Doi creºtini au plantat câte un mãr în faþa casei. Când a venit vremea sã se coacã merele, primul s-a uitat furios la pomul lui: nu avea nici mãcar un mãr. Când s-a apropiat de casa vecinului, S-a înfuriat ºi mai tare. Ramurile din pomul vecinului sãu gemeau de greutatea unor fructe minunate. Atunci el i-a cerut fratelui sãu: Explicã-mi ºi mie cum vine asta. Am plantat pomii în acelaºi timp, slujim aceluiaºi Dumnezeu. Cum se face cã þie þi-a dat aºa multe mere ºi mie nu? Celãlalt a rãspuns: Poate nu te-ai rugat pen­tru pomul tãu. – Cum! Nu m-am rugat?, a strigat primul. M-am rugat în fiecare zi: Doamne dã ploaie; Doamne, destul cu ploaia. Doamne, acum e nevoie de soare; acum e prea mult, o sã-mi usu­ce pomul. N-am neglijat nici o clipã rugãciunea ºi totul a fost zadarnic. Tu cum ai fãcut? Fratele i-a rãspuns: Nu sunt atât de priceput la rugãciune cum eºti tu. M-am rugat numai o datã, la început, în felul acesta: Tatã, am sãdit un mãr ºi aº vrea sã aibã fructe la timpul cuvenit. Nu ºtiu de câtã ploa­ie sau de cât soare are nevoie. Tu eºti un grãdinar mai experimentat decât mine. Tu ai creat raiul ºi toþi pomii cresc sub îndrumarea Ta. Dãruieºte-mi mere la timpul potrivit.