , pentru că sunt legate între ele printr-o legătură spirituală care își trage puterea de sus, de la acel Dumnezeu pe care vrăjmașii noștri vor să-l provoace, la fel cum a făcut Lucifer la începutul timpului cu „non serviam” său.

Mulți oameni – după cum știm bine – sunt supărați de această referire la ciocnirea dintre bine și rău și utilizarea unor nuanțe „apocaliptice”, care, potrivit lor, exasperează spiritele și ascuțesc diviziunile. Nu este surprinzător faptul că inamicul este supărat că a fost descoperit tocmai când crede că a ajuns la cetatea pe care încearcă să o cucerească netulburată. Cu toate acestea, ceea ce este surprinzător este că nu există nimeni care să dea alarma. Reacția statului profund față de cei care îi denunță planul este ruptă și incoerentă, dar de înțeles. Chiar când complicitatea presei de masă a reușit să facă tranziția către Noua Ordine Mondială aproape nedureroasă și neobservată, ies la iveală tot felul de înșelăciuni, scandaluri și crime.

Până acum câteva luni, era ușor să-i spulberi ca „teoreticieni ai conspirației” pe cei care denunțau aceste teribile planuri, pe care acum le vedem realizate până în cele mai mici detalii. Nimeni, până în februarie trecut, nu s-ar fi gândit vreodată că, în toate orașele noastre, cetățenii vor fi arestați pur și simplu pentru că vor să meargă pe stradă, să respire, să dorească să-și păstreze afacerea deschisă, să dorească să meargă la biserică duminică. Cu toate acestea, acum se întâmplă în toată lumea, chiar și în Italia cu carte poștală, pe care mulți americani o consideră o mică țară fermecată, cu monumentele sale antice, bisericile, orașele sale fermecătoare, satele sale caracteristice. Și în timp ce politicienii sunt baricadați în palatele lor promulgând decrete precum satrapii persani, afacerile eșuează, magazinele se închid și oamenii sunt împiedicați să trăiască, să călătorească, să lucreze și să se roage. Consecințele psihologice dezastruoase ale acestei operațiuni sunt deja văzute, începând cu sinuciderile antreprenorilor disperați și ai copiilor noștri, separați de prieteni și colegi de clasă, cărora li s-a spus să urmeze cursurile în timp ce stau singuri acasă, în fața unui computer.

În Sfânta Scriptură, Sfântul Pavel ne vorbește despre „cel care se opune” manifestării misterului nelegiuirii, kathèkon (2 Tesaloniceni 2: 6-7). În sfera religioasă, acest obstacol în calea răului este Biserica și, în special, papalitatea; în sfera politică, cei care împiedică înființarea Noii Ordini Mondiale.

După cum este clar acum, cel care ocupă catedra lui Petru și-a trădat rolul încă de la început pentru a apăra și promova ideologia globalistă, susținând agenda Bisericii profunde, care l-a ales din rândurile sale.

Domnule președinte, ați declarat clar că doriți să apărați națiunea – o singură națiune sub Dumnezeu, libertăți fundamentale și valori negociabile care sunt refuzate și luptate astăzi. Tu ești, dragă președinte, care ești „cel care se opune” statului profund, atacul final al copiilor întunericului.

Din acest motiv, este necesar ca toți oamenii de bunăvoință să fie convinși de importanța epocală a alegerilor iminente, nu atât pentru acest program politic, ci pentru inspirația generală a acțiunii tale care întruchipează cel mai bine – în acest context istoric special – acea lume, lumea noastră, pe care doresc să o anuleze prin intermediul blocării. Adversarul tău este și adversarul nostru: este dușmanul neamului omenesc, el care este „un ucigaș de la început” (Ioan 8:44).

În jurul tău sunt adunați cu credință și curaj cei care te consideră garnizoana finală împotriva dictaturii mondiale. Alternativa este să voteze pentru o persoană care este manipulată de statul profund, grav compromisă de scandaluri și corupție, care va face Statelor Unite ceea ce face Jorge Mario Bergoglio Bisericii, prim-ministrul Conte în Italia, președintele Macron în Franța , Prim-ministru Sánchez în Spania și așa mai departe. Natura șantajabilă a lui Joe Biden – la fel ca cea a prelaților din „cercul magic” al Vaticanului – îl va expune pentru a fi folosit fără scrupule, permițând puterilor nelegitime să intervină atât în politica internă, cât și în echilibrele internaționale. Este evident că cei care îl manipulează au deja pregătit pe cineva mai rău decât el, cu care îl vor înlocui de îndată ce va apărea ocazia.

Și totuși, în mijlocul acestui tablou sumbru, apare acest progres aparent de neoprit al „dușmanului invizibil”, apare un element de speranță. Adversarul nu știe să iubească și nu înțelege că nu este suficient să se asigure un venit universal sau să se anuleze ipotecile pentru a subjuga masele și a le convinge să fie marcate ca vite. Acest popor, care de prea mult timp a suportat abuzurile unei puteri urâte și tiranice, redescoperă că are un suflet; înțelege că nu este dispusă să-și schimbe libertatea pentru omogenizarea și anularea identității sale; începe să înțeleagă valoarea legăturilor familiale și sociale, a legăturilor de credință și cultură care unesc oamenii cinstiți. Această Mare Resetare este destinată eșecului, deoarece cei care au planificat-o nu înțeleg că mai sunt oameni gata să iasă în stradă pentru a-și apăra drepturile, pentru a-și proteja cei dragi, pentru a da un viitor copiilor și nepoților lor.

