Psihanaliza – un instrument valid de auto-cunoaștere

Scos din șuvoiul de activitãți cotidiene, în vacanțã ai timp. Timp pentru tine, timp pentru iubire, meditație, contemplare și citit. Re-citesc acum cartea lui Wilhelm Steker – Psihologia eroticii masculine. Chiar dacã pare învechit, acest contemporan al lui Freud are vervã în prezentare. Este o carte pe care o recomand celor ce au timp sã reflecteze asupra propriilor condiționãri mentale, în timpul lecturãrii ei. Cazuistica prezentatã de dr. Steker îndeamnã la propriile evaluãri ale conținutului inconștientului, acesta fiind principalul motiv pentru care am ales-o ca lecturã de vacanțã. Analiza pe care terapeutul o face pacientului, destinatã sã ducã la conștientizarea reprimãrilor, poate fi auto-realizatã – în opinia mea, și de o persoanã echilibratã, dotatã cu capacitatea de a-și observa conținutul mintal fãrã a se identifica cu acesta. A-ți observa și înțelege tendințele, imaginile ce îți apar în minte – necesitã capacitatea de a descifra, conform metodologiei freudiene, mecanismul formãrii lor, ca inhibiții ale unor tendințe naturale, reprimate de educație sau alte constrângeri de ordin social, moral, religios, etc. Aveam deja strânsã în memorie o colecție de imagini, ”amintiri” ne-amintite/reprimate, pe care le întâlnisem fie în vise, fie în meditațiile mele. Însã nu le puteam interpreta, nu mi le puteam explica. Când mã refer la meditații, mã refer la toate categoriile de practici ce necesitã interiorizare și focalizare. Spre exemplu la MISA ți se indicau etapele practicii laya yoga, dar nu se prea vorbea despre efectele conexe. Trebuia sã fuzionezi cu sunetul, cu energia acestuia… și cam atât. Am descoperit însã cã practicând intens, pe perioade lungi de timp, dacã treceai de momentul în care  corpurile subtile se aliniau și deveneai stabil în concentrare, fenomenul de fuziune mentalã cu sunetul subtil nu era lipsit de mici ”evenimente” inexplicabile. Uneori, apare o stare de ”plafonare”, simți cã ai atins un prag peste care nu poți trece energetic, spiritual, mental. Insistând pentru a depãși aceastã barierã invizibilã, la suprafața minții apar spontan imagini fãrã nici o legãturã cu obiectul meditației, unele dintre ele destul de… tulburãtoare. Încercând sã înțeleg aceste imagini și situațiile reprezentate de ele, mã loveam de lipsa lor de sens. Pur și simplu, nu înțelegeam ce reprezintã, cum au apãrut. Cãci aceasta este frumusețea mecanismului psihic: se protejeazã creând simboluri sau imagini, codificând mesajul într-o formã pe care conștientul sã nu o poatã decripta cu mijloacele logicii carteziene. Citindu-l pe dr. Stekel, exceptând desigur tematica lucrãrii dar și ”obsesia” freudianã (la modã în acea vreme) a interpretãrii tuturor elementelor inconștientului ca având drept sursã sexualitatea sau moartea (eros și thanatos), pot spune cã mecanismul de formare a acestor imagini a fost identificat corect ca fiind protejarea eu-lui infantil, cu toate tendințele lui naturale, primare, de ”șocurile” constrângerilor educaționale, prin ”izolarea” fiecãrei ”zone interzise” cu ajutorul mecanismelor reprimãrii și transferului. Așa sunt explicate tendințele de a colecționa anumite categorii de obiecte, sau structura personalitãții cu mecanismele ei specifice (mie) de reacție/protecție la anumiți stimuli, agresiuni, etc. Știu cã pare anost și ne-inteligibil (pentru voi – care nu mã cunoașteți prea bine) acest material, fãrã explicitarea imaginilor ce apar, sau a celorlalte amãnunte