Ei bine, în acea perioadã nu concepeam standarde mai joase de modelul oferit de Milarepa. Dacã el trãise prin peșteri ani de zile hrãnindu-se doar cu urzici, eu de ce nu aș fi putut sã mã ridic la înãlțimea ascezei lui ?! Naiv fiind, mã împodobeam ca într-o mantie, plin de o satisfacție secretã, cu orgoliul spiritual al celui care trage tare cu tapasuri și austeritãți de tot felul, sperând cã Dumnezeu va observa efortul meu și îl va rãsplãti.

Evident, sã trãiești într-o permanentã stare de lipsuri și constrângeri auto-impuse poate deveni un mod de viațã chinuitor, dar eu mã mândream în secret, fãrã sã îmi dau seama, cu chinul meu, mã umpleam de satisfacție când îi auzeam pe alții cum deplâng starea mea de slãbiciune, fiind totuși admirativi (sau așa mi se pãrea mie atunci) fațã de eforturile și disciplina yoghinã pe care mi le impuneam.

Ei bine, exista și un revers al medaliei. Austeritãțile prost asumate te amãrãsc, te fac sã nu te mai poți bucura de viațã, de prospețimea firii, de lucrurile normale pentru un tânãr. E drept, am fost ferit de excesele celor din generația mea (beții, nopți pierdute prin cluburi, sudat țigarã de la țigarã, maratonuri sexuale fãrã continențã, etc.) însã nu e mai puțin adevãrat cã am cunosct propria mea perioadã de excese de altã naturã: posturi și regimuri alimentare restrictive, nopți nedormite (de meditație), etc.

Deci eram un tip slab fizic, pe de-o parte foarte satisfãcut de “austeritãțile” lui, pe de altã parte frustrat și amãrât de constrângerile pe care mi le impuneam, cãci erau în dezacord cu mediul social în care trãiam – cu tentații de tot felul. Ei bine, în aceastã stare, am vãzut un coleg de curs din cel mai mare an (cred cã era și instructor de yoga pe deasupra !), fumând pe la mine în cartier. Nu mi-a venit sã cred ochilor ! Un așa sacrilegiu, o astfel de ofensã adusã valorilor în care credeam ! Revoltat, am prins ocazia când respectivul era de fațã cu mine și cu Grieg și l-am “pârât”, spunându-i lui Grieg cã l-am vãzut pe  individ fumând ! Mã așteptam ca cerul sã se crape, Gregorian Bivolaru sã se transforme într-un pãzitor terifiant al legãmintelor spirituale care sã îl distrugã cu o singurã privire de foc pe pãcãtosul care a încãlcat restricțiile yoghine atât de aprig pãzite de mine. Nici pomenealã de așa ceva ! Nici mãcar o dojeanã. Grieg i-a zâmbit respectivului, apoi s-a întors cãtre mine și mi-a replicat: ȘI CE DACÃ FUMEAZÃ ?! CREZI CÃ I-AR FI MAI BINE LUI CUTÃRICÃ ÎN CÂRCIUMÃ DECÂT LA CURSURILE DE YOGA ?! Mãcar aici evolueazã prin ambianța subtilã colectivã și poate cã odatã va realiza cã greșește, fumând.

M-am retras rușinat de fanatismul meu. Am realizat atunci profunzimea viziunii spirituale a Maestrului, dar și îngustimea concepțiilor mele. Eu, care nu acceptam sã mãnânc la masã cu alții dacã respectivii (chiar rude la care eram în vizitã) mâncau carne sau beau alcool, m-am simțit tulburat pânã în strãfunduri. Am realizat cã oamenii nu trebuie reduși și judecați prin prisma preferințelor lor culinare.  Eu, care disprețuiam în sinea mea pe oricine, fie el și o persoanã spiritualã, dacã aflam cã mãnâncã carne, bea alcool, fumeazã sau nu practicã continența, m-am simțit nevoit sã îmi revizuiesc sistemul de valori, sã devin mai  tolerant, sã dau jos ochelarii de cal, viziunea simplificantã, reducționistã asupra lumii – pe care mi-o impusesem. Din acel moment nu mi-a mai pãsat dacã cei de la masã cu mine mãnâncã carne, beau alcool sau fumeazã, nu le-am mai aruncat acele priviri dojenitoare și dezaprobatoare, înțelegând faptul cã pe o cale spiritualã ce se pretinde a fi tantricã (cãci era la modã atunci tantrismul în concepții a lui Osho) libertatea nu se poate dobândi cu adevãrat decât atunci când elimini prejudecãțile, menținându-ți totodatã propriile valori.

