un material revelat de înțelepciunea macrocomicã prin umilul sãu scrib Mihai Rapcea Din ce în ce mai mulți cursanți yoga de la MISA, sãtui de poveștile cu reptilieni și sfârșitul lumii, devenind brusc conștienți (dupã bluff-ul cu 2012) cã viața a trecut pe lângã ei (cu tot cu asteroid !) și nu au realizat nimic concret în toți anii petrecuți în MISA (nici studii, nici meserie, nici familie, nici mãcar o precarã siguranțã materialã), se grãbesc sã recupereze timpul pierdut, încercând, fiecare dupã puteri, sã se integreze în societate și sã își facã o viațã a lor.  Mulți dintre ei au tras cu coada ochiului cãtre colegii VIP, și au constatat cu stupoare cã, deși aceștia aveau gura plinã de înțelepciune și sfaturi despre karma yoga, dãruire, aspirație și detașare fațã de planul material, respectivii se bucurã de o stare materialã înfloritoare, au afaceri de care se ocupã foarte “atent”, se plimbã în mașini luxoase, au proprietãți și nu le lipsesc niciodatã banii.  Așa cã, dupã ani de muncã în folosul lui Dumnezeu, unii cursanți dedicați orbește “cãii regale” a evoluției rapide cãtre Dumnezeu au început sã remarce cã, ceea ce ajunge la Dumnezeu este doar consacrarea roadelor acțiunilor lor, cãci de roade în sine – se bucurã… reprezentanții Divinitãții pe pãmânt.  La fel cum, în vechime, pãgânii aduceau la templu jertfe animale Dumnezeului lor, doar fumul cãrnii prãjite ajungea la Divinitate, cãci carnea o mâncau preoții, și astãzi, la MISA, de roadele acțiunilor consacrate Divinitãții, se bucurã doar cine se aflã în cercul interior al VIP-urilor.  Așa cã sãrmanii oameni, neavând decât hainele de pe ei dupã ani de locuit în ashram, încearcã sã își gãseascã de lucru, în țarã sau pe aiurea, în strãinãtate, și sã își întemeieze o familie, pãstrând – în marea lor majoritate, sentimentul cã au fost pãcãliți în toți acești ani, irosindu-și tinerețea în construirea unui veritabil imperiu imobiliar și financiar – aflat în proprietatea exclusivã a liderilor MISA.  Evident, chestia asta nu convine conducerii MISA, care observã cu neplãcere cum scade vãzând cu ochii gloata de fraieri dispuși sã munceascã doar pentru hranã și un loc de dormit – aidoma sclavilor din antichitate.  Și, pentru a opri exodul, ce s-au gândit ei ? ia sã îl scoatem pe Krishna din sertarul prãfuit în care l-am aruncat acu 3 inițieri jumate, și sã îl reactivãm cu niște sfaturi pline de înțelepciune, adresate celor care sunt pe cale sã facã pasul greșit și riscã sã calce în capcana plinã de ingoranțã și suferințã a vieții de familist – care muncește pentru el și familia lui, și nu pentru MISA.  Deci, zis și fãcut. Și așa a apãrut o carte –“KRISHNA – Marele avatar ºi învãþãtor divin ” publicatã la Editura Sapientia – o micã oficinã editorialã a MISA-ei. Însã, cum yoghinii cei sãrmani, din ashramuri, nu prea au bani de cãrți, au zis cã e bine sã maximizeze efectul moralizator al mesajului “divin” și sã preia sub forma unui articol, taman pasajul îndobitocitor – despre familie “corectat și adnotat” evident, de “mereu același“ – ați ghicit mentor planetar, Gregorian Bivolaru, care a fãcut grãdinița cu Sai Baba și îl trimitea dupã sifoane pe Sri Yuktesvar, iar mai târziu, la Universitatea Cunoașterii Divine, îl pica pe Iisus Hristos la examenul de “Tatãl Nostru” cu nota -5 și îi corecta sever Lucrarea.  Nu reiau integral pasajul cu pricina, care este destul de amplu, semn cã “Krishna” se afla în pasã bunã și avea chef de taclale prelungite cu muritorii de la Editura Sapienția. Curioșii pot sã se delecteze cu materialul aflat online pe yogaesoteric.  O sã încep deci cu o observație stilisticã. Krishna din lucrarea sapienților se pare cã s-a molipsit – probabil de la șpalturile vechi sau rotativa tipograficã folosite la tipãrirea Evangheliilor lui Jakob Lorber, de stilul alambicat și plin de parabole al Kristosului bivolariano-lorberian. Pe scurt, textul Krisnarian abundã în exprimãri arborescente, pline de o binemeritatã ironie și dispreț la adresa “nefericiților” care “ fiind foarte ocupat(i) sã-ºi susþinã familia ,…sunt sortiți sã aibã parte de multã suferinþã, împreunã cu toþi membrii familiei sale.” Cãci asta este ideea forțã pe care se strãduiesc sã o inoculeze cursanților MISA (și nu numai !) autorii “divini” ai acestei “revelații” cu iz rânced bivolarian: FAMILIA NU ÎȚI ADUCE DECÂT SUFERINȚà ! Deci, vino la MISA, acolo unde Dumnezeu îți face semne, acolo unde vei trãi pururi, veșnic fericit, pânã când cancerul, BTS-ul sau Marele Consiliu galactic ne vor despãrți ! Cãci moartea, banala moarte, este exclusã din start din aceastã formulã câștigãtoare, care nu oferã celor