Am fost în seara asta în Piațã. Dupã servici. Ca simplu particular. Nu m-am bãgat la organizare nici la ND, nici în altã parte, pe unde am mai fost chemat. Nimeni nu avea o idee prea clarã despre ce e de fãcut. Toți își chinuie mintea sã scoatã un slogan bun, reprezentativ, sã facã o pancardã cât mai vizibilã, cu care sã iasã în Piațã.
Evident, nu sunt scutiți nici de tentația publicitãții gratuite pe care o oferã Piața, motiv de planuri ale diverselor grupuscule de preluare/influențare a mesajului Pieței, prin diferite stratageme, unele ridicole, nu intru în detalii.
Nimic nu se comparã cu sentimentul acela îmbãtãtor, vibrant, al mulțimii care scandeazã la unison, valul acela de energie, din sute și mii de glasuri ce strigã aceleași cuvinte, oameni înfrãțiți de aceleași gânduri, aceleași idealuri. Este un sentiment de fraternitate euforicã ce mi-a lipsit. Ne redescoperim în piațã prieteni, vecini, rude, foști sau actuali colegi, ne îmbrãțișãm fericiți, strigãm și sãrim împreunã… renaște acea unitate demult uitatã… de acum 21 de ani. Libertate…
Evident, am dat, ca tot cetãțeanul, o raitã prin toatã Piața. Sub balcon, cele 3 mari galerii de fotbal ale Capitalei (alfel dușmani de moarte), scandeazã înfrãțite sloganuri. La stânga, membrii ND, grupați în jurul unui banner verde, scandeazã și ei, însuflețiți și coordonați de portavocea din dotare. Flãmânde de senzațional, televiziunile se îngrãmãdesc sã filmeze “noua dreaptã în acțiune”. Se plictisesc repede (nu dați foc la nimic, nu faceți ceva ?!) și trec la ultrași, care se pare cã au mai aprins o torțã… Vis-a-vis, strategic amplasați pe treptele esplanadei Teatrului Național, de la prânz, e grupul compact al revoluționarilor (de profesie) – useliști – oamenilor “de bine” – o amestecãturã de oameni (de obicei trecuți de prima tinerețe). Ãștia sunt din rândul celor înregimentați politic, cer “alegeri anticipate”. Dacã strigi altceva decât jos Bãsescu și Alegeri anticipate – în zona lor, riști sã iei bãtaie. A pãțit-o un amic de-al meu, care a încercat un slogan nou pe la ei. Imediat l-au ejectat cu îmbrânceli.
Azi mã gândeam îngrijorat cã USL-ul o sã vinã în Piațã și o sã ne îmbãloșeze de la microfon Antonescu și Ponta. Ar fi dorit ei sã profite de revoltã ca sã îi ia locul lui Bãsescu. Lumea s-a prins și azi am vazut mai multe, bannere și pancarde ca niciodatã -împotriva USL-ului. “Toate Partidele sunt Compromise !” Mesaj scurt și neechivoc. Lumea nu a uitat cã toți au furat. În acest vid de credibilitate a clasei politice, PE CINE SÃ ALEGI, chiar și în caz de anticipate ? Pe Ponta și pe Crin ?! Hai sã fim serioși !
Atunci, care este soluția ? Ce vrem ? Pãi, știm ce vrem: vrem sã plece hoții, vrem fãrã comuniști la conducere, vrem sã fie bine în țarã, sã nu mai fim furați, sã avem salarii decente, sã trãim demn la noi în țarã. Și sã îi pedepsim pe cei care au furat. Și mai vrem aurul de la Roșia Montana – pentru români, aaaa și sã nu uit, vrem neapãrat legalizarea marijuanei (era un banner și pe tema asta). E și asta o formã de libertate…
Problema este cum ajungem de la dorințã la realizarea ei ? Care este calea ? Nu e suficient sã demolezi, sã dai jos pe cineva, trebuie sã și pui ceva în loc ! DECI, CARE ESTE PLANUL !? Am discutat cu mulți în Piațã, pãrerile sunt împãrțite. Și, pentru cã scriu pe blogul meu, o sã spun ideea mea.
