“Luptând pentru credinþa lor creºtinã ºi pentru cinstea poporului lor, pentru ce este etern, scump ºi curat în latinitatea nebolºevizatã, doi tineri Români, doi bãieþi viteji, Moþa ºi Marin, au cãzut înaintea Madridului apãrat de Roºii.
Când, în zilele din urmã, îndepãrtam ºtirile de o monotonie desãvârsitã, în ciuda mãcelului zilnic, cu privire la ce se petrece, în miez de iarnã, acolo în nenorocita Spanie, nu ne gândeam cã între aceia care ºi-au dat viaþa luptând pentru cauza cea bunã erau ºi aceºti doi fii ai þãrii noastre.
Prinºi de un entuziasm care se cere condus ºi nu înãbuºit, pentru cã altfel rãmâne celãlat entuziasm, contra cãruia Statul nu poate lupta îndeajuns ºi mai ales singur, încãlziþi de o ideie cãreia i se închinaserã întregi, ei ºi-au zis cã e preferabil, decât sã facã în România însãºi o agitaþie care nu-i aduce totdeauna bine, sã meargã acolo unde nu sunt discursuri ºi demonstraþii de stradã, ci omul stã în fiecare clipã în faþa morþii pentru ce crede el cã e sfânt ºi mare. ªi -au cãzut.
Cine ºtie ce va ieºi din cumplita furtunã care s’a abãtut asupra depãrtatului pãmânt latin unde se varsã sânge din toate rãnile unui nobil neam. Dar, dacã vreodatã vom vedea Spania cum a fost, cum trebuie sã fie, se va putea spune la noi, cu înduioºatã mândrie, cã pentru aceasta au curs câteva picãturi din sângele scump al tineretului nostru.”
Nicolae Iorga – articol publicat în revista “Lumea nouã”, nr. 1, 1937
Sursa: Romania Uneste-te!
Foto colita: Timbre Anticomuniste
]]>