Inumanitatea nivelantă a proiectului globalist se va sfărâma mizerabil în fața opoziției ferme și curajoase a copiilor Luminii. Dușmanul îl are pe Satana de partea sa, Cel care știe doar să urască. Dar de partea noastră, avem pe Domnul Atotputernic, Dumnezeul oștirilor aranjate pentru luptă și Preasfânta Fecioară, care va zdrobi capul vechiului Șarpe. “Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?” (Romani 8:31).

Domnule Președinte, știți bine că, în această oră crucială, Statele Unite ale Americii sunt considerate zidul de apărare împotriva căruia s-a declanșat războiul declarat de susținătorii globalismului. Puneți-vă încrederea în Domnul, întărită de cuvintele apostolului Pavel: „Pot face toate lucrurile în Cel ce mă întărește” (Filipeni 4:13). A fi un instrument al providenței divine este o mare responsabilitate, pentru care veți primi cu siguranță toate harurile de stat de care aveți nevoie, deoarece acestea sunt implorate cu fervoare pentru voi de către mulți oameni care vă susțin cu rugăciunile lor.

Cu această speranță cerească și asigurarea rugăciunii mele pentru tine, pentru Prima Doamnă și pentru colaboratorii tăi, din toată inima îți trimit binecuvântarea mea.

Dumnezeu să binecuvânteze Statele Unite ale Americii!

Carlo Maria Viganò

Tit. Arhiepiscop de Ulpiana

Fost nunțiu apostolic în Statele Unite ale Americii

ARHIEPISCOPUL CARLO MARIA VIGANÒ

Fost nunțiu apostolic în Statele Unite ale Americii

Cum Revoluția Vatican II servește Noii Ordini Mondiale

Conferința “Identitatea catolică”

Pittsburgh, Pennsylvania

23-25 octombrie, 2020

Aceasta este prima apariție publică televizată a arhiepiscopului Viganò de la emiterea mărturiei sale în August 2018

Dragi prieteni, înainte de a-mi începe expunerea, dați-mi voie să transmit cele mai calde urări vouă tuturor. Pentru prima dată după mai mult de doi ani, vă vorbesc personal prin acest mesaj video (disponibil în baza textului), care a fost produs doar cu câteva zile înaintea conferinței “Identitatea catolică”. După cum puteți vedea, sunt bine, perfect sănătos,mai ales spiritual, asta și mulțumită rugăciunilor voastre, a suportului și încurajărilor pe care le-am primit de la voi, precum și de la atât de mulți prieteni și frați din întreaga lume. Împreună suntem cu toții uniți în rugăciune, și în bătălia sfântă în care suntem chemați să luptăm, fiecare pe frontul lui, toți adunați sub mantaua Sfintei Fecioare, Regina victoriilor, și sub protecția arhanghelului Mihail.

În mod special doresc să mulțumesc lui Michael Matt care m-a invitat cu amabilitate și perseverență să vă vorbesc. Cred că acum este un moment oportun pentru a vă transmite următorul mesaj. Subiectul prezentei expuneri va fi: “Cum revoluția Conciliului Vatican II servește Noii Ordini Mondiale”. Trăim vremuri extraordinare. După cum fiecare dintre noi probabil am înțeles, ne găsim într-un moment istoric.

Evenimente ale trecutului, pe care unii le credeau fară legătură, se dovedesc acum categoric conectate atât în principiile care le-au inspirat,cât și în scopurile pe care caută să le atingă. O analiză corectă și obiectivă a situației actuale nu poate decât să exprime perfecta coerență între evoluția cadrului politic global și rolul pe care Biserica Catolică și l-a asumat în instituirea Noii Ordini Mondiale. Pentru a fi mai precis, vorbim de rolul acelei aparente majorități din Biserică care este de fapt în număr mic, dar extrem de puternică, și pe care pentru a fi concis, o voi rezuma ca fiind “Biserica Paralelă”. Evident nu exista două Biserici, ceva ce ar fi imposibil ,blasfemator și eretic. Nici Biserica Adevărată a lui Hristos nu a eșuat în zilele noastre în misiunea ei,pervertindu-se într-o sectă . Biserica lui Cristos nu are nimic de-a face cu cei care în ultimii 60 de ani au executat un plan de a o ocupa. Suprapunerea ierarhiei catolice și a membrilor “Bisericii Paralele”nu are un aspect teologic,ci este mai degrabă o realitate istorică care sfidează categoriile obișnuite și trebuie analizată ca atare.

