Oamenii de ºtiinþã de la University College London cresc organe umane în condiþii de laborator, aceastã reuºitã tehnologicã având posibilitatea de a elimina, în viitor, nevoia ca oamenii sã doneze organe.
Echipa condusã de profesorul Alexander Seifalian face parte din departamentul de nanotehnologie ºi medicinã regenerativã din cadrul universitãþii. În cadrul acestui laborator, oamenii de ºtiinþã folosesc celulele recoltate din corpul pacienþilor pentru a creºte organe „la comandã”. Pentru cã organele sunt fãcute cu ajutorul propriilor celule ale pacienþilor, riscul ca acestea sã fie respinse de corp este, în teorie, eliminat.
„Acum creºtem un nas pentru un pacient, pe care urmeazã sã-l folosim luna viitoare. Este o premierã mondialã, nimeni nu a mai crescut un nas în laborator pânã acum”, a declarat profesorul Seifalian.
Atunci când nasul va fi transferat în corpul pacientului, acesta nu va fi pus direct pe faþa acestuia, ci va fi introdus într-un balon care va fi implantat sub piele, în braþul pacientului. Dupã patru sãptãmâni, timp în care pielea ºi vasele sanguine se vor dezvolta, nasul va fi monitorizat, iar apoi va fi transplantat pe faþã.
„Alþi specialiºti au încercat sã facã implanturi pentru înlocuirea nasului, însã nu au gãsit soluþii care sã funcþioneze pe termen lung. Nasurile pe care aceºtia le-au folosit s-au deplasat pe faþã cu timpul, iar forma lor s-a schimbat. În schimb, nasul nostru nu va avea aceste probleme, pentru cã este un nas întreg construit din polimeri”, a explicat Adlola Oseni, membru al echipei de cercetãtori.
Polimerul care este folosit pentru conceperea nasului este compus din miliarde de molecule, fiecare dintre acestea mãsurând aproximativ un nanometru, fiind astfel de 40.000 de ori mai mici decât grosimea unui fir de pãr. Pentru cã lucreazã la aceste dimensiuni, cercetãtori pot realiza materialul cu un nivel de detaliu extraordinar.
„În acest nanomaterial existã mii de gãuri de dimensiuni mici. Þesutul creºte prin aceste gãuri ºi devine parte a materialului. Cu timpul, nasul devine un nas adevãrat, iar pacientul îl va simþi exact ca pe un nas autentic”, a explicat Seifalian. Reþeta exactã a materialului biocompatibil este un secret bine pãzit, universitatea investind deja peste 100.000 de lire sterline în conceperea sa.
Cercetãtorii realizeazã ºi alte organe în laborator: o trahee, ce a fost folositã în cadrul primului transplant al unui organ sintetic din istorie, urechi sau artere. „Suntem primii cercetãtori din întreaga lume care lucreazã la aºa ceva. Putem face un metru de artere artificiale la fiecare 20 de secunde, dacã dorim”, a declarat Seifalian.
„Dacã vom reuºi sã creºtem o inimã sau un plãmân în laborator, nu vom mai avea nevoie de donatori. Eforturile noastre ºtiinþifice vor avea consecinþe extraordinare asupra modului în care practicatã medicina”, a concluzionat Seifalian.
Sursa: Daily Mail]]>
