Marius Bâtcã – ziuaveche.ro “Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane!”. România este sufocatã de prostia celor care toarnã lãturi cu gãleata . Dupã ce am auzit luni searã, la douã televiziuni, “ºtirea” cu “poezia legionarã”, am început sã râd cu lacrimi sau sã plâng cu gura pânã la urechi. Nici acum nu îmi dau seama. Însã, mi-a trecut. Lor nu le-a trecut ºi nici nu o sã le treacã. ªi, Doamne, cât aº vrea sã îi ºi doarã! Nu cât sã se tãvãleascã, ci doar aºa, un pic, cât o juliturã sau o unghie ruptã! Da, este adevãrat! Autorul, poetulRadu Gyr (Demetrescu), a fost legionar. Dar de ce este legionarã poezia “Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane!”??? Pentru viziunile sale politice, Radu Gyr a fãcut puºcãrie în regimurile Carol al II-lea, Ion Antonescu ºi bolºevico-sovietic de ocupaþie. Radu Gyr “opteaza in tinerete pentru Miscarea Legionara si nu s-a dezis de ea pana la moarte (1975). La inceputul anului 1941 a fost numit directorul Directiei Teatrelor. In ianuarie 1941, dupa Rebeliunea Legionara, comandantul legionar Radu Gyr a fost condamnat la 12 ani inchisoare. Maresalul ii ofera poetului legionar alegerea: celula inchisorii, sau linia intai a frontului. Gyr pleaca pe front, unde isi pierde partial vederea si e reformat. In 1945 este condamnat la moarte, pedeapsa comutata ulterior in inchisoare pe viata. Este eliberat in 1956, dar, dupa doi ani, e din nou arestat si din nou condamnat la moarte. Poezia “Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane”, considerata un indemn la revolta, devine proba incrimianta la dosar. E eliberat in 1963 si continua sa scrie pana in ultima zi a vietii. In 1995, Manea Dragulin, procurorul general al Romaniei, a introdus recurs in anulare pentru “Lotul ziaristilor”, Curtea Suprema i-a reabilitat pe toti, mai putin pe Radu Gyr si pe Ion Dumitrescu. Simona Popa, fata lui Gyr, i-a adresat procurorului, prin intermediul ziarului ZIUA, un memoriu, dar nu a primit un raspuns”. (Teºu Solomovici – fragment recuperat din arhiva fostului ziar ZIUA) Trebuie reþinut de aici faptul cã Radu Gyr “a fost numit directorul Direcþiei Teatrelor”. De ce? Pentru cã, în aceastã perioadã, la Bucureºti, în România aliatã a Germaniei naziste, se înfiinþa TEATRUL EVREIESC BARAªEUM!!! (Teºu Solomovici face o eroare în text, pentru cã numirea în fruntea Direcþiei Teatrelor a avut loc în toamna lui 1940.) Sã vedem ºi ce scrie pe site-ul Teatrului Evreiesc: “O perioadã foarte grea în istoria teatrului evreiesc a fost marcatã de anii dictaturii de tip nazist din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, când artiºtii evrei nu au avut voie nici sã joace în propria limbã, nici sã aparã pe scenele teatrelor româneºti. Atunci a luat fiinþã la Bucureºti Teatrul Baraºeum, ale cãrui reprezentaþii (în majoritate, spectacole de revistã, foarte gustate de public, inclusiv de cel românesc) se desfãºurau în limba românã”. ªi încã una, de pe acelaºi site: “Anii dictaturii fasciste din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial au însemnat o perioadã grea pentru artiºtii evrei, care au fost lipsiþi de dreptul de a juca în limba lor maternã ºi au fost îndepãrtaþi de pe toate scenele româneºti. La începutul anilor ’40 ai secolului trecut câþiva artiºti, scriitori, ºi muzicieni au înfiinþat Teatrul Evreiesc Baraºeum, pe scena cãruia au