Știm că proiectul Noua Ordine Mondială consistă în instituirea tiraniei prin masonerie. Un proiect care datează din timpul Revoluției Franceze, a epocii Iluminismului, a sfârșitului monarhiilor catolice, și a declarației de război împotriva Bisericii. Putem spune că Noua Ordine Mondială este opusul societății creștine. Ar fi realizarea “orașului diavolului” opus “orașului lui Dumnezeu”, în eterna luptă dintre lumină și întuneric, bine și rău, Dumnezeu și Satan. În această luptă Providența a plasat Biserica lui Iisus și în special pontifii supremi, cu rol de “katechon”,ceea ce în greacă înseamnă “acel ce se opune manifestării tainei fărădelegii”, menționat în scrisoarea a doua către tesaloniceni. Și scriptura ne avertizează că la manifestarea Anticristului, acest obstacol “katechon”, va fi încetat să mai existe. Este destul de evident pentru mine că vremurile din urmă se apropie sub ochii noștri, întrucât fărădelegea s-a împrăștiat în toată lumea sub aparența acestei opoziții curajoase a “katechonului”. Să nu facem greșeala de a prezenta evenimentele actuale ca și ceva normal, judecând după ce s-a întâmplat cu parametrii legali,canonici și sociologici pe care această normalitate arată că ar dori să îi adopte. În vremuri extraordinare, și Cristos prezent în Biserică este cu adevărat extraordinar, evenimentele depășesc limita obișnuitului cunoscut strămoșilor noștri. În vremuri extraordinare putem auzi un papă care să înșele credincioșii,vedem capi ai Bisericii acuzați de infracțiuni care în alte timpuri ar fi trezit groaza și ar fi impus pedepse aspre, asistăm în bisericile noastre la ritualuri liturgice care par să fi fost inventate de către mintea perversă a unei persoane tulburate. Vedem prelați care fac procesiuni cu idoli ai zeilor incași în Bazilica Sfântul Petru, și aici, vicarul lui Cristos își cere scuze idolatrilor acelui simulacru dacă un catolic îndrăznește să amenințe că îi aruncă în fluviul Tibru. În aceste vremuri extraordinare auzim că un “conspirator”, cardinalul Godfried Danneels, ne spunea că de la moartea papei Ioan Paul II ,mafia din Sfântul Gallen complota să pună pe unul de-al lor pe scaunul lui Petru, care mai târziu avea să fie Jorge Mario Bergoglio (papa Francisc). În fața acestor revelații concertate, am putea fi uimiți că nici cardinali și nici episcopi nu și-au exprimat indignarea, nici măcar nu au cerut ca adevărul să fie adus la lumină.

Acum voi vorbi despre eclipsa Adevăratei Biserici.

De 60 de ani noi asistăm la eclipsarea Bisericii Adevărate de către o Anti-biserică, care și-a însușit în mod treptat numele ei,a ocupat Curia Romana, dicasterele(tribunalele bisericești),diocezele și parohiile,seminariile și universitățile ,conventurile și mănăstirile. Anti-Biserica i-a uzurpat autoritatea, iar clerul ei îi poartă îmbrăcămintea sacră, se folosesc de prestigiul și puterea ei pentru a-și însuși comorile,bunurile și veniturile ei. Așa cum se întâmplă și în natură, această eclipsă nu are loc dintr-o dată, trece de la lumină la întuneric, atunci când un corp ceresc se interpune între soare și noi. Acesta este un proces lent dar inexorabil în care luna Anti-bisericii își urmează orbita până când se suprapune peste soare,generând un con de umbră care acoperă pământul. Noi acum ne aflăm în acest con de umbră doctrinară,morală, liturgică și disciplinară. Încă nu ne aflăm într-o eclipsă totală pe care o vom vedea la sfârșitul lumii sub împărăția Anticristului.

Dar este o eclipsă parțială care ne permite să observăm coroana luminoasă a soarelui încercuind discul negru al lunii. Procesul care a dus la eclipsa de azi a Bisericii a început fară îndoială cu Modernismul. Anti-biserica și-a urmat orbita în ciuda condamnărilor solemne ale Magisteriului,care în acea fază a strălucit de splendoarea adevărului. Dar odată cu Conciliul Vatican II,întunericul acestei entități false a coborât asupra Bisericii. Inițial a acoperit doar o mică parte,dar întunericul s-a extins treptat. Oricine a arătat înspre soare, deducând că luna îl va eclipsa cu siguranță, a fost acuzat ca fiind un “profet al pieirii” cu acele forme de fanatism și necumpătare care provin din necunoaștere și prejudecată. Cazul arhiepiscopului Marcel Lefebvre și a altor câțiva prelați confirmă pe de o parte clarviziunea acestor pastori, și pe de altă parte reacțiile incoerente ale adversarilor lor,care de teama de a nu pierde puterea, și-au folosit toată autoritatea pentru a nega dovezile și au ținut ascunse adevăratele lor intenții. Pentru a continua analogia putem spune că pe cerul credinței o eclipsă este un fenomen rar și extraordinar, dar a nega că întunericul se răspândește în timpul unei eclipse, doar pentru că acest lucru nu are loc în condiții obișnuite, este nu doar un semn al credinței în indefectibilitatea bisericii ci mai degrabă o negare încăpățânată a evidențelor sau rea credință. Biserica Sfântă, conform promisiunilor lui Hristos, nu va fi niciodată biruită de porțile iadului, dar asta nu înseamnă că nu va fi sau nu este deja umbrită de falsurile ei infernale (Anti-Biserica), ca luna, pe care o vedem nu întâmplător sub picioarele unei femei în Cartea Apocalipsei, citez: “În cer s-a arătat un semn mare: o femeie înveșmântată în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap “. Luna este sub picioarele femeii ,care este mai presus de orice schimbare, corupție pământească, lege, crez, și împărăția spiritului acestei lumi. Și asta este pentru că acea femeie care este în același timp imaginea Preasfintei Maria și a Bisericii, este “amicta sole”adică înveșmântată în soarele dreptății care este Hristos, “scutită de orice putere demonică în timp ce ia parte la taina imutabilității lui Hristos”, după cum a scris Sfântul Ambrozie. Ea a rămas nevătămată,dacă nu în împărăția ei militantă, cu siguranță în cea suferindă,în purgator și în cea triumfantă din paradis.Sfântul Jerome,comentând asupra cuvintelor scripturii, ne amintește că “porțile iadului sunt păcate și vicii, cu precădere învățăturile ereticilor”. De aceea știm că însăși sinteza tuturor ereziilor reprezentate de Modernism și versiunea lui conciliară actualizată nu poate obscuriza definitiv splendoarea Miresei lui Cristos,doar pentru o scurta perioadă a eclipsei pe care Providența, în înțelepciunea ei infinită, a permis-o pentru a extrage din ea un bine mai mare.