De ales, nu prea avem pe cine alege – dintre actualii politicieni și partide. Toți au fost la guvernare și au dovedit ce pot. O știu și ei și de aceea ne lasã sã ne agitãm; ei știu cã fãrã concurențã, ei între ei fac în final jocurile, iar noi ne mai rãcorim un pic strigând. Cel puțin așa cred ei, cum credea și Brucan, care considera cã suntem “stupid people”. Dar românul e deștept. Și inventiv, și haios. Printre propunerile de rezolvare a situației, era și una… antologicã (pusã pe o pancartã): CHUCK NORRIS HELP !!! Mâine poate cerem ajutorul lui Superman – sã ne scape de liota de comuniști.
Acu, serios vorbind, care ar fi ieșirea din situația asta aparent fãrã ieșire ? Bulangii de la PSD și PNL (USL-ul) sperã sã culeagã puterea ca pe un mãr cãzut din copacul zgâlțâit de furia protestatarilor. Planul kKGB pentru România – reântoarcerea la sânul Maicii Rusii, prin aducerea la putere a comuniștilor lui Ilici. Încearcã sã fie bãieții deștepți ai momentului, dar o dau în gropi ca niște imbecili fãrã fler ce sunt. La capitolul ãsta, Bãse le dãdea mereu lecții. În primul rând, nu folosesc cu moderație televiziunile, au cãzut în capcana meciurilor televizate în direct. Pai, dacã tu transmiți din Piațã pe toate canalele, din zeci de poziții, mai bine decât pot eu vedea de la fața locului vreodatã, la ce bun sã mã mai duc acolo, când pot sã stau liniștit în fotoliu la TV și sã “particip” din telecomandã ? Deci, prea multã mediatizare, stricã. E mai bun un pic de mister, chiar victimizare, cenzurã (nu ne lasã sã filmãm, nu știm exact care este situația din Piațã. Veniți sã vedem, etc.). Mãi bãieți, vã învãț eu meserie !?
În al doilea rând, se vede cã le stricã planul reacția oamenilor care vin în Piațã și strigã împotriva USL-ului. “Noi nu stigãm pe bani” – “USD + PDL = ACEEAȘI MIZERIE” . Astea nu le vezi la TV pe nici un post. Nu convin pãpușarilor care vor sã ia puterea prin presiunea strãzii.
Bun, deci care ar fi soluția ? Pãi, e simplu oameni buni ! Vã mai amintiți de 90 ? Piața a dat lideri. Dacã rãmânem destul de mult în ea și dacã comunicam între noi, va da în mod natural lideri și acum. O primã condiție ar fi aceea sã avem sonorizare. Nu e suspect cum de într-o sãptãmânã de proteste, nu a adus nimeni boxe și microfon ? de ce oare ? Știu ei ce știu… Pentru cã, atunci când vom avea vorbitori, vom avea și discursuri, nu numai scandãri. Și unii se vor aduna și le vor pune pe hârtie. Așa vor apãrea revendicãri. Proclamații. Pe puncte. Punctul 8 de la Timișoara (fãrã comuniști !) – vedeți cât de important a rãmas în conștiința noastrã ?
REMEMBER 1990…
Dumirindu-ne exact ce vrem, ne vor veni și idei cum sã le realizãm. Și în momentul acela vom deveni cu adevãrat periculoși pentru haita politicianistã (putere și opoziție) care și-au fãcut calculele, mizând pe presupusa noastrã prostie. Și liderii noștri, ieșiți din spuma creatoare, efervescentã a Pieței, ne vor susține revendicãrile, ne vor reprezenta. Cum ? se vor gãsi forme. Partide de buzunar sunt destule, doar cã nu au avut oameni care sã le conducã. Asta eram pe cale sã facem și în 90, dar s-au prins și ne-au omorât în bãtaie. Cu armata. Cu minerii. Acum o vor face cu jandarmii. Sper totuși cã istoria nu se va repeta. Cã nu vor mai exista trãdãri ca cea a lui Marian Munteanu. Cã nu vom mai ceda, lãsându-ne infiltrați, dezbinați, și nu în ultimul rând, înfricoșați.
