In apele sarate ale Oceanului Arctic, a fost identificata recent o zona cu apa dulce, care ar putea produce importante modificari climaterice asupra intregii Europe de Vest. Sursa fenomenului porneste din Mare Beaufort, parte a Oceanului Arctic, situata intre estul peninsulei Alaska si nordul Canadei. Un lac pluteste pe ocean Cercetarile efectuate de o echipa internationala, cu privire la ecosistemele oceanice, au scos la iveala un fenomen cu totul neobisnuit, poate unic pe suprafata planetei: un volum important de apa dulce acopera o parte din apele sarate ale oceanului, fara sa se amestece cu acestea, potrivitIzvestia. Apa dulce constituie o masa compacta, un adevarat lac, care “pluteste” pe ocean, fara ca cele doua structuri lichide – sarata dedesubt si dulce deasupra – sa se amestece intre ele. Principiile fizicii elementare explica usor fenomenul prin faptul ca densitatea apei dulci, fiind mai redusa decat cea a apei sarate, face ca aceasta sa fie mentinuta in permanenta la suprafata. Unicatul consta si in faptul ca acest rezervor de apa dulce este de fapt un lac fara maluri, un fel de “mare in mare”. Impresionant este volumul mare de apa dulce continut in acest “lac” ciudat, care, conform calculelor efectuate de specialisti, depaseste de doua ori volumul lacului Victoria, cel mai mare rezervor de apa dulce de pe continentul african. Judecand logic, trebuie sa admitem ca ghetarii arhipelagului arctic din nordul Canadei nu contin sare, iar prin topirea lor produsa treptat apa rezultata nu tinde sa se amestece cu apele deja existente, generand astfel un rezervor de apa dulce si rece, cu totul independent. Este de asteptat ca, pe masura ce imensul rezervor va creste, deasupra lui sa se produca o puternica circuatie de aer rece, cu caracter turbionar, ceea ce va reduce, evident, temperatura in zona. Incalzirea globala poate produce racire Cercetarile considera insa ca ar fi imposibil ca fenomenul sa nu fie insotit si de degajarea unor curenti de aer rece, din ce in ce mai intensi. In perspectiva, va fi inevitabila formarea unui vartej de aer rece. Asemenea curenti nu evolueaza niciodata numai pe verticala. Dimpotriva, curentul va avea tendinta de a se orienta spre est, iar in acest caz, malurile Europei de Vest, aflate la 5.000 km distanta, vor fi afectate de racire. Astfel, un paradox ciudat face ca fenomenul de incalzire globala, care topeste ghetarii arctici, sa ameninte in viitor cu racirea tarmurile europene. Pe de alta parte, tarmurile Europei de Vest sunt deja afectate de curentii tropicali care traverseaza Atlanticul, ca un fluviu, incalzind atat apele, cat si atmosfera europeana. Efectele ciocnirii celor doua tipuri de curenti in zona tarmurilor europene nu pot fi, deocamdata, precizate, dar uraganele de proportii, ploile si inundatiile sunt mai mult decat probabile. Ele depasesc, deocamdata, capacitatea noastra de a interpreta fenomenele viitorului. Singura consolare este aceea ca evolutia fiind de o perspectiva mai lunga, intelegerea si eventual prevenirea ei vor reveni generatiilor viitoare.]]>