Abandonarea dimensiunii supranaturale.

În această expunere aș dori în mod special să mă ocup de relația dintre revoluția Conciliului Vatican II și instituirea Noii Ordini Mondiale.Elementul central al acestei analize constă în evidențierea abandonării din partea ierarhiei bisericești,chiar și la vârf, a dimensiunii supranaturale a Bisericii și rolul său escatologic. Împreună cu Conciliul, Inovatorii au șters originea divină a Bisericii din orizontul lor teologic,creând o entitate de origine umană asemănătoare unei organizații filantropice. Prima consecință a acestei subminări ontologice a fost negarea necesară a faptului că Mireasa lui Hristos nu este și nu poate fi subiect al schimbării de către cei ce exercită autorități preoțești în numele Domnului. Ea nu este nici proprietatea papei,nici a episcopilor sau a teologilor și astfel orice tentativă de actualizare o coboară la nivelul unei companii care pentru a face profit,își reînnoiește oferta comercială,își vinde stocul rămas și urmează trendul momentului.

Biserica pe de altă parte,este o realitate supranaturală și divină. Ea își adaptează căile de a predica Evanghelia națiunilor dar nu poate niciodată să schimbe conținutul ei cu nici măcar o iotă,nici nega impulsul său transcendental și a se coborî la simpla deservire socială.Pe partea opusă, Anti-biserica pretinde cu mândrie dreptul de a efectua schimbări de paradigmă,nu doar prin schimbarea modului în care doctrina este extinsă, dar a doctrinii în sine.Insistând pe ceea ce învață Magisteriul este inutil. Afirmațiile necuviincioase ale Inovatorilor cum că ar avea dreptul de a schimba credința, urmează cu încăpățânare abordarea modernistă.Prima eroare a Conciliului constă în principal în lipsa perspectivei transcendentale,rezultatul unei crize spirituale deja latentă,și în încercarea de a stabili paradisul pe pământ pe fondul unui orizont uman steril. Conform acestei abordări,”Fratelli Tutti” vede realizarea unei utopii pământești și izbăviri sociale prin frăție umană, pace ecumenică între religii, și primirea de emigranți. Simțul inferiorității și al inadecvării. După cum am scris și cu alte ocazii, cererile revoluționare ale Noii Teologii au găsit sol fertil în Părinții Conciliului, datorită unui serios complex de inferioritate vis-a-vis de lume.A fost o vreme în perioada postbelică când revoluția condusă de masonerie în sferele civile,politice și culturale a penetrat elita catolică, convingând-o de inadecvarea sa în fața provocărilor epocii care erau inevitabile.În loc să-și pună întrebări despre credința lor,această elită de episcopi,teologi,intelectuali, au atribuit,fară a chibzui,responsabilitatea eșecului iminent al Bisericii structurii ierarhice solide și doctrinei unitare și învățăturii morale. Uitându-ne la înfrângerea civilizației europene, la formarea căreia Biserica a ajutat, elita bisericească a crezut că lipsa de consens din lume a fost cauzată de intransigența papalității și de rigiditatea morală a preoților nedoritori să se modeleze după spiritul epocii și “deschidere”.Această abordare teologică își are originea în presupunerea falsă că între Biserică și lumea contemporană poate exista o alianță,o armonie de intenție,o prietenie. Nimic nu putea fi mai departe de adevăr,întrucât nu este niciun răgaz în lupta dintre Dumnezeu și Satan, dntre lumină și întuneric. Citez din Geneza: “Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” Aceasta este o vrăjmășie dorită de Dumnezeu însuși,care le plasează pe Preasfânta Maria și Biserica ca dușmance veșnice ale șarpelui din antichitate. Lumea are prințul ei , care este și dușmanul,” un ucigaș și un mincinos de la începuturi”. A căuta să închei un pact de non beligeranță cu lumea înseamnă a ajunge la un acord cu Satan.

Asta dă peste cap și pervertește esența însăși a Bisericii, a cărei misiune este de a converti cât mai multe suflete la Hristos, pentru mai marea slavă a lui Dumnezeu,fără a lăsa armele jos împotriva celor ce vor să le atragă înspre ei și înspre pierzarea lor.

Voi vorbi acum despre “Idem Sentire”al revoluției și al Conciliului.

