Dacã te lași stãpânit de orgoliu, asta te va costa foarte mult în ceea ce privește dragostea, relațiile, sãnãtatea și fericirea! Oare chiar meritã? Sã prezint câteva trãsãturi din profilulului psihologic al orgoliosului: Orgoliosul e cel care se cunoaște cel mai puțin pe sine. E atât de plin de el, încât orice tentativã de a-l lãmuri va fi sortitã eșecului. Nu vrea sã știe nimic. Nu suportã sã fie contrazis. Îi place compania oamenilor care îl flateazã. Binele pe care-l înfãptuiește cineva, cu dorința secretã de a fi aplaudat și glorificat, se întoarce întotdeauna împotriva autorului sãu.Din acest motiv, atâția oameni încep un lucru cu bune intenții care, în final, se întorc împotriva lor, cãci, pe parcurs, orgoliul a pus stãpânire pe ei. Orgoliosul crede cã știe totul și are întotdeauna dreptate.De îndatã ce i se pun la îndoialã cunoștințele, orgoliul iese la suprafațã și acesta este începutul unei îndelungi lupte obstinate, pentru a-l face pe interlocutor sã-i înțeleagã punctul de vedere. Îl putem recunoaște pe orgolios dupã felul lui de a fi. Vrea cu orice preț sã aibã dreptate și încearcã în toate felurile sã se facã înțeles. O altã trãsãturã, specificã orgoliosului, este folosirea în mod curent a cuvintelor: „Da, știam”. El știe totul. Dacã într-adevãr știe totul, de ce se simte obligat sã spunã? Ți se întâmplã de multe ori sã rostești aceste cuvinte? În aceastã situație, cel mai important este sã fii tu însuți convins cã știi. Tu și numai tu! Dacã ai fost întrebat „Știai?”, era cu totul altceva. Era o întrebare care aștepta un rãspuns. Nevoia de a spune cã știai ceva, fãrã a fi fost întrebat, se naște din orgoliu. Orgoliul te face sã reziști oricãrei transformãri interioare. Orgoliul încearcã mereu sã te împiedice sã-l vezi pe Dumnezeu în fiecare om, sã ierți, sã-ti exprimi emoțiile și sentimentele, sã fii tu cu adevãrat, sã înveți sã te cunoști și sã evoluezi.       Dacã în prezent ești supãrat pe cineva și simți cã ți-e imposibil sã-i ceri iertare, în primul rând fiindcã-i porti picã și fiindcã n-ai încercat sã recunoști dragostea în gesturile sau cuvintele sale, înseamnã cã lași orgoliul sã te împiedice. Probabil gândești în felul urmãtor: „Dar dacã i-aș cere iertare, asta ar însemna, nici mai mult nici mai puțin, sã-i dau dreptate și sã recunosc cã am greșit!” Încearcã sã privești orgoliul ca pe o entitate exterioarã distructivã, care nu vrea decât sã te influențeze. Imagineazã-ți cã e o voce din capul tãu, care te deranjeazã continuu și nu te lasã sã trãiești. Hotãrãște cã, de acum înainte, vrei sã-ți dirijezi singur viața, fãrã a mai asculta de vocea aceea.Orgoliul tãu va face orice pentru a supraviețui. Se va întoarce împotriva ta, din momentul în care ai hotãrât cã vrei sã-l stãpânești. Te va ataca, mai ales în primele sãptãmâni ce urmeazã deciziei tale. Apoi, treptat, rezistența sa începe sã slãbeascã și totul devine mult mai ușor. Orgoliului îi este fricã. Îl putem compara cu o vecinã care vine mereu la tine sã-ți împuie capul cu povești înfricoșãtoare. Tu o lași sã te amețeascã astfel în orice moment al zilei. Când, în sfârșit, te decizi sã-i spui: „Pleacã de aici, nu mai am chef de poveștile tale”, ea intrã în panicã. Își pierde teritoriul unde putea oricând sã se defuleze. Dar va reveni, pentru a verifica adevãrul spuselor tale. Așa se întâmplã și cu orgoliul. O vreme va face orice ca sã supraviețuiascã, pentru a dispãrea apoi cu totul. Trebuie sã rãmâi în permanențã atent, sã fii stãpân pe situație. Ceea ce face deosebit de dificilã munca pentru stãpânirea orgoliului este faptul cã, de îndatã ce cineva se lasã cuprins de orgoliu, aceasta tinde sã scoatã la ivealã și orgoliul celuilalt. Când doi orgolioși se înfruntã, rezultatul este inevitabil „doi învinși”. Cel mai bun mijloc de a învãța sã-ți stãpânești orgoliul atunci când discuți cu cineva, care ține neapãrat sã aibã dreptate, este sã nu te încãpãțânezi. Acceptã ideea cã, în momentul respective, partenerul tãu de discuție deține un adevãr important pentru el, la fel de important ca al tãu. Cine are dreptate? Amândoi, fãrã îndoialã. Deci, accepți în forul tãu interior cã celãlalt are dreptate, dar cã și adevãrul tãu e la fel de important. Îți sugerez sã-i rãspunzi urmãtoarele: „Accept punctul tãu de vedere, chiar dacã este diferit de al meu și chiar dacã nu-l înțeleg. Accept cã pentru tine e important”. Celãlalt va fi complet nãucit. Orgoliosul vrea întotdeauna sã câștige, sã aibã dreptate, sã aibã impresia cã celãlalt a pierdut. Dar, dupã aceste cuvinte, se va gãsi într-o situație în care adevãrul sãu este acceptat fãrã ca celãlalt sã piardã. Vorbindu-i astfel, eviți sã te cerți cu el sau sã i te supui. Supunerea înseamnã a-ți schimba punctul de vedere, pentru a fi de acord cu celãlalt. Și, în acest caz, amândoi aveți de pierdut: tu fiindcã, supunându-te, ai impresia cã ți-ai pierdut toatã energia, și celãlalt, care se crede câștigãtor, dar și-a câștigat o falsã putere. Puterea lui trebuie sã vinã din el însuși, nu din ceilalți. Oricine câștigã prin orgoliu este în mod automat un învins. Soluția rãmâne mereu IUBIREA. Totul revine mereu la același lucru: dragostea. Fiecare semn de dragoste sfârșește prin a rezolva toate problemele și transformã totul în viațã. Dragostea are o mare putere de vindecare fizicã, mentalã, emoționalã și spiritualã. Acum îți dai seama probabil cã în spatele orgoliului se ascunde întotdeauna FRICA. Frica de a nu fi iubit, de a fi respins, judecat, criticat. Tema de a nu fi la înãlțime într-o situație, teama de a pierde pe cineva sau ceva. Dacã ai de-a face cu o persoanã orgolioasã, încearcã sã observi toatã suferința și teama ascunse în comportamentul sãu. Poate cã va încerca sã te schimbe, sã-ți provoace teamã prin atitudinea sa autoritarã, tranșantã. Dar sã nu te lași impresionat, cãci în realitate este, probabil, mai speriatã decât tine. Nu încerca sã-i rãspunzi tot cu mintea! Rãspunde-i cu sufletul!     Vãzându-i suferința, vei fi în mãsurã sã ajungi la inima ei. Lise Bourbeau Sursa: mundisense]]>