Aleși decât “ușile eliberãrii… larg deschise pentru ființele care au primit un trup omenesc” și care, evident, aleg sã se dedice practicii yoga în cadrul MISA. În viziunea Krishnaului dâmbovițean, cel care se dedicã “doar” familiei (cãci cale de mijloc nu existã – în viziunea “cosmicã” a acestui pseudo-zeu !), nu poate fi decât un “stupid” (precum pasãrea din parabolã), cu inima “tulburatã” de atașamentul familial, cu mintea “înlãnþuitã de legãturile afecþiunii materiale intense” și “copleºitã de durere”. Astfel de persoane (familiste) nu pot decât sã “creadã cu naivitate în viitor”, “ne-putându-și controla simțurile” alãturi de soțul/soția lor – de ce – tot geniul Krishnaic ne-o spune: deoarece “Inimile lor erau unite prin iubire”, ei fiind, ca și cuplu, legați “cu totul unul de altul prin iubire.”. De unde se vede treaba cã e nașpa sã iubești prea mult așa, aiurea, în familie, cã poți sã suferi de te usturã la inimã ! Halal înțelepciune “divinã” ! Care ar fi alternativa ? Pãi, mai bine “iubește” detașat, pe unde apuci, fãrã obligații, cã așa nu suferã nimeni. Dacã pe iubita din relația “deschisã” o calcã mașina sau dã cancerul peste ea, nu e neapãrat motiv de suferințã. E karma ei, o privește. Dacã eu fac numa bine, nu mi se poate întâmpla nimica rãu mie, și la urma urmei mai sunt atâtea femei ne-satisfãcute care așteaptã sã strângã în brațe un bãrbat viril și continent, nu ?! Cam asta e filosofia cu care se înlocuiește ideea de familie tradiționalã. Cã povestea asta nu are nimic de-a face cu Krishna cel adorat de milioanele de hinduși din India, ne-o spune cam singurul text recunoscut ca fiind revelat de acesta – renumitul Bhagavad-Gita, care diferã ca stil și înțelepciune de textul sapienților cam cum diferã un text de Schopenhauer de versurile melodiei “sã moarã dușmanii mei” ale cunoscutului cercopitec manelist cantautor Guțã. Și, ca sã nu îi las în ceațã pe cei care au citit acest articol, voi spune cã, dacã Krishna ar fi scris mãcar un rând din cartea apãrut la Sapienția, s-ar fi limitat sã spunã cã: “7.Renuntarea la fapta rânduitã nu este cuvenitã; lepãdarea acesteia din cauza tulburãrii minþii este ºtiutã cã þine de tamas .8.Dacã de frica chinurilor trupeºti, s-ar lepada fapta, spunându-se „este durere”, s-ar sãvârºi o lepãdare ce þine de rajas; nu astfel se dobândeºte fructul lepãdãrii. 9.Dacã fapta rânduitã, o Arjuna, se îndeplineºte spunându-se „trebuie fãcutã”, lepãdând înlãnþuirea [faþa de ea], precum ºi de fructul [ei], aceastã lepãdare este socotitã cã þine de sattva .10.Cel care s-a lepãdat, pãtruns de sattva, acel înþelept care a tãiat îndoiala, nu urãºte fapta care nu-i pe plac ºi nu se leapãdã de fapta care-i pe plac. 11.Însã cel ce poarta trup nu poate sã se lepede de toate faptele; cel care se leapãdã de fructul faptelor, numai aceluia i se spune ca se leapãdã.” (Bhagavad Gita XVIII- 7-11) “45.Îndrãgindu-ºi propria sã datorie, omul îºi atinge desãvârºirea. Aflã cum îºi dobândeºte desãvârºirea cel care îºi îndrãgeºte propria sã datorie: 46.Cinstind prin ofranda faptelor sale proprii pe Cel de la care au pornit toate, de cãtre care acest Tot a fost desfãºurat, omul dobândeºte desãvârºirea. 47.Mai bunã este Legea proprie (svadharma), [deºi] imperfectã decât o lege strainã corect îndeplinitã; înfãptuind ceea ce þine de firea lui, [omul] nu-ºi atrage pãcatul”. (Bhagavad Gita XVIII- 45-47) Mai trebuie sã adaug, pentru cei care nu cunosc, faptul cã avatarul Krishna este considerat o încarnare a lui Vishnu, una dintre personalitãțile trinitãții hinduse (trimurti), responsabilã cu MENȚINEREA (RESTABILIREA) ORDINII DIVINE. În acest sens, respectivul avatar a consolidat sistemul celor 4 caste, al îndeplinirii datoriilor specifice fiecãrei caste, pentru fiecare om, potrivit vârstei biologice (sistemul varnashrama) împãrțitã astfel, pentru hindusul tradițional: viața de student (0-20 ani), viața de familist (20-40 ani), retragere (40-60) și renunțare (peste 60).  Înțeleg deci cã Krishna, lovit brusc de o revelație iluminatoare recentã, s-a hotãrât subit sã schimbe complet toate învãțãturile și stilul de viațã pe care le-a instaurat în existența sa de avatar ?! Și de unde ?! Taman din buricul MISA-ei, din Centrul Planetar al Spiritualitãții Galactice ! Nu știu de ce mi-e greu sã cred asta, sã îl cred pe “mereu același” Gregorian Bivolaru.  Deci, domnule guru, mãcar minte-ne frumos. Minte-ne credibil, cã unii dintre noi ne-am cam deșteptat și nu mai punem boticul la toate poveștile fantasmagorice iscate din “tradiția milenarã” a imaginației dezlãnțuite a “dialogurilor cu Dumnezeu” nãzãrite matale. Minte-ne mã frumos ! ]]>