necesare oricãrui studiu de caz. Nu intenționez sã le prezint, cãci ele țin de zona mea personalã, pe care o discut doar cu persoanele foarte apropiate. Ideea este cã am identificat un ”fir al Ariadnei” care pare valid (cel puțin pânã la un punct) pentru a mã ghida prin labirintul propriu. Cel mai interesant mi se pare mecanismul propriu de refugiere în fața evenimentelor neplãcute, ceea ce dr. Stekel numește ”infantilism psihic”: refugierea în fața agresiunii prin întoarcerea la acea zonã de confort, a paradisului copilãriei. Efectele ne-așteptate ale reprimãrilor, ieșirea la suprafațã a acestora în ”zone” aparent fãrã nici o legãturã cu sursa lor. Pânã la urmã se dovedește cã ”învechita” psihanalizã este în continuare un excelent instrument de investigație al personalitãții, caracterelor și mai ales motivațiilor individului. Observînd și tot observând, ajungi la concluzia cã nimic nu este întâmplãtor (în sensul cã totul are o motivație anume, precisã) când vorbim de alegerile fãcute, modul în care vorbim, gândim, ne mișcãm, iubim, facem amor, etc. Jocul acesta al întoarcerii (cu fața în sus – spre conștientizare) a pieselor puzzle-ului inconștientului individual, are și o valoare de recompensã. De fiecare datã când faci identificarea corectã, viața ta se îmbunãtãțește vizibil. Revalorizezi prin conștientizare pãrțile reprimate ale ființei tale. Spre exemplu reprimarea unei amintiri din adolescențã, un eșec al unei posibile aventuri, ratate din pricina temerilor proprii legate de incapacitatea de a ”rezista” suficient și de a satisface o femeie – care își dorea acea aventurã și aștepta un prim pas de la respectivul bãiat. Acest tip de amintire poate apãrea în mod spontan în memorie, la un anumit moment al auto-analizei, iar integrarea ei corectã poate provoca persoanei respective o erecție foarte puternicã, semn al descãtușãrii unei energii psihice reprimate cu acea ocazie. Trebuie menționat cã elementul esențial al integrãrii îl contituie nu atât retrãirea intensã a emoției ”negative” (în exemplul dat – frustrarea nesiguranței asupra capacitãții de autocontrol sexual și/sau ratarea ocaziei unei aventuri amoroase) cât înțelegerea, integrarea, din perspectiva experienței actuale a subiectului, a respectivei situații, și acceptarea ei. Acceptarea survine printr-un anumit tip de înțelegere a instinctului reprimat. Interesant este cã și în cursurile de yoga de la MISA (de an mare) se vorbește despre rezolvarea problemelor emoționale, cursantul fiind învãțat sã ”sape” dupã ele în subcoștient, sã și le noteze pe hârtie iar apoi sã le ”vizualizeze” cu un conținut modificat, diferit, în conformitate cu dorința respectivului. Conform acestei metode, respectivul ar trebui – raportat la exemplul dat mai sus, sã se vizualizeze cum își depãșește temerile și face amor cu respectiva – eventual cu continențã și satisfacerea deplinã a femeii (pentru a rezolva pozitiv toate motivele temerilor prezentate). Totuși, în opinia mea, metoda corectã de rezolvare ar trebui sã fie una mai sincerã. Anume sã fie gãsitã cea mai bunã modalitate de exprimare a energiei reprimate – în acord cu propriile tendințe naturale, iar nu conform unor noi dogme – pre-concepții, ce nu ar fi de naturã sã elibereze cu adevãrat, ci doar sã ”cosmetizeze” reprimarea respectivã. Mã opresc aici cu acest material, cu speranța cã v-am fãcut curioși sã citiți cartea respectivã sau alte cãrți similare de psihologie aplicatã, ce dezvoltã acest subiect al analizei inconștientului.]]>