Simțul de inadecvare al Părinților Conciliului a fost intensificat doar de munca Inovatorilor ale căror idei teoretice au coincis cu cerințele lumii.O analiză comparativă a gândirii moderne confirmă “idem sentire”,adică același sentiment sau mod de gândire al conspiratorilor, cu fiecare element al ideologiei revoluționare. Las descrierea acestor detalii comparative în versiunea scrisă a lecturii mele.Când această Anti-biserică este instalată în totalitate în eclipsa totală a Bisericii Catolice,autoritatea liderilor săi va depinde de gradul de subjugare al Noii Ordini Mondiale, care nu va tolera divergențe de la propriul crez,și va aplica fără milă acel dogmatism,fanatism și fundamentalism pe care mulți prelați și intelectuali autoproclamați îl invocă când critică pe cei ce au rămas fideli Magisteriului în zilele noastre. Astfel, Biserica paralelă ar putea să continue cu marca comercială “Biserica Catolică”,dar va fi sclavul gândirii Noii Ordini Mondiale, care amintește de evreii care după negarea regalității lui Cristos în fața lui Pilat,au fost sclavii autorităților civile de atunci: “Nu avem alt rege în afară de Cezar”. Cezarul de azi ne ordonă să închidem bisericile, să purtăm măști, să oprim festivitățile sub pretextul falsei pandemii. Regimul comunist chinez persecută catolicii chinezi iar lumea nu aude decât tăcere din partea Romei. Mâine un nou Titus va înlătura templul Conciliului, transportându-i rămășițele în vreun muzeu,și răzbunarea divină prin mâinile păgânilor va fi din nou înfăptuită.

Acum voi vorbi despre rolul instrumental al catolicilor moderați în Revoluție.

Unii ar putea spune că Părinții Conciliului și papii care au prezidat acea adunare, nu au realizat implicațiile pe care aprobările lor din documentele de la Vatican II le vor avea. Dacă era aceasta situația,dacă ar fi fost regrete ulterioare aprobărilor lor pripite, asupra textelor interpretabile sau apropiate de erezie,este dificil de înțeles cum de nu au putut opri imediat abuzurile, să corecteze erorile, să clarifice confuziile și omisiunile. Și mai ales este de neînțeles de ce autoritatea ecleziastică a fost așa de nemiloasă împotriva celor ce au apărat adevărul catolic, și în același timp extrem de înțelegătoare cu rebelii și ereticii. În orice caz, responsabilitatea pentru criza sinodală este a autorităților,care chiar și în mijlocul a mii de apeluri de colegialitate și păstorit, și-au adunat în mod gelos prerogative, exercizându-le doar într-o direcție,adică împotriva turmei mici, și niciodată împotriva dușmanilor lui Dumnezeu și ai Bisericii. Rarele excepții când un teolog eretic sau un om religios revoluționar a fost criticat de către Biroul Papal,doar oferă o confirmare tragică a unei reguli care a fost implementată de zeci de ani,ca să nu mai menționăm că mulți dintre ei în vremurile recente au fost reabilitați fără vreo abjurare a erorilor lor, și chiar promovați instituțional în Curia Romana sau Ateneul Ponfical.Aceasta este realitatea care reiese din ceea ce am descris până acum. Totuși,știm că pe lângă aripa progresistă a Conciliului și aripa tradițională catolică,există o parte a episcopatului,clerului,și oamenilor, care tinde să stea la distanță de ceea ce se consideră prea extrem,și aici vorbesc de așa-numiții “conservatori”,care sunt o parte moderată a corpului bisericesc care sfârșește în a “căra apa”pentru cei revoluționari,întrucât în timp ce se leapădă de excesele lor, le împărtășesc principiile. Eroarea “conservatorilor”este în a da o conotație negativă tradiționalismului și în plasarea lui în partea opusă progresismului. Calea lor de mijloc,via media,consistă în plasarea lor în mod arbitrar nu între două vicii,ci între virtute și viciu. Ei sunt cei ce critică excesele idolatrizării zeilor incași,sau a declarațiilor papei dintre cele mai extreme,dar care nu tolerează contestarea Conciliului,nemaivorbind de legătura intrinsecă dintre cancerul sinodal și metastaza actuală.Corelarea dintre conservatorismul politic și conservatorismul religios consistă în adoptarea centrului,a sintezei dintre teza de dreapta și antiteza de stânga, în concordanță cu abordarea hegeliană atât de prețuită de susținătorii moderați ai Conciliului.

Acum vom vorbi despre “Open Society” (societate deschisă) și “Open Religion” (religie deschisă)

