Împreună cu un colectiv de ”nărăvași” ca și mine, care nu acceptăm frauda, impostura și dictatura, am început un nou proiect publicistic pe platforma substack.com

Pentru a creea subscriberi, vizibilitate și notorietate, voi posta pentru o vreme și aici articolele publicate de mine acolo. Încep cu primul meu articol de opinie (link pe titlu)

Care este calea schimbării!?

În România, au căzut măștile cu zâmbete democratice, politicoase și serviabile ale politicienilor.

În urmă cu câteva luni, când Curtea Constituțională a României a anulat turul 2 al alegerilor prezidențiale, când candidatului Călin Georgescu și zecilor de contestatari le-au fost respinse contestațiile împotriva acestui abuz, prezidențiabilul primar al Capitalei, ”pro-europeanul” Nicușor Dan clama că are încredere în justiția română și că trebuie să ne conformăm deciziilor judecătorești, pentru că ele reprezintă esența Statului de drept. Ieri, același Nicușor Dan, ataca pe un ton răstit, nervos, decizia curajoasă a unui judecător al Curții de Apel Ploiești care restaura democrația în România, declarând că el nu va respecta această decizie deoarece ”este eronată”!

Cum să înțelegem aceasta subiectivitate a politicienilor români altfel decât ca pe o formă de aderență la Sistemul dictatorial care conduce după bunul său plac România?

În acest context, devine mai actuală ca niciodată zicala atribuită activistei anarhiste Ema Goldman, care spunea că „Dacă votul ar schimba cu adevărat ceva, nu ne-ar mai lăsa să votăm.”

Se pare că în luna decembrie 2024 România a avut șansa de a vota ceva care putea schimba cu adevărat ceva, și de aceea Sistemul nu ne-a mai lăsat să votăm, suspendând turul 2 al alegerilor prezidențiale și ulterior anulându-le cu totul.

Astăzi, acele alegeri se reiau, dar fără candidatul Călin Georgescu, ajuns pe locul 1 în preferințele de vot ale românilor. Cu alte cuvinte, putem vota, dar nu ceea ce ne dorim. În aceste condiții, care este valoarea votului? Mai poate el cu adevărat schimba ceva? Sau iarăși vom vota ”răul cel mai mic”?!

În starea de disperare și de mizerie materială și morală în care au ajuns românii, temerea mea este că suntem împinși să votăm din nou, candidații Sistemului, între care nu există din păcate diferențe notabile, în ciuda aparențelor și declarațiilor publice.

Și atunci, ce este de făcut?! Mergem la vot și validăm prin votul nostru, nu doar un nou candidat, ci și acoperirea unui abuz constituțional (anularea turului 2 din decembrie 2024), sau nu mergem la vot, refuzând legitimarea abuzului și continuarea jocului cu marionetele Sistemului!?

Din punctul meu de vedere, atâta timp cât există un candidat care nu este lăsat să participe la cursa electorală, acele alegeri nu sunt oneste și deci nu pot participa cu conștiința că mi s-a respectat dreptul la a alege. Iar a vota în aceste condiții înseamnă a consimți tacit, la abuzul la care tocmai am fost supus. Este ca și cum după ce ai fost victima unui viol, trebuie să ignori trecutul și să accepți de data aceasta benevol participarea la încă un act sexual ”consimțit”. Pentru mine, acest lucru este sub demnitatea mea și de aceea nu pot participa la aceste noi alegeri trucate, indiferent de consecințe.

De aceea, consider că singura cale cu adevărat sigură de a ne asigura libertatea de alegere este SĂ NU FACEM COMPROMISURI și să nu acceptăm dictatura sub pretextul unor noi alegeri ce nu sunt din păcate libere.

E drept, va fi dificil însă Sistemul nu poate fi învins decât prin unitatea în refuzul de a valida la vot dictatura.