Revista presei. Azi 27.01.2011. Ziua internationala a comemorarii holocaustului.

HOLOCÁUST, holocausturi, s. n. 1. (În antichitate) Jertfã adusã zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. ♦ Fig. Ofrandã, sacrificiu. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare numãr de oameni. [Pr.: -ca-ust. – Var.: olocáust s. n.] – Din fr. holocauste.♦ (În prezent) Ucidere în masã datoratã unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om (ex. h. ecologic, prin distrugerea mediului înconjurãtor sau h. atomic, prin consecințele nefaste ale unui rãzboi nuclear).♦ Asasinare în masã a populației; genocid. (cf. engl. holocaust, fr. holocauste < neolat. holocaustum < gr. holokauston < n. al lui holokaustos = totalitate arsã < holo- + kaustos = ars < kaiein = a arde) [MW] Deci, nici o referire specialã cu privire la uciderea exclusivã a evreilor. Cu toate acestea, oficialii români, în luãrile lor de poziție, în aceastã zi de comemorare a victimelor holocaustului, vorbesc în principal (sau uneori exclusiv) NUMAI despre suferința și pierderile etnicilor evrei. Iatã câteva declarații: TRAIAN BÃSESCU (președintele ”tuturor românilor”, mai puțin etnicilor români ce trãiesc în România): “In numele valorilor fundamentale ale statului de drept, Romania democratica isi reafirma, cu acest prilej, respectul fata de memoria celor care au suferit si angajamentul de a combate riguros, prin aplicarea legilor adoptate, discriminarea rasiala, xenofobia si antisemitismul”, se arata in comunicatul Presedintiei. Comemorarea este vazuta ca o “evaluare critica a trecutului, contribuind la formarea in spiritul adevarului a tinerii generatii”. De altfel, trãdãtorul de neam și țarã Bãsescu a fãcut jocul sioniștilor ca o slugã a finanței evreiești ce este, fiind primul politician român care a recunoscut existența holocash-ului în România, cu prilejul inaugurãrii monumentului Holocaustului din București, fiind rãsplãtit pentru aceastã ”recunoaștere” cu medalia “Alexandru ªafran” din partea Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti din România, pentru ” înþelegerea profundã a Holocaustului din România ºi a aportului de substanþã la cinstirea memoriei victimelor din perioada de grele suferinþe ale populaþiei evreieºti în anii celui de-al doilea rãzboi mondial; înaltã apreciere pentru implicarea directã în edificarea Memorialului Holocaustului din Bucureºti; recunoºtiinþã pentru sprijinul constant în soluþionarea problemelor de viaþã ale evreilor din România ºi în prezervarea moºtenirii iudaice”. La ce fel de ”moștenire” s-o fi referit dl. Vainer !? O fi vorba despre promisiunea despãgubirilor pentru victimele evreiești din ”Holocash-ul românesc” ?! EMIL BOC (Prim Ministrul care a îngropat România în datorii): “Infiintarea Institutului National pentru Studierea Holocaustului in Romania, a Centrului de Studii Ebraice la Iasi, lansarea Raportului Comisiei Wiesel, inaugurarea Monumentului Holocaustului de la Bucuresti sunt doar cateva dintre actiunile care au consacrat pozitia ferma a Romaniei in ceea ce priveste Holocaustul”, se arata in mesajul premierului. Emil Boc mai subliniaza ca in calitatea sa de prim-ministru va sprijini in continuare orice activitate sau initiativa menite sa promoveze convietuirea intr-un climat de respectare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. “Comemoram astazi Holocaustul tocmai ca o dovada a faptului ca in prezent suntem angajati pe un drum care nu va mai repeta greselile trecutului si nu va mai permite o tragedie de aceste proportii” TEODOR BACONSCHI, Ministrul Afacerilor Externe: “Cu riscul, atat de costisitor, de a ne face sa uitam ca drepturile omului sunt indivizibile, ca ura indreptata impotriva unui grup de oameni pe care o ideologie bolnava i-a decretat vinovati nu pentru ceea ce au facut, ci pentru ceea ce sunt, se poate indrepta in cele din urma impotriva oricui, iar cercul se poate inchide chiar asupra noastra insine. Pentru ca astfel de crime inimaginabile sa nu se mai repete niciodata, trebuie sa facem front comun impotriva oricaror manifestari de intoleranta pe criterii rasiale, etnice, religioase sau altele”, a declarat ministrul de Externe. Ministrul s-a aratat ingrijorat de reaparitia in Romania si in alte tari europene a unor manifestari sau atitudini rasiste, anti-semite, xenofobe si negationiste. “Nu trebuie sa asteptam ca numarul victimelor intolerantei sa atinga proportii de masa pentru a reactiona”, a continuat Baconschi. Ministrul crede ca primul pas spre intelegerea si respectul pentru identitatea celor de langa noi este sa cunoastem istoria, traditiile si cultura grupurilor de populatie alaturi de care traim. ROBERTA ANASTASE, președintele Camerei Derutaților (cunoscutã și sub numele de mama hoților ”80 în salã, 152 de voturi, moțiune admisã”): Presedintele Camerei Deputatilor Roberta Anastase a subliniat importanta acestui moment, aratand ca, pe langa comemorarea victimelor Holocaustului, este nevoie de evidentierea radacinilor si cauzelor istorice ale tragediei si de reafirmarea angajamentului de a combate rasismul si a subliniat ca minoritatea roma este inca supusa discriminarii. “In estimarile cele mai avizate, autoritatile romane din perioada celui de-al doilea razboi mondial sunt responsabile de moartea a intre 280.000 si 380.000 cetateni romani si ucrainieni, marea majoritate etnici evrei si romi. Alti 135.000 etnici evrei au fost ucisi in teritoriile romanesti anexate temporar in actiuni ale autoritatilor maghiare din acea perioada (…) Faptul ca aceste evenimente au avut loc intr-o perioada nefasta a istoriei europene, la comanda unor regimuri politice nationale autoritare si poate la investigarea reichului nazist, este irelevant si nu atenueaza gravitatea morala a faptelor”, a spus Anastase in discursul sau. Ea a subliniat ca sesiunea solemna a Parlamentului este importanta in primul rand pentru ca permite comemorarea victimelor acestei tragedii. Cum se face totuși cã nici unul dintre politicienii mai sus amintiți nu amintește despre holocaustul românesc ? Chiar dacã am rezuma holocaustul ca noțiune, doar la crimele din lagãrele naziste, nu putem uita cã acolo au murit și români. Iar dacã vorbim despre holocaustul din România, nu putem sã nu vorbim despre sutele de mii, chiar milioanele de morți, victime ale bestialitãților comuniste. Morți în lagãre și închisori, uciși cu o bestialitate cu nimic mai prejos de cea cu care au fost uciși evreii. De ce se tace atunci despre suferința românilor ? Noi nu avem dreptul la memorie ? Noi nu avem dreptul la recunoașterea publicã a suferințelor celor martirizați în lupta anticomunistã. Constatãm cu îngrijorare creșterea în amplitudine a curentului politic socialist (de sorginte ideologicã marxistã, deci înrudit cu comunismul), atât în Parlamentul European cât și în țãrile membre UE, în special  Franța, Spania și Italia. AVM DREPTUL DE A COMEMORA HOLOCAUSTUL COMUNIST, DE A NE CUNOAȘTE CÃLÃII ȘI DE A-I TRAGE LA RÃSPUNDERE, PENTRU CA ISTORIA SÃ NU SE MAI REPETE.]]>