Această analiză cu greu ar putea fi efectuată fără câteva cuvinte legate de noul limbaj atât de agreat în sfera ecleziastică. Vocabolarul tradițional catolic a fost în mod intenționat modificat cu scopul de a schimba conținutul pe care îl exprimă. Același lucru s-a întâmplat cu liturghia și predicarea,unde claritatea expunerii catolice a fost înlocuită cu ambiguitate sau negare subînțeleasă a adevărului dogmatic.Exemplele sunt nenumărate.Acest fenomen datează de asemenea de la Vatican II, care a căutat să dezvolte versiuni catolice ale sloganelor lumii.Totuși aș dori să accentuez că toate acele expresii care sunt împrumutate din vocabularul laic,sunt de asemenea parte a noului limbaj. Să examinăm insistența papei Francisc pe biserica extrovertită, deschiderea ca și o valoare pozitivă. În mod similar, citez din “Fratelli Tutti”:”Un popor viu și dinamic,un popor cu un viitor, este unul în mod constant deschis la o nouă sinteză prin abilitatea lui de a saluta diferențele”(nr 160)Citez iar:”Biserica este o casă cu ușile deschise. Noi trebuie să fim o biserică care servește,care pleacă de acasă și merge mai departe de locurile ei de închinăciune,pleacă mai departe de sacristiile sale,pentru a putea însoți viața,susține speranța,și a fi semnul unității, a construi punți,a distruge ziduri,a semăna semințele împăcării”.În mod asemănător cu Open Society râvnită de ideologia globalistă a lui Soros,este atât de izbitor cum aproape că Open Religion se constituie ca un contrapunct la ea. Și această Open Religion este în perfectă armonie cu intențiile globalismului.De la întâlnirile politice pentru un “Nou Umanism”sfințite de liderii Bisericii,la participarea elitei intelectuale progresiste în propaganda “verde”,totul aleargă după gândirea de masă,în trista și groteasca încercare de a mulțumi lumea. Contrastul puternic față de cuvintele apostolului este clar.Citez din epistola către galateni: “Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.” Biserica catolică trăiește sub privirea lui Dumnezeu. Ea există pentru gloria Lui și pentru salvarea sufletelor. Anti-biserica trăiește sub privirile lumii,satisfăcând zeificarea blasfematoare a omului și ducând la pierderea sufletelor.În cadrul ultimei secțiuni a Conciliului Vatican II, în fața Părinților Sinodului,aceste cuvinte uluitoare ale Papei Paul al VI-lea au răsunat în Basilica Vaticana. Citez:”Religia lui Dumnezeu care a devenit om a întâlnit religia(pentru că așa este)omului care se autoproclamă Dumnezeu. Și ce s-a întâmplat?A fost vreo ciocnire, bătălie,condamnare? Ar fi putut fi,dar nu a fost niciuna. Vechea poveste a samariteanului a fost modelul spiritualității Conciliului.Un sentiment de compasiune nemărginită l-a pătruns. Atenția Conciliului nostru a fost absorbită de descoperirea nevoilor umane(și aceste nevoi cresc proporțional cu măreția pe care Fiul Pământului o revendică pentru el însuși). Dar facem apel la cei ce se proclamă “umaniști moderni”și care au renunțat la valoarea transcendentală a realităților superioare, să dea Conciliului credit cel puțin pentru o calitate, și să recunoască noul nostru tip de umanism-de fapt și noi suntem mai presus decât oricine altcineva din umanitate.” Această compasiune este imaginea Conciliului și a noii religii(pentru că așa este)a Anti-bisericii. O Anti-biserică născută din uniunea necurată dintre Biserică și lume,între divinul Ierusalim și infernalul Babilon. Rețineți bine: pentru prima dată când un pontif a menționat “noul umanism”a fost în sesiunea finală a Conciliului Vatican II. Și azi găsim expresia aceasta repetată ca o mantra de acei ce o consideră o expresie perfectă și coerentă a cadrului de gândire revoluționară a bărbaților Conciliului. Întotdeauna în observarea acestei comuniuni de intenții dintre Noua Ordine Mondială și Anti-biserică, trebuie să ne amintim de Pactul Global privind Educația, un proiect conceput de papa Francisc și promovat în colaborare cu Națiunile Unite,citez:”pentru a genera o schimbare la scară planetară, așa încât educația să fie un creator de frăție,pace și dreptate,o nevoie cu atât mai urgentă în aceste timpuri marcate de pandemie”.Acest proiect a fost susținut și răspândit prin toate instituțiile educaționale de către Congregația Pentru Educație Catolică, printr-o scrisoare care face referire explicită la Constituția sinodală “Gaudium et spes”. Pactul Global privind Educația este ,citez:”Un proces de formare în relația de cultură și contact,care își găsește locul și în căminul propriu,cu toate creaturile,oamenii, formați după logica comuniunii și solidarității,deja lucrând la recuperarea armoniei serene cu creația,și la configurarea lumii ca un spațiu al frăției adevărate.”După cum se vede, referirea ideologică este întotdeauna citată doar din documentele Conciliului Vatican II,căci numai din acel moment încolo Anti-biserica a plasat omul în locul lui Dumnezeu, creatura în locul Creatorului,noul umanism ca un cadru ambiental și ecologic în care sunt încrustate atât directivele (enciclicele) “Laudato si”, cât și “teologia verde”, respectiv “Biserica cu o față Amazoniană” din sinodul episcopilor din 2019, cu idolatrii ei,închinătorii la zeița Pachamama,în prezența Sinedriului Roman. Atitudinea bisericii din timpul Covid 19 a demonstrat pe de o parte supunerea ierarhiei față de dictatele statului,încălcând astfel “Libertas ecclesiae “(Libertatea Bisericii) pe care papa ar fi trebuit să o apere cu fermitate.

De asemenea a arătat negarea oricărei semnificații supranaturale a pandemiei, înlocuind mânia îndreptățită a lui Dumnezeu ofensat de nenumăratele păcate ale umanității și ale națiunilor cu mai degrabă tulburata și distopica furie a Naturii, ofensată de lipsa de respect pentru mediul înconjurător,și aș dori să accentuez că atribuirea unei identități personale naturii,aproape înzestrată cu inteligență și voință, este un act premergător divinizării ei. Am văzut deja un astfel de preludiu, chiar sub domul Bazilicii Sfântul Petru. Concluzia este că această conformare din partea Anti-Bisericii, cu ideologia dominantă a lumii moderne, stabilește o cooperare reală cu reprezentanți puternici ai Statului Paralel,începând cu cei care lucrează pentru o “economie sustenabilă”,cum ar fi Jorge Mario Bergoglio,Bill Gates, Jeffrey Sachs, John Elkann, astfel menționând doar pe câțiva.