evoluat, jucând în limba românã, o seamã de cunoscuþi actori evrei, printre care Alexandru Finþi, Beate Fredanov, Willy Ronea, M. Bradu, N. Stroe, Mircea Criºan º. a. În acea vreme clãdirea avea douã sãli: una la parter, unde se jucau piesele de teatru, ºi o alta la etajul întâi, destinatã spectacolelor de revistã”. Concluzia: legionarul Radu Gyr ºi autoritãþile din România, aliata Germaniei naziste, permiteau înfiinþarea unui teatru evreiesc la Bucureºti, în timp ce în restul Europei, evreii îºi sãpau gropile comune înainte de a fi împuºcaþi, mureau în chinuri, “respirând” gaze de eºapament, ºi începeau sã facã interminabile cozi spre trenurile ce îi ducea spre “duºurile” ºi cuptoarele din lagãre. O foarte grea perioadã pentru artiºtii evrei din România! Meritã menþionat ºi interviul urmãtor, realizat de Radio România Actualitãþi în 26 martie 2011 (ora 19:36), la 70 de ani de la înfiinþarea Teatrului EvreiescBaraºeum, interviu ce poate fi citit pe siteul Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti din Romania. “Reporter: Anul acesta, Federaþia Comunitãþilor Evreieºti din Româniaîmplineºte 75 de ani. Primul eveniment care a marcat aniversarea a fost proiecþia filmului documentar “ªi s-au dus ca vântul”, realizat de Radu Gabrea ºi Costel Safirman. Pelicula prezentatã la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureºti reaminteºte istoria Teatrului Baraºeum, de la a cãrui înfiinþare au trecut ºapte decenii. Activitatea teatrului a însemnat mult pentru cultura româneascã ºi pentru cea evreiascã, spune regizorul Radu Gabrea. Radu Gabrea: Istoria Teatrului Baraºeum începe în 1941 ºi a durat patru ani. Acest teatru a durat patru ani. Reporter: De ce a doar atât? Radu Gabrea: Pentru cã s-a terminat rãzboiul ºi s-au schimbat lucrurile º.a.m.d. A fost un teatru special de rãzboi. Reporter: Ce a însemnat el pentru cultura comunitãþii evreieºti? Radu Gabrea: Pãi, a fost un lucru absolut extraordinar, într-o perioadã în care cele mai pesimiste lucruri se întâmplau ºi cele mai triste, a /adus/ o speranþã ºi o bucurie extraordinarã. Reporter: Domnule Costel Safirman, unde se aflã acum sufletul TeatruluiBaraºeum? Costel Safirman: Prin forþa împrejurãrilor ºi a istoriei pe care cu toþii am trãit-o, zidurile acestui teatru au rãmas aici, chiar la Teatrul Baraºeum, care a devenit Teatrul Evreiesc de Stat, dar sufletul Teatrului Baraºeum din anii ’41-’44, din anii de rãzboi, a plecat în lume.” Suficient (doar din surse ale comunitãþii evreieºti) despre Radu Gyr ºi “crima de a fi legionar”! Sau, poate ar mai merita un episod, din alte de surse. Sã vedem ce afirma, în anul 1996, Dan Smântânescu, istoric, absolvent al Universitãþii Bucureºti, Facultatea de Istorie ºi al Institutului de paleografie ºi expertizã graficã al Arhivelor Statului din Bucureºti (În anii ’30 a fost un apropiat al profesorului Nicolae Iorga, transcriindu-i documente medievale în calitate de secretar ºtiinþific): “Eu personal vã pot spune atât: cu o zi înainte de a fi asasinat (Nicolae Iorga – n.red.), m-am întâlnit pe Calea Victoriei, colþ cu bulevardul Carol – aºa-i spunea – m-am întâlnit cu Radu Gyr, care era pe-atunci legionar ºi era directorul general al teatrelor. ªi Radu Gyr mã opreºte – deºi era legionar, comandant legionar– ºi-ncepe – era un tip foarte emoþional – începe sã plângã, cu lacrimi în ochi ºi-mi spune: “Bine cã te întâlnesc, domnule Smântânescu, du-te repede la Sinaia ºi avertizeazã-l pe profesor cã fraþii mei legionari vor sã-l împuºte!” Când am auzit aºa, am rãmas încremenit. “Da, te rog foarte mult, du-te acuma la garã, suie-te în tren!