Dacã reușim sã le luãm piața lor, celor ce cred cã ne pot manipula, așa cum am reușit astãzi sã o întoarcem împotriva lor, a tuturor politicienilor, portocalii și sângerii, îi vom bate cu propriile lor arme. Vor cãdea în capcana pe care ne-au întins-o. Vor creea cadrul renașterii tinerei democrații pe care au ucis-o în bãtaie minerii, în 90. Și oamenii vor ieși din case și vor veni abia atunci lângã noi și ne vor susține, când vor vedea cã renaște speranța, cã existã o posibilitate realã de a schimba ceva. La vremuri noi, oameni noi. Cine vor fii noii lideri ai pieței ? Pot fi oricine. Studenți buni de gurã, eroi ai momentului. Funcționari nemulțumiți. Pensionari, profesori, NU CONTEAZÃ. Mai mult ca sigur vor fi mulți și din militanții ONG-urilor ce ies de obicei pe stradã sã protesteze, acei puțini câini de pazã ai democrației, care au mai rãmas. Important este ca ei sã fie sinceri. Pentru cã oamenii simt, au deja experiența manipulãrii și demagogiei. 21 de ani de neo-comunism i-au “vaccinat”. Liderii pieței – noii politicieni ce vor trebui sã conducã țara – trebuie sã fie fanatici ai acestui neam. Sã îș iubeascã Țara și Neamul ca și marii lor înaintași, pânã la uitarea de sine. Pânã la sacrificiul suprem, dacã va fi nevoie. Sã punã interesul comun înaintea celor personal. Nu în ultimul rând, sã aibã credințã în Dumnezeu. Ortodoxã. De acolo și numai de acolo vine puterea de a înfrânge firea omeneascã. Sã fie ca niște cãlugãri ce depun votul de sãrãcie înaintea Țãrii, pentru a fi feriți de tentația cãpãtuirii. Numai așa… ATUNCI, ȘI NUMAI ATUNCI, VOM AVEA PE CINE VOTA !
Rapcea Mihai
]]>
Post Views: 13
Acu, serios vorbind, care ar fi ieșirea din situația asta aparent fãrã ieșire ? Bulangii de la PSD și PNL (USL-ul) sperã sã culeagã puterea ca pe un mãr cãzut din copacul zgâlțâit de furia protestatarilor. Planul kKGB pentru România – reântoarcerea la sânul Maicii Rusii, prin aducerea la putere a comuniștilor lui Ilici. Încearcã sã fie bãieții deștepți ai momentului, dar o dau în gropi ca niște imbecili fãrã fler ce sunt. La capitolul ãsta, Bãse le dãdea mereu lecții. În primul rând, nu folosesc cu moderație televiziunile, au cãzut în capcana meciurilor televizate în direct. Pai, dacã tu transmiți din Piațã pe toate canalele, din zeci de poziții, mai bine decât pot eu vedea de la fața locului vreodatã, la ce bun sã mã mai duc acolo, când pot sã stau liniștit în fotoliu la TV și sã “particip” din telecomandã ? Deci, prea multã mediatizare, stricã. E mai bun un pic de mister, chiar victimizare, cenzurã (nu ne lasã sã filmãm, nu știm exact care este situația din Piațã. Veniți sã vedem, etc.). Mãi bãieți, vã învãț eu meserie !?
În al doilea rând, se vede cã le stricã planul reacția oamenilor care vin în Piațã și strigã împotriva USL-ului. “Noi nu stigãm pe bani” – “USD + PDL = ACEEAȘI MIZERIE” . Astea nu le vezi la TV pe nici un post. Nu convin pãpușarilor care vor sã ia puterea prin presiunea strãzii.
Dumirindu-ne exact ce vrem, ne vor veni și idei cum sã le realizãm. Și în momentul acela vom deveni cu adevãrat periculoși pentru haita politicianistã (putere și opoziție) care și-au fãcut calculele, mizând pe presupusa noastrã prostie. Și liderii noștri, ieșiți din spuma creatoare, efervescentã a Pieței, ne vor susține revendicãrile, ne vor reprezenta. Cum ? se vor gãsi forme. Partide de buzunar sunt destule, doar cã nu au avut oameni care sã le conducã. Asta eram pe cale sã facem și în 90, dar s-au prins și ne-au omorât în bãtaie. Cu armata. Cu minerii. Acum o vor face cu jandarmii. Sper totuși cã istoria nu se va repeta. Cã nu vor mai exista trãdãri ca cea a lui Marian Munteanu. Cã nu vom mai ceda, lãsându-ne infiltrați, dezbinați, și nu în ultimul rând, înfricoșați.