Dați-mi voie să spun câteva cuvinte legate de situația politică din Statele Unite,în pragul alegerilor prezidențiale.

“Fratelli Tutti” pare a fi o formă de sprijin al Vaticanului față de candidatul partidului democrat,în opoziție clară cu Donald Trump, și care vine la puține zile după ce papa Francisc a refuzat să acorde o audiență secretarului de stat Mike Pompeo, la Roma. Aceasta confirmă în care tabără se află copiii luminii și cine sunt copiii întunericului.

Acum voi vorbi despre baza ideologică a “Frăției”.

Tema frăției, o obsesie a lui Bergoglio, își află prima formulare în “Nostra aetate” (În vremurile noastre) și “Dignitatis humanae” (Demnitatea umană). În cea mai recentă directivă, “Fratelli Tutti”este manifestul acestei viziuni masonice în care exclamația “Libertate!Egalitate!Fraternitate!”a înlocuit Evanghelia, de dragul unei uniri între oameni care lasă afară pe Dumnezeu. Este de remarcat faptul că documentul despre fraternitate umană pentru pace mondială și conviețuire semnat în Abu Dhabi pe 4 februarie 2019,a fost apărat cu mândrie de papa cu aceste cuvinte,citez:”Din punct de vedere catolic, documentul nu s-a îndepărtat nici cu un milimetru de documentul Conciliului Vatican II”. Cardinalul Miguel Ayuso Guixot,președintele Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios comentează în revista Civiltà Cattolica,citez:”Angajamentul Bisericii Catolice față de dialogul interreligios,care deschide calea spre pace și fraternitate ,face parte din misiunea ei religioasă,și are la rădăcină evenimentele Conciliului”. Încă o dată, cancerul de la Vatican II confirmă că este la originea metastazei Bergoliene. Trăsătura comună care leagă Conciliul de cultul Pachamama, de asemenea a trecut pe la Assisi, după cum fratele Athanasius Schneider bine a punctat în discursul său recent. Vorbind de Anti-biserică,arhiepiscopul Fulton Sheen descrie Anticristul ,citez:”Întrucât religia lui va fi frăție fără paternitatea lui Dumnezeu, va înșela până și pe cei aleși.” Părem să vedem profeția venerabilului arhiepiscop american materializându-se sub ochii noștri. Nu este surprinzător că faimoasa Mare Lojă Masonică a Spaniei,după ce a lăudat cu căldură cavalerul său înălțat la tron, încă o dată l-a omagiat pe Bergoglio cu aceste cuvinte,citez:”Ultima directivă a papei Francisc arată cât de departe actuala Biserică Catolică este de pozițiile sale anterioare. În “Fratelli Tutti” papa a adoptat frăția universală,mărețul principiu al Masoneriei moderne.”

Reacția Lojei Grand Oriente a Italiei nu este foarte diferită, citez: “Acestea sunt principiile pe care Masoneria le-a urmărit și păstrat dintotdeauna, pentru înălțarea umanității.” Îmi amintesc că conform documentelor masonice ale lojei Alta Vendita, din secolul al XIX-lea a fost planificată o infiltrare a masoneriei în biserică, citez: “Și voi, veți pescui niște prieteni și îi veți conduce la picioarele Sfântului Scaun. Veți fi predicat revoluție în Mitră și Capă, continuată sub semnul Crucii și Stindardului, o revoluție care va avea nevoie doar de un mic impuls, pentru a pune pe foc cele patru colțuri ale lumii”.

Voi vorbi acum despre cauză și efect.