Astãzi, continui sã fiu lacto-ovo-vegetarian, nu consum alcool decât dacã sunt forțat de conveniențele sociale (pentru a nu-i jigni pe cei care îmi sunt convivi) și chiar și atunci în cantitãți mici. La mine în casã nu s-a gãtit niciodatã carne, deși nu i-am impus acest lucru niciodatã soției mele, ea fiind liberã sã mãnânce ceea ce dorește. Din respect pentru mine, ea nu gãtește carne acasã, mâncând ceea ce mãnânc și eu, foarte rar consumând cantitãți mici de carne acasã la mama ei, sau la rude, fãrã a aduce mâncare cu carne la noi în frigider. Am lãsat aceeași libertate fiului meu, care de obicei refuzã carnea, cãci nu îi place, mâncând-o doar dacã nu are încotro (la bunici, etc.).

Din pãcate, se pare cã noua generație de cursanți MISA nu a trecut de aceastã lecție a puritanismului, sau – mai grav, sunt persoane rãu intenționate ce folosesc acest pretext ca pe o armã, împotriva altora, preferințele lor alimentare, cum este și cazul Crinei Calek care a scris despre cazul lui Dorin Noghi, fostul meu coleg de curs.

Corect ar fi fost din partea Crinei, dacã voia sã scrie un articol obiectiv, sã menționeze și pãrțile bune ale lui Dorin, cãci ele existã cu siguranțã – cu atât mai mult cu cât Dorin este unul dintre ahramistii cei mai vechi, de pe vremea când Crina nici nu știa ce este yoga și nu auzise de MISA.

Cãci nu se poate sã nu fi auzit Crina de situațiile conflictuale ivite în cartier la sala de curs de la Pipera, cu țiganii din blocul de vis-a-vis de Ashram, care fãceau scandal și agresau cursanții și cursantele, și despre cum Dorin, Ferenc, Budeș și Alex i-au pus la punct pe respectivii, câștigându-le respectul pentru comportamentul lor curajos bãrbãtesc, și totodatã liniștea pentru cursanți.

Și Dorin, și Alex, și Ferenc, și Budeș – bãrbați bine clãdiți, au bãtut atunci la țigani ca la fasole (cãci primitivii din zona respectivã nu respectã decât forța fizicã) – iar Grieg nu i-a dat atunci afarã și nu i-a pedepsit pentru cã au încãlcat Ahimsa (non-violența), ba dimpotrivã, i-a lãudat, dându-i drept exemplu de curaj. Exemplu de curaj m-a dat și pe mine Grieg, prin înregistrarea audio trimisã dupã evenimentele din 2004, pentru modul în care am acționat în acea perioadã – în care mulți din cei ce conduc astãzi MISA – se ascundeau ca șobolanii.

Astãzi, numele meu și numele acestor oameni este terfelit pe yogaesoteric. Motivul real nu este acela cã ei ar consuma bãuturi alcoolice. În realitate, și ei, ca și mine, au deranjat conducerea MISA prin opiniile lor curajoase, directe, critice. Acești oameni au criticat ipocrizia și îndoctrinarea de la MISA, refuzând sã trãiascã timorați, în minciunã, într-un sistem tot mai represiv, ce se pretinde a fi o “școalã spiritualã”. Pentru asta sunt ei astãzi puși la “gazeta de perete” a MISA.

Rușine Crina Calek, cã scrii la ordin mizerii perverse numai bune de spãlat creierii proștilor pe care credeți voi cã sunt cursanții MISA, rușine Grieg cã te pretezi la asemenea mãgãrii manipulatoare ! Ai uitat Grieg când mergeam cu tine prin oraș la cumpãrãturi cu Simi Lupescu, șoferul tãu, și cãram sacoșele cu salamuri și șunci pe care pretindeai cã le-ai cumpãrat pentru Clarvãzãtoarea Valentina (care era în acea perioadã gazduitã în ashramurile MISA), cãci afirmai cã ea mãnâncã carne ?! Dacã Valentina te lãuda, avea voie sã mãnânce carne, chiar și în ashram. Dacã însã Dorin, Ferenc sau Budeș te criticã, devin culpabili și dacã se trateazã cu tincturã de propolis ! Asta dovedește încã o datã ipocrizia în care se scaldã conducerea MISA de astãzi.