…” Atuncea, pentru cã aveam ºi ceva bani la mine, m-am dus imediat la telefon, am telefonat acasã cã plec la Sinaia pentru o zi, dar mã-ntorc a doua zi ºi m-am suit în tren ºi m-am dus pe la orele 11:00 dimineaþa”. [R 500/ Arhiva de Istorie Oralã – Radio România. Interviu realizat de Octavian Silivestru, 18.07.1996] ªi, revenind: da, este adevãrat! Radu Gyr (Demetrescu), a fost legionar. Dar de ce este legionarã poezia “Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane!”??? Nu am vazut nici un jurnalist de la “televiziunile oripilate” sã zicã vreo douã vorbe ºi despre ºtirea asta: “Douã mari personalitãþi ale Bisericii Ortodoxe Române (arhiereul Tit Simedrea, mitropolit al Bucovinei în perioada 1941-1945, ºi pictorul bisericesc George Rusu) au fost distinse post-mortem cu medalia “ªef Rabin Dr. Alexandru ªafran”, acordatã de cãtre Federaþia Comunitãþilor Evreieºti dinRomânia ºi de Fundaþia “Dr. Alexandru ªafran”, pentru sprijinul acordat evreilor din Bucovina în timpul Holocaustului din cel de-al Doilea Rãzboi Mondial”. La fel cum nu am vãzut pe nimeni sã îºi rupã în direct cãmaºa de pe el, pentru cã UDMR vrea sã scoatã mii de maghiari în stradã în sprijinul unei cârpe cu pretenþii de steag secuiesc. Sau cã senatorul României Gyorgy Frunda ne recomandã sã o lãsãm “mai uºor cu statul naþional”. Pentru motivul cã existã un “numitor comun al Uniunii Europene ºi al împãrãþiei Mariei Tereza”. Sper sã nu fie vorba despre ló fasz! ªi, încã o datã: de ce este legionarã poezia “Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane!”??? Este un mesaj legionar îndemnul de a preþui libertatea mai mult decât averea? Este un mesaj legionar îndemnul de a ne preþui înaintaºii, lupta ºi sacrificiile lor pentru libertate? Este un mesaj legionar îndemnul de a conºtientiza ce e sfânt pentru neamul românesc? Ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane! Nu pentru-o lopatã de rumenã pâine, nu pentru pãtule, nu pentru pogoane, ci pentru vãzduhul tãu liber de mâine, ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane! Pentru sângele neamului tãu curs prin ºanþuri, pentru cântecul tãu þintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tãu pus în lanþuri, ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâºnitã-n mãsele, ci ca sã aduni chiuind pe tãpºane o claie de zãri ºi-o cãciula de stele, ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane! Aºa, ca sã bei libertatea din ciuturi ºi-n ea sã te-afunzi ca un cer în bulboane ºi zarzãrii ei peste tine sã-i scuturi, ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane! ªi ca sã pui tot sãrutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uºi, pe icoane, pe toate ce slobode-þi ies înainte, ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane! Ridicã-te, Gheorghe, pe lanþuri, pe funii! Ridicã-te, Ioane, pe sfinte ciolane! ªi sus, spre lumina din urmã-a furtunii, ridicã-te, Gheorghe, ridicã-te, Ioane! Orice om inteligent, oricât de rãu intenþionat ar fi, indiferent de etnie sau religie, nu poate gãsi nimic acuzator în aceastã poezie. Doar proºtii urlã, atunci când o aud sau o citesc!]]>