Filozofia ne învață că unei cauze întotdeauna îi corespunde un anumit efect. Am văzut că acțiunile desfășurate în timpul Vatican II au avut efectul dorit, dând forma concretă acelui moment de cotitură antropoligic, care azi a dus la apostazia Anti-bisericii și la eclipsa Bisericii Adevărate a lui Cristos. Așadar,trebuie să înțelegem că dacă vrem să reparăm efectele dăunătoare pe care le vedem în fața noastră,este necesar și indispensabil să înlăturăm factorii care le-au cauzat. Dacă acesta este scopul nostru este clar că acceptarea acelor principii revoluționare,chiar și parțial, ar face efortul nostru inutil și contraproductiv. De aceea trebuie să fim clari privind obiectivele pe care vrem să le atingem, ordonându-ne acțiunile către țintă. Dar trebuie să fim și conștienți că în decursul acestei munci de restaurare,nu ne mai putem abate de la principii,tocmai pentru că eșecul împărtășirii lor ar împiedica orice șansă de succes. Așadar, haideți să punem deoparte odată pentru totdeauna distincția zădarnică a presupusei bunătăți a Conciliului, trădarea voinței Părinților Sinodului,scrisoarea și spiritul a ceea ce a fost Vatican II, greutatea magistrală(sau lipsa acesteia)a acțiunilor sale,și hermeneutica continuității versus cea a răpirii. Anti-biserica a folosit eticheta Conciliu Ecumenic pentru a da autoritate și forță legală agendei sale revoluționare,așa cum Bergoglio numește manifestul său politic de loialitate față de Noua Ordine Mondială, “o scrisoare enciclică”.Viclenia dușmanului a izolat partea sănătoasă a Bisericii, împărțită între nevoia de a recunoaște natura subversivă a documentului Conciliului astfel trebuind să fie excluși din corpul Magisteriului,și nevoia de a nega realitatea declarându-le indiscutabil conforme pentru a apăra infailibilitatea Magisteriului. “Dubia” a reprezentat o umilire a acelor Cavaleri ai Bisericii ,dar fără dezlegarea nodurilor doctrinale aduse atenției pontifului roman. Bergoglio nu răspunde,tocmai pentru că nu dorește să nege sau confirme erorile implicite, astfel expunându-se riscului de a fi declarat eretic și de a pierde papalitatea. Aceasta este aceeași metodă folosită în cazul Conciliului, unde ambiguitatea și utilizarea terminoligiei imprecise împiedică condamnarea erorii implicite, dar juristul știe foarte bine acest lucru. Pe lângă încălcarea fățișă a legii, se poate comite o infracțiune și ocolind-o, folosind-o în scopuri rele.”Contra legem fit, quod in fraudem legis fit” se zice în latină,adică “Ce ocolește legea, este împotriva ei”.

Pentru a încheia, vă spun că singurul mod de a învinge în această bătălie este să ne întoarcem în trecut, să facem ceea ce Biserica a făcut dintotdeauna,și să încetăm să facem ceea ce Anti-biserica ne cere să facem azi,ceea ce Biserica Adevărată a condamnat mereu. Să-l punem pe Domnul nostru Isus Cristos,Rege și Mare Preot înapoi în centrul vieții Bisericii,și mai presus de aceasta,în centrul vieții comunităților noastre,al familiilor noastre, al nostru. Să redăm coroana Doamnei noastre,Preasfânta Maria,Regină și Mamă a Bisericii. Să ne întoarcem la celebrarea Sfintei Liturghii tradiționale,cu demnitate,și să ne rugăm cu cuvintele sfinților,nu cu aiurelile Moderniștilor și ereticilor,să reîncepem să savurăm scrierile Părinților Bisericești și ale Misticilor,și să ardem lucrările îmbibate de modernism și sentimentalism imanentist. Să susținem prin rugăciuni și ajutor material preoții buni care rămân credincioși Credinței Adevărate și să retragem toată susținerea de la cei ce se complac în minciunile acestei lumi.

Și mai presus de toate, vă cer în numele lui Dumnezeu, să abandonăm acel sentiment de inferioritate pe care adversarii noștri ne-au obișnuit să-l acceptăm. În războiul Domnului, ei nu ne umilesc (merităm cu siguranță umilință pentru păcatele noastre). Nu, ei umilesc Măreția lui Dumnezeu și Mireasa Mielului Neprihănit. Adevărul pe care îl primim nu vine de la noi, ci de la Dumnezeu! Să lăsăm ca adevărul să fie negat sau să acceptăm că trebuie să se justifice el însuși în fața ereziilor și erorilor Anti-bisericii nu este un act de umilință ci de lașitate și lipsă de curaj. Să fim inspirați de exemplul Sfinților martiri Maccabees în fața unui nou Antioh care ne cere să aducem sacrificii la idoli și să-l abandonăm pe Adevăratul Dumnezeu. Să le răspundem cu cuvintele lor, rugându-ne Domnului: “Deci acum, O Stăpâne al cerurilor ,trimite un înger bun să împrăștie groaza și tremuratul înaintea noastră. Prin puterea mâinii tale fie ca blasfematorii care vin împotriva oamenilor tăi sfinți să fie loviți la pământ”.

Dați-mi voie să-mi închei expunerea cu o amintire personală. Când am fost Nunțiu Apostolic în Nigeria am aflat de o tradiție îndrăgită nemaipomenită care a rămas în urma războiului cumplit din Biafra, și care continuă în zilele noastre. Am asistat la ea în timpul unei vizite pastorale la Arhidieceza Onitsha și am fost foarte impresionat de ea. Această tradiție numită “Blocul Copiilor Rozariului” consistă în adunarea a mii de copii, chiar și foarte mici, în fiecare sat sau cartier, pentru recitarea Sfântului Rozariu ,pentru a implora pacea ,fiecare copil ținând o bucată mică de lemn ,ca un mini altar, cu o imagine a Doamnei noastre și o lumânare micuță pe el. În zilele premergătoare alegerilor prezidențiale din 3 noiembrie, vă invit pe toți să vă alăturați unei Cruciade a Rozariului, un fel de asediu al Ierihonului, nu cu 7 trompete făcute din coarne de berbeci și sunate de preoți, ci cu “Bucură-te Marie” rostită de cei mici, cei inocenți, pentru a dărâma zidurile Statului Paralel și ale Bisericii Paralele. Să ne alăturăm celor mici din Blocul Copiilor Rozariului, implorând Femeia înveșmântată în soare ca împărăția Doamnei și Mamei noastre să ne fie redată, iar eclipsa care ne afectează să fie scurtată. Să binecuvânteze Dumnezeu aceste sfinte intenții.