Rasa si realitate

Nationalismul european traieste cosmarul spulberarii rasei albe caucaziene in fata viforului multirasial mai inchis la culoare sau dimpotriva, mai galben. Si au si de ce, caci planul Khalergi pentru Europa tinteste intr-adevar catre o populatie metisa, care sa stearga ultimele ramasite ale amintirii vechilor civilizatii europene si o data cu ea, greaua si vinovata mostenire coloniala a vechilor stapani ai lumii.

Insa cunoscand istoria Indiei, orice teama dispare. Micul grup de pastori albi carpato-danubieni, ce au roit spre Asia din interiorul arcului Carpatilor, singurul loc binecuvantat de Dumnezeu care  nu a fost acoperit de gheturi in timpul ultimei mari glaciatiuni (glaciatiunea Wurtz care ar fi avut loc intre anii 20.000 – 15.000 i.e.n) a fost pe teritoriul actualei Romanii. Aici stravechea rasa alba europeana s-a prezervat iar dupa retragerea gheturilor, de aici au migrat in mii e ani, protoeuropenii, recolonizand Europa iar mai apoi, roind spre Asia. Marea familie a limbilor indo-europene sta marturie acestui adevar istoric.

Iar istoria Indiei ne spune ca micul grup de pastori albi, ajunsi in mijlocul populatiei autohtone mai inchise la culoare, s-au impus ca si casta superioara a acestora, datorita cunostintelor, calitatilor si abilitatilor lor. Si iata ca acea picatura alba in mijlocul unui continent brun a reusit sa-si pastreze puritatea si sa se extinda, hinduismul brahmanic fiind cea mai rasista religie existenta pe Pamant, depasind chiar si elitismul israelit.

Daca stramosii nostri au detinut secretul supravietuirii rasei lor in mijlocul unui ocean al diversitatii, demonstrand astfel ca rasa alba detine vitalitatea si forta necesara prezervarii ei, inclusiv prin mecanisme biologice (in multe casatorii inter-rasiale gena alba fiind predominanta chiar si in mod recurent), cu atat mai mult noi, cei ramasi in vatra sacra a vechii Europe, avem in sangele nostru transmise de catre stramosi, aceste calitati atat de necesare astazi.

A cunoaste istoria poporului tau inseamna a fi constient de radacinile tale, de apartenenta la acest trunchi robust al rasei ariene (cum se numeau pe ei insisi stramosii albi ajuns in India). Cuvantul arian provine din sancritul arya, care inseamna pur, valoros, nobil, bogat, pretios. Si in zilele noastre in toata Asia pielea alba este dorita, invidiata, adorata si apreciata, oferind intaietate si pozitie sociala iar culoarea inchisa a pielii este motiv de frustrare si complexe de inferioritate.

Altfel nu se explica de ce in filmele asiatice (mai ales in cele indiene) majoritataea actorilor sunt albi sau cu nuante ale pielii mai deschise dccat a majoritatii populatiei din tara respectiva (spre exemplu in India unde peste 90% din populatie este inchisa la culoare dar proportia actorilor negriciosi din filmele indiene este sub 10%).

A vorbi astazi despre evidentele diferente rasiale constituie o blasfemie la adresa mitului egalitarismului multicultural, fapt ce-ti poate atrage imediat eticheta de extremism si rasism.

In realitate, prin aceste etichete, dar si prin falsificarea istoriei si memoriei colective, mondalistii cauta sa ne adoarma constiinta rasiala si odata cu ea, potentialul formidabil al sangelui arian, in speranta ca vor putea anihila sistemul de protectie al rasei albe in fata pericolului metisajului.

Iar masina propagandei functioneaza neobosita: de la miscari anti-albe gen BLM si pana la filme in care negrii joaca rolurile unor personaje (uneori istorice) de rasa alba, se incearca o rasturnare a valorilor, o rescriere a rolurilor, ignorandu-se diferentele evidente fata de realitate. Eu unul sunt uimit de cati avocati, medici si profesori negri sunt in filmele americane, in vreme ce albii sunt prezentati ca neindemnanatici, prosti si animalici – in vreme ce realitatea demografica si sociala americana arata ca lucrurile stau exact invers.

Fac referire la filme deoarece acestea nu mai constituie de mult un simplu divertisment, ele fiind rolul unor ample operatiuni psihologice de inginerie sociala, de remodelare a mentalitatilor colective.

Asta este motivul pentru care istoria trebuie sa ramana in programa scolara ca un obiect principal. De aceea trebuie dobandita si transmisa mai departe  cultura solida si morala sanatoasa a stramosilor nostri, de aceea trebuie respinse excesele si aberatiile egalitarismului fortat, ce sfideaza si incalca principiul natural al competentei si valorii.