Nicolae Steinhardt despre tigani:

„Printre þigani. Rasismul este o demenþã, dar – cum sã spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însuºirile ei, este o nerozie. Sunt mai degrabã certãreþi, rostul vieþii lor e gâlceava, harþa; fãrã de larmã ºi tãrãboi se asfixiazã ºi pier; pângãritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoºi, minþim cu toþii, dar idealizãm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. ªi gãsesc de cuviinþã sã-ºi întãreascã minciunile cu jurãminte grele: sã-mi sarã ochii, sã-mi moarã mama, sã fiu nebun. (…) ªi nu le poþi intra în voie. Oricât de frumos le vorbeºti, orice umilinþã, orice fãþãrnicie: deopotrivã de inutile. Leneºi, urãsc pe cine le cere un efort, o lene îndãrãtnicã, violentã, ca instinctul de conservare. ªi nu pot bea în cârciumi, numai afarã, pe stradã, cu sticlele înºirate alãturi ºi puradeii roatã; o maidanofilie, un exhibiþionism, o nostalgie a bâlciului; ºi un jind al ocãrii, þipetelor, poalelor date peste cap. Spurcãciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul þopãitor. Cãrora Coºbuc le-a gãsit nume atât de potrivite ºi care îºi fac din cur o